Alina Mungiu-Pippidi: Cum putem afla adevarul in cazul Hexi Pharma
Lumea cred că e complet dezorientată, şi pe bună dreptate.
Diluarea unor dezinfectanţi relevată de Cătălin Tolontan era certă. Cât de nocivă era diluarea însă nu ştim şi legătura dintre dezinfectanţii Hexi şi mortalitatea post-operatorie nu a fost niciodată făcută. Unele analize de azi par a indica inexistenţa vreunei legături.
Am mai atras atenţia asupra alunecării în tabloidism a scandalului, în special pentru că era dement să facem ce am făcut în februarie, să ţipăm la ambulanţele care au venit la vreme şi la doctorii care au venit fără să întrebe dacă li se plăteşte vreo gardă. În vinerea fatidică, venind de la aeroport, am numărat douăsprezece ambulanţe până în Romană şi am ştiut că a fost o catastrofă. A doua zi, lumea lăuda personalul medical. Trei luni mai târziu, ţipam toţi la ei.
În februarie am fost de mai multe ori la televiziune ca să spun că secţiile de arşi din România sunt serios subfinanţate, de la curăţenie la salariile ridicole ale personalului, şi că asta e problema, nu sponsorizările ISU, dar era kompromat la Arafat în toi şi chiar membri ai guvernului încercau să îmi spună că Arafat e problema. E vorba de oameni care nu au idee de sistemul de sănătate românesc. Tehnocraţi. Nu ştiu mirosul ordinar al unei secţii de arşi, şi că aceia care lucrează acolo sunt nişte martiri, ca şi cei internaţi. Nu au idee că primul factor de risc la un bolnav neechilibrat electrolitic e să îl transporţi. Ca să ajungi la rai trebuie să supravieţuieşti drumului.
Firma Hexi Pharma e o firmă favorită. Locuieşte în blocul SRI, dar nici nu e nevoie de SRI ca să explicăm succesul ei, avea legături cu nomenclatura din sănătate, ca Sorin Oprescu. Vorba e însă că una e să câştigi licitaţii pe pile, să mai torni apă în vin ca să îţi creşti profitul şi alta e să omori oameni cu produsele tale. Nu e clar că ultimul lucru s-a întâmplat, şi de fapt nu au fost dovezi suficiente niciodată.
Dacă 2000 de săli de operaţie din România ar folosi un produs fără capacitate de dezinfecţie, cum crede Tolontan, cred că nu vă daţi seama cam cum ar sta mortalitatea post-operatorie în România, or, ea e puţin peste şase, media europeană fiind de 4%, conform unui studiu Lancet, cel mai prestigios jurnal medical din lume, cu ţări ca Slovacia, Polonia sau Letonia stând mult mai prost ca noi, de parcă ar avea şi ele Hexi Pharma. E o diferenţă între o problemă şi o catastrofă. La fel, în isteria cu cancerul şi produsele pentru cancer, am bănuiala că e stârnită chiar de unele firme de citostatice – să verifice cineva mortalitatea prin cancer, că la unele cancere frecvente suntem sub Germania, deci sistemul nostru sărac şi mult blamat face faţă cu ce are şi panicile sunt induse adesea interesat.
Sistemul nostru de sănătate fiind subfinanţat, iar lumea nevrând să stea la coadă ca în Occident şi deci folosind fie relaţii, fie plăţi suplimentare ca să intre imediat sau să capete orice tratament, având reformatori idioţi care au descentralizat achiziţiile şi au făcut boşi din managerii de spital, sistemul este corupt prin eşecul statului. Dar ineficient nu e, sau cifrele ar fi altele. Şi circul continuă. Deşi raţionalizarea cheltuielilor şi fixarea lor într-un plan de lungă durată e obiectiv prioritar în programele Iohannis-Cioloş, un speriat din Ministerul Sănătăţii a turnat la DNA pe directorul adjunct de la Agenţia Medicamentului, care îi ducea 126.000 lei mită ca să îşi exercite influenţa asupra unor responsabili din minister, „astfel încât să fie semnate alocările bugetare, anume realizarea, la două spitale, a proiectelor de construire a unei staţii de epurare, respectiv dotarea cu echipamente medicale”, conform Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Asta arată ce putere are un oficial din Ministerul Sănătăţii, ce enormă discreţie există la alocarea fondurilor, chiar azi, sub guvernul tehnocrat, cam care e comisionul obişnuit, că nu scotea ăla suma asta dacă mergea în general cu mai puţin şi indică zona unde ar trebuie făcute reformele. Dar exact astea nu se fac, în loc de o singură reformă care ar elimina arbitrariul alocării, noi trimitem DNA din spital în spital, iar Corpul de Control unde zice presa, care în viaţa ei nu a deschis Lancet.
Lăsînd reforma deoparte, la incompetenţii fiecărui regim, iată că devine mai important ca niciodată să aflăm ce era în celebrele informări SRI a căror desecretizare am cerut-o în justiţie după ce însuşi serviciul secret a dat pe faţă secretul cum că ei ştiau de problemă şi au informat pe oficialii care nu au făcut nimic. Care secret? Sunt trei variante.
-
Informările SRI făceau legătura dintre proasta calitate a dezinfectanţilor şi mortalitatea din spitale, caz în care nu ar fi putut fi niciodată secretizate, că legea nu permite secretizarea unor lucruri de interes public, ca poluarea apei sau existenţa unei epidemii. În acest caz judecătorul le va desecretiza, şi blamul va fi împărţit între SRI-ul mult prea secretos şi civilii care nu au luat măsuri după ce au fost informaţi. Preşedintele Iohannis a şi confirmat că el a fost informat, nu e clar despre ce.
-
Informările SRI nu sunt despe eficienţa dezinfectanţilor sau infecţii, că SRI nu se pricepe, nu are laborator şi nici ei nu citesc Lancet. Ele erau despre prea multele licitaţii câştigate de Hexi. În acest caz, DNA ar fi trebuit să acţioneze, ca în atâtea alte situaţii în care au fost informaţi de SRI, sau poate tocmai ei nu au fost informaţi?
- Informările SRI nu conţineau nimic relevant sau util despre Hexi, aşa cum în general nu conţin nimic relevant sau util, cum spune Cătălin Avramescu, fostul şef al cancelariei prezidenţiale, că bănuiesc că nu citează din ce ascultă pe mandate, acelea sunt rezervate tribunalelor. În acest caz, judecătorul va avea ocazia să constate că nu există nici un fel de informări despre Hexi, că SRI s-a lăudat ca să dea vina pe anumiţi civili.
Vă ţin la curent cu termenele din proces, că deja a devenit la fel de importantă manipularea în acest caz ca şi cazul în sine şi între timp vedeţi că aveţi 13.000 de posturi vacante de medici, nu îi mai alungaţi şi pe cei care au rămas, că nici presa, nici SRI nu îi vor mai putea duce înapoi, riscăm să creăm o problemă şi mai greu de rezolvat.
Puteţi comenta acest articol pe România Curată
Comments