Bullying-ul antidemocratie al partidelor luminate. Cum am ajuns sa tragem spre un partid unic?
Campania electorala arata ca s-a ajuns nu la critica intre contracandidati, ci la insulte pentru electorat. Sunt stigmatizati cetatenii pentru ca nu voteaza cu cine vor candidatii!
Saptamana viitoare, in noaptea zilei de 27 septembrie, se va incheia povestea trista a alegerilor locale din 2020. Trista pentru ca, in ciuda gramezilor de bani cheltuiti, nici precampania si nici campania electorala n-au excelat in dezbateri de programe, in idei benefice comunitatilor, in viziuni pe termen mediu, macar.&
Banii au putut furniza doar poleiala pusa peste mizeriile din localitatile Romaniei si fonduri negre pentru alimentarea armatei de conturi false care a hartuit deopotriva candidati si alegatori.
De sase ani, modul de a face campanie este exact bullying-ul pe care, altfel, il condamna in public.
Atunci cand lipsesc proiectele concrete, cand lumea s-a saturat pana peste cap de promisiuni vagi precum "voi sprijini tinerii, voi incuraja sportul, voi sustine cultura, voi face si voi drege", singura sansa a unora devine atacul. Agresiv, marsav, insistent.
Reteta a fost inaugurata in 2014, dupa cum spuneam, si rafinata in timp. Ne-am intors, absolut nefericit, la inceputul anilor 90, in secolul XX.
Doar atunci am mai vazut atata incrancenarea si ura. Dar, totusi, atunci de-abia ieseam din dictatura, de-abia invatam sa mergem, de-a busilea, pe podelele nesigure ale democratiei. In timp, parea ca ne-am mai vindecat. Dar, iata, adeptii visceralismului s-au intors.
Va mai amintiti spotul lui Patriciu cu "Alungati lupii!"?
In 1990, tanarul - pe atunci - politician Dinu Patriciu se impunea in fata colegilor mai impaciuitori din PNL si producea, dupa ideea sa, unul dintre primele clipuri electorale din Romania post 1989. Din pacate, si primul clip foarte violent. "Alungati lupii!", spuneau penelistii, personificandu-i pe fesenisti in niste lupi fiorosi, cu priviri ucigase. Spotul a fost un esec, insa.
NU doar ca spotul "Alungati lupii!" nu i-a facut pe oameni sa voteze impotriva fostilor comunisti, ci mai degraba i-a facut sa se teama de razbunarea care mocnea in spatele cuvintelor lui Dinu Patriciu.
Astazi, insa, rafinat in aproape trei decenii, bullying-ul politic este foarte eficient. Toti activistii PNL, USR si chiar ai altor partide s-au strans in gasti de cartier si hartuiesc o singura tinta: votantul PSD. Nu candidatul, nu oamenii cu ceva capacitate de a se apara. Ei se duc in haita impotriva simplului alegator.
De ce sunt vanati oamenii care voteaza cu un partid?
Il culpabilizeaza pentru optiunea sa politica, il umilesc, il tin sub o continua presiune.
Ei sunt membri ai unor partide, uneori mai si beneficiaza de pe urma acestei calitati, avand ba un post la stat asigurat de organizatie, ba un contract cu vreo primarie condusa de un primar de aceeasi culoare, dar le reproseaza celorlalti tocmai apartenta la un partid. Uneori, nici macar apartenenta, ci faptul ca simpatizeaza un partid sau un om politic.
Este destul de greu de inteles cum, la aproape 31 de ani de la revolutie, ne tenteaza iar partidul unic.
Doar daca esti membru al partidului decretat ca bun de catre presedintele tarii ai voie sa existi, altfel, esti un gunoi, un imputit, un vierme, un nenorocit si un hot.
Exact astea sunt apelativele pe care simpatizantii actualului partid de la guvernare le folosesc atunci cand se adreseaza membrilor de rand ai PSD, de exemplu.
P, S si D e vinovat pentru tot
Iar presedintele Iohannis nu este deloc strain de aceasta escaladare a urii.&
De fiecare data cand simte un gol neproductiv sub frunte, Klaus Iohannis se agata de cele trei litere salvatoare pentru orice om lipsit de idei: P, S si D. P, S si D sunt de vina pentru seceta, pentru accidentul lui Bode, pentru licitatia ratata pentru tablete sau masti, pentru achizitiile umflate ale PNL, pentru imprumuturile irationale ale lui Citu, pentru eliberarea SARS-CoV-2 din laboratoarele secrete din Wuhan, pentru incalzirea globala, accidentul de la Cernobil si eruptia Vezuviului care a distrus Pompeiul.
Cine pune democratia in risc?
Daca in 2020, la 31 de ani, cum spuneam, de la momentul in care romanii au condamnat la disparitie partidul unic, ne intoarcem la condamnarea unor oameni, la punerea lor la zid doar pentru ca sunt membri ai unui partid, atunci intrebarea care se naste firesc este: cine sunt cu adevarat stalinistii, cine sunt cu adevarat totalitarii, cine pune democratia in risc?
Dupa 27 septembrie, am fi meritat o pauza pentru a putea cugeta la aceste intrebari.
N-o vom avea, pentru ca va incepe instantaneu precampania pentru parlamentare, unde bullying-ul va continua. Cine va scapa cu viata din campaniile astea, probabil va reusi sa povesteasca si nepotilor. Dar nu vor fi multi.
Comments