ALERTA - Un nou proiect de modificare a legislatiei penale, depus in Parlament: Procurorii si judeca...
Autorităţile publice, judiciare şi poliţia nu au voie să facă declaraţii sau să ia decizii prin care să se refere la persoanele suspectate sau acuzate ca şi cum acestea ar fi fost deja condamnaţi, iar magistraţii găsiţi vinovaţi pentru erori judiciare vor fi acuzaţi pentru infracţiunea de abuz în serviciu, mai spune proiectul.
Proiectul de lege pentru modificarea Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală a fost semnat de 24 de parlamentari UDMR, lista semnatarilor fiind deschisă de preşedintele partidului, deputatul Kelemen Hunor. UDMR a semnat cu PSD şi ALDE un protocol de colaborare parlamentară, potrivit căruia cele trei formaţiuni susţin Guvernul.
Iniţiatorii proiectului spun că "tele-justiţia" încalcă prezumţia de nevinovăţie a persoanelor care nu au fost condamnate ci doar se află în fazele cercetării penale.
„Dreptul la prezumţia de nevinovăţie a persoanelor acuzate sau suspectate până în momentul stabilirii vinovăţiei prin hotărâre, vor fi protejate la un nivel mai ridicat. Din păcate în prezent deşi prezumţia de nevinovăţie este garantată de lege, aceasta adeseori este nesocotită prin aşa-zisa la care contribuie prin declaraţii magistraţi, sau materiale care provin de la organele de urmărire penală, fără ca împotriva acestora să se îndrepte statul", se arată în expunerea de motive a proiectului de lege depus de UDMR.
Potrivit acestora, proiectul vine să transpună în legislaţia română DIRECTIVA (UE) 2016/343 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumţiei de nevinovăţie şi a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale. Directiva a intrat în vigoare la 31 martie 2016 şi trebuie pusă în aplicare de statele membre în decurs de 18 luni.
Modificările propuse pentru Codul de procedură penală:
1. La articolul 4, referitor la Prezumţia de nevinovăţie, se introduce un alineat nou: “Înainte de pronunţarea unei hotărâri de condamnare definitive, declaraţiile publice şi deciziile oficiale provenind de la autorităţile publice nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca şi cum acestea ar fi fost condamnate”
2. La articolul 10, referitor la Dreptul la apărare, se introduce un alineat nou: "Exercitarea dreptului de a nu da nicio declaraţie pe parcursul procesului penale nu poate fi utilizată împotriva suspectului sau inculpatului într-o etapă ulterioară a procedurii şi nu poate fi utilizată la coroborarea faptelor"
3. Articolul 99, privind Sarcina probei, se modifică, alineatul 2 urmând să aibă următorul cuprins: "Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, nefiind obligat să îşi dovedească nevinovăţia, respectiv are dreptul de a nu se autoincrimina şi de a nu coopera în cadrul oricăror proceduri penale" (Noutatea a fost evidenţiată de redacţia EVZ)
De asemenea, se introduce un nou articol: "Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina sau a dreptului de a nu coopera nu poate fi utilizată împotriva suspectului sau inculpatului într-o etapă ulterioară a procedurii penale şi nu poate fi utilizată la coroborarea faptelor"
4. Magistraţii care şi-au îndeplinit sarcinile de serviciu cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă şi în urma acestor fapte statul român a fost condamnat la CEDO, pot fi acuzaţi de infracţiunea de abuz în serviciu.
Articolul 542 privind Acţiunea în regres se modifică prin apariţia unui nou articol: "Fapta persoanei care cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă a comis una din acţiunile care au condus la situaţia generatoare de daune constituie abuz în serviciu şi se pedepseşte conform art.297. alin (1)"
De asemenea, statul este obligat să se îndrepte asupra magistraţilor pentru recuperarea prejudiciilor cauzate în cazul unor erori judiciare, mai prevede proiectul de lege.
CE SPUNE DIRECTIVA EUROPEANĂ ADOPTATĂ ÎN 2016:
- "Prezenta directivă se aplică persoanelor fizice care sunt suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale. Prezenta directivă se aplică în toate fazele procedurilor penale, din momentul în care o persoană este suspectată sau acuzată de comiterea unei infracțiuni sau a unei presupuse infracțiuni până când hotărârea prin care se stabilește că persoana respectivă a comis infracțiunea în cauză rămâne definitivă"
- "Prezumția de nevinovăție ar fi încălcată în cazul în care declarații publice ale autorităților publice sau decizii judiciare, altele decât cele privind stabilirea vinovăției, se referă la o persoană suspectată sau acuzată ca fiind vinovată, atât timp cât vinovăția persoanei respective nu a fost dovedită conform legii. Aceste declarații și decizii judiciare nu ar trebui să reflecte opinia că persoana respectivă este vinovată"
- "Noțiunea de „declarații publice ale autorităților publice” ar trebui înțeleasă ca fiind orice declarații care se referă la o infracțiune și care emană fie de la o autoritate implicată în procedurile penale legate de infracțiunea respectivă, cum ar fi autoritățile judiciare, poliția și alte autorități de aplicare a legii, fie de la o altă autoritate publică, cum ar fi miniștrii și alți funcționari publici, fără a se aduce atingere dreptului intern în materia imunității"
- "Obligația de a nu se referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate nu ar trebui să împiedice autoritățile publice să publice informații privind procedurile penale în cazul în care acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penală, cum ar fi în cazul în care materialele video sunt făcute publice și publicului i se solicită să ajute la identificarea autorului presupus infracțiunii, sau în interes public, precum în cazul în care, din motive de siguranță, sunt furnizate informații locuitorilor dintr-o anumită zonă cu privire la o presupusă infracțiune împotriva mediului, sau atunci când organele de urmărire penală sau o altă autoritate competentă furnizează informații obiective cu privire la stadiul procedurilor penale în scopul de a preveni tulburarea ordinii publice. Justificarea prin aceste motive ar trebui limitată la situațiile în care este rezonabilă și pertinentă, ținând seama de toate interesele implicate. În orice caz, modul și contextul în care informațiile sunt difuzate nu ar trebui să creeze impresia că persoana este vinovată înainte de a se fi dovedit vinovăția acesteia conform legii"
- "Statele membre ar trebui să ia măsurile adecvate pentru ca autoritățile publice, atunci când comunică informații mass-mediei, să nu se refere la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate atât timp cât nu s-a dovedit conform legii că sunt vinovate. În acest scop, statele membre ar trebui să informeze autoritățile publice cu privire la importanța respectării prezumției de nevinovăție atunci când furnizează sau dezvăluie informații către mass-media. Aceasta nu ar trebui să aducă atingere dreptului intern care protejează libertatea presei și a altor mijloace de comunicare în masă"
"Autoritățile competente ar trebui să se abțină de la prezentarea persoanelor suspectate sau acuzate ca fiind vinovate, în instanță sau în public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică, cum ar fi cătușele pentru mâini sau pentru picioare, boxele de sticlă sau cuștile, cu excepția situațiilor în care aceste măsuri sunt necesare din motive specifice cauzei, fie legate de securitate, inclusiv împiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a se răni sau de a-i răni pe alții ori de a distruge bunuri de orice tip, fie legate de împiedicarea persoanelor suspectate sau acuzate de a se sustrage urmăririi sau de a avea contact cu persoane terțe, cum ar fi martorii sau victimele. Posibilitatea de a aplica măsuri de constrângere fizică nu înseamnă că autoritățile competente trebuie să ia vreo decizie formală cu privire la utilizarea acestui tip de măsuri"
- "Atunci când este fezabil, autoritățile competente ar trebui, de asemenea, să se abțină de la a prezenta persoanele suspectate sau acuzate, în instanță sau în public, purtând uniforme penitenciare, pentru a evita să dea impresia că sunt vinovate"
EXTRASE DIN DIRECTIVĂ:
Articolul 3 Prezumția de nevinovăție. Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate beneficiază de prezumția de nevinovăție până la dovedirea vinovăției conform legii.
Articolul 4. Referirile publice la vinovăție. (1) Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că, atâta vreme cât vinovăția unei persoane suspectate sau acuzate nu a fost dovedită conform legii, declarațiile publice făcute de autoritățile publice și deciziile judiciare, altele decât cele referitoare la vinovăție, nu se referă la persoana respectivă ca fiind vinovată. Prin aceasta nu se aduce atingere actelor de urmărire penală care au drept scop dovedirea vinovăției persoanei suspectate sau acuzate și nici deciziilor preliminare cu caracter procedural care sunt luate de autoritățile judiciare sau de alte autorități competente și care se bazează pe suspiciuni sau probe incriminatoare.
Articolul 5. Prezentarea persoanelor suspectate și acuzate. (1) Statele membre iau măsuri adecvate pentru a garanta că persoanele suspectate și acuzate nu sunt prezentate ca și cum ar fi vinovate, în fața instanței sau în mod public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică. (2) Alineatul (1) nu împiedică statele membre să aplice măsuri de constrângere fizică impuse de circumstanțele specifice cauzei, legate de securitate sau menite să împiedice persoanele suspectate sau acuzate să se sustragă sau să ia contact cu terțe persoane.
Comments