3 filme despre Jurnalism. Text de George Mihalcea

Deşi au trecut numai 13 ani de la perioadă acelor poveşti, jurnalismul s-a schimbat enorm de atunci. Pare într-un plin proces de redefinire astăzi când tehnologia informaţională şi noile modele economice îl obligă să se întrebe care sunt rosturile lui contemporane şi prin ce se dieferentiaza el de PR, comunicare, blogging etc.

Nu mi-e uşor să fac o lista cu pelicule despre jurnalism care să nu includă filme cult precum All the President's Men (1976), The Network(1976), Salvador (1986) sau Good Night and Good Luck(2005). Acestea sunt bine cunoscute. Aşa că reţin 3 filme care tratează fiecare această profesie din perspective diferite, dar converg într-un punct: jurnalismul nu e deloc o profesie uşoară.

1. Citizen Kane, 1941, Orson Welles

Orson Welles avea 26 de ani când a regizat această capodoperă care rezistă cu demnitate în toate topurile celor mai bune filme din istoria celei de-a şaptea arte. Welles s-a inspirat din biografia unuia dintre primii moguli ai presei americane, William Randolph Hearst. Considerat de unii critici “marele film american” prin excelentă, Citizen Kane a adus – pe lângă numeroase inovaţii în materie de naraţiune şi tehnică cinematografică- o perspectivă complexă asupra eticii jurnalismului. Personajul principal- Charles Foster Kane, interpretat chiar de Orson Welles- rămâne şi astăzi, la 75 de ani după apariţia filmului, o referinţă pentru ceea ce înseamnă sau ar trebui să inseamne un patron de presă şi o privire profundă asupra felului în care funcţionează industria media.

2. Shock Corridor, 1963, Samuel Fuller

Unul dintre marii regizori care au schimbat istoria filmului independent american, Samuel Fuller, a început să lucreze într-o redacţie de ziar la numai 12 ani, prin anii 20-30.

Experienţă acestei profesii care înseamnă o presiune psihică imensă în unele momente l-a făcut că în 1963 să scrie şi să regizeze Shock Corridor, unul dintre filmele fundamentale despre jurnalism, în opinia mea. Plotul din Shock Corridor este un pretext excelent pentru a explora limitele jurnalismului de investigaţie: un ziarist care visează să câştige Premiul Pulitzer se internează într-un spital de boli psihice sub o falsă identitate pentru a lămuri mai multe crime misterioase. Samuel Fuller este nemilos cu personajul principal al filmului, jurnalistul care-şi pierde încet, încet minţile încercând să afle adevărul.

3. La dolce vita, 1960, Federico Fellini

Nici marele Federico Fellini n-a rezistat tentaţiei de a aborda jurnalismul. A făcut-o în La Dolce Vita, în stilul său personal şi pasional. Şi a abordat un tip aparte de jurnalism, cel monden, al revistelor de bârfe şi scandaluri.

Povestea câtorva zile din viaţă de noapte a ziaristului Marcello Rubini (jucat de Marcello Mastroiani), La Dolce Vita - care a câştigat Palme d’Or la Cannes- continuă să ne obsedeze şi azi. Că e vorba despre fotografii care vânează vedete, cotroversatii paparazzi, despre limitele morale ale jurnalismului monden, ori despre exhibiţionismul vedetelor, La Dolce Vita e mereu actual. În 2013, un alt regizor italian, Paolo Sorrentino, a omagiat La Dolce Vita printr-un film care a devenit imediat celebru: La Grande Bellezza.