Cand stii ca persoana de langa tine nu e cea potrivita: caracteristicile celor care se simt neferici...
Se spune că iubirea e chimie, iar clişeul e plin de adevăruri.
„A analiza iubirea luând în considerare componenetele sale chimice poate să-i minimalizeze magia, însă în anumite cazuri poate ajuta în difereţierea relaţiilor sănătose de cele în care partenerii se simt mai degrabă trişti. Nu puţine sunt cazurile în care în cabinetul psihologic se lucrează cu depresii în urma terminării unor relaţii, divorţuri, în urma menţinerii unor relaţii aşa-zise toxice sau în urma traumelor din relaţii. Conform studiilor, există în jur de 300 de substanţe care influenţează funcţiile creierului, dar dintre acestea, doar 60 sunt cunoscute la nivel funcţional. Iar unele dintre ele au legătură cu viaţa amoroasă. Totuşi, stimulii pot deveni importanţi in generarea acestor substanţe. Spunem pot deveni, pentru că importanţa lor este dată mai mult de individ, în funcţie de felul în care acesta s-a dezvoltat”, explică psihologul şi psihoterapeutul Erna Constantin.
Potrivit specialistului, avem în corp substantele necesare pentru a avea o viaţă productivă şi cu mai puţină suferinţă, însă atunci când se creează dependenţa de aceste resurse interioare şi se pierde controlul asupra vieţii, apar dependenţele.
„ Astfel, individul este în căutarea unei noi persoane – obiect al iubirii prin care să ajungă la acea stare de extaz. Dar cum îi este dificil să menţină această stare, în cele din urmă, este cuprins de dezamăgiri, anxietate, lipsă de speranţă, neputinţă”, mai spune Erna Constantin.
Căutăm în relaţia cu partenerul nostru satisfacerea unor nevoi interioare, de multe ori convinşi că una singură e persoana care ni le poate satisface pe toate la un loc.
„Omul este în căutarea echilibrului interior. Nou-născuţii îşi identifică nevoile de supravieţuire prin senzaţii şi trebuinţe fizice: foame, sete, frig, căldură. Atunci când simt un sentiment de disconfort, plâng şi se liniştesc atunci când nevoile le sunt satisfăcute. În acest caz, situaţia ideală este: nevoie-senzaţie-acţiune-răspuns-echilibru. Însă, sunt situaţii în care copiii, din diverse motive, nu au fost îngrijiţi de părinţi în mod adecvat. Şi nu vorbim aici neapărat de abuz. Pot fi situaţii în care părinţii la rândul lor au învăţat să facă lucrurile într-un anumit fel. Sau uneori copiii sunt despărţiţi de părinţii lor şi sunt îngrijiţi de oameni pe care îi percep ca pe nişte străini. În astfel de situaţii se instalează panica.
Astfel, în acest caz situaţia este: nevoie-senzaţie-acţiune-niciun răspuns/ răspuns necorespunzător – disconfort care poate creşte. Amintirile acestor situaţii sunt înregistrate în creier iar la vârsta adultă individul să aibă, fără a fi conştient, convingerea că va suferi dacă anumite nevoi nu îi sunt satisfăcute de cineva. Sau că nimeni nu este suficient de bun încât să îl ajute în satisfacerea nevoilor specifice unei relaţii”, mai spune psihologul.
Mitul sufletului - pereche
Se întâmplă să găsim persoana potrivită din prima încercare sau s-o căutăm toată viaţa, alergând, uneor, după o iluzie, mai mult decât după un partener, sau din contră, să abandonăm ideea de iubire, pur şi simplu.
„Sunt cazuri în care îşi pun amprenta convingerile preluate din mediu, din societate. Un mit ar fi cel al sufletului – pereche conform căruia nu există decât o singură persoană în lume cu care se poate trăi o poveste de dragoste. Ceea ce îl poate face pe cel care se lasă guvernat în totalitate de acest mit, să creadă că odată despărţit de persoana iubită cândva, este greu să mai găsească pe altcineva cu care să formeze un cuplu. Alt mit este acela că dragostea doare şi în acest caz, nu este important felul în care persoana se raportează la dragoste”, mai spune Erna Constantin.
"Se simt mistuiţi, încearcă să îi schimbe pe ceilalţi"
Că eşti lângă persoana potrivită sau, din contră, lângă cea nepotriviă, poţi stabili analizându-te în primul rând pe tine. Atitudinea faţă de partener spune multe despre cum te simţi în respectiva relaţie.
„Cateva dintre caracteristicile celor care se simt nefericiţi în relaţii sunt: se simt mistuiţi, încearcă să îi schimbe pe ceilalţi fără a lua în consderare că ceilalţi se vor schimba doar dacă şi ei vor considera necesar să o facă, renunţă cu greu, chiar şi atunci când se simt nefericiţi, au neapărat nevoie de ceilalţi pentru a se simţi împliniţi, refuză sau abuzează de implicare, recreează sentimente negative familiare – fie din modelele negative relaţionale din familia de bază, fie în urma experienţelor, se tem de riscuri şi de necunoscut chiar şi atunci când cunoscutul este ceea ce le provoacă durere emoţională, îşi doresc aproprierea deşi se tem de ea, stimă de sine scăzută, încearcă să <<repare>> sentimentele celorlalţi”, mai spune psihoterapeutul.
"Stilul de relaţionare poate fi definitoriu pentru fiecare relaţie din viaţa individului"
Practic, există o serie de „simptome” care ne pot face să tragem, singuri sau, uneori, cu ajutor de specialitate, concluzia corectă faţă de persoana alături de care am început o relaţie.
„Ceea ce poate fi făcut în aceste cazuri este recunoaşterea acestor patternuri de relaţionare. Nu există soluţie general valabila, însă identificarea modului în care persoana s-a implicat în relaţie, sau chiar a modului în care s-a încheiat fiecare relaţie avută poate fi un indicator a ceea ce poate fi schimbat sau îmbunătăţit. Stilul de relaţionare poate fi definitoriu pentru fiecare relaţie din viaţa individului: fie că este vorba de viaţa personală, socială sau profesională, dar mai ales a felului în care persoana se percepe pe sine”, mai spune Erna Constantin
La polul opus, se situează, desigur, cei care consideră că se află în relaţie cu partenerul potrivit: „Câteva dintre caracteristicile menţionate sunt: pun accent pe prietenie şi respect, se simt apropiaţi şi alături de care se simt liberi, le este uşor să se înţeleagă”, încheie cunoscutul psiholog şi psihoterapeut.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:
Comments