Ciprian Necula arunca provocarea: Romii sunt pregatiti de 164 de ani sa se emancipeze. Guvernul ce f...


In plina pandemie de COVID-19, Romania se afla in fata unei oportunitati majore, sustine activistul pentru drepturile romilor, Ciprian Necula. Intr-un editorial publicat in Libertatea, Necula lanseaza Guvernului si societatii romanesti o provocare istorica: finalizarea procesului de emancipare al romilor inceput in urma cu mai bine de 150 de ani. O decizie ce ar putea rezolva criza fortei de munca din Romania si ar aduce beneficii de miliarde de euro anual, crede acesta, invocand rapoarte internationale.


Criza generata de COVID-19 a avut un impact social si economic major in randul comunitatilor de romi. Au iesit la suprafata toate prejudecatile despre romi, rasismul a zburdat liber in mediul online si chiar si pe principalele posturi de televiziune si, pe de alta parte, am asistat la situatii economice dramatice, cu persoane care trebuiau sa ramana izolate fara nici o alternativa de hrana sau acces la apa.


Am vazut impactul lipsei de educatie formala in unele comunitati si modul in care unii s-au manifestat ca o consecinta a mai multor factori.


Totul, absolut totul, pleaca de la politicile publice adresate acestei minoritati nationale.


Si, din pacate, toate politicile publice pentru romi, inca de la dezrobirea acestora, au reflectat dorintele majoritarilor privind soarta acestei minoritati. Nu s-a tinut cont de cei pentru care se elaborau aceste politici si ce ar dori ei sa se intample cu viata lor si nici nu a contat prea mult dezvoltarea armonioasa a Romaniei sau echitatea sociala si economica.


Practic, s-a impus dorinta unor politicieni, nu de putine ori sustinuti si de elitele intelectuale, pentru a rezolva ,,problema tiganeasca".


Emancipare dupa 500 de ani de sclavie

Prima abordare a problematicii romilor, dupa 500 de ani de sclavie in spatiul romanesc, a fost ,,emanciparea" lor - adica ruperea de trecut si obtinerea teoretica a unor drepturi egale cu ale altor cetateni romani. Doar ca, fara alte masuri de sprijin din partea statului, asteptarile au cazut doar pe umerii fostilor robi.


Mihail Kogalniceanu

Boierii au fost despagubiti financiar pentru ca si-au eliberat sclavii. Fostii robi, in schimb, nu au primit nici un ajutor material, ci doar libertatea juridica. Unii s-au descurcat cu mestesugul lor, altii au fost nevoiti sa ramana pe mosia boierului intr-o robie de facto, caci nu exista nici o alternativa economica.


Dupa aproape 50 de ani, unii romi au reusit sa se rupa de trecutul lor.


Desi de la proclamarea emancipatiunii nu sunt inca indepliniti 50 de ani, tiganii ne-au dat industriasi, artisti, ofiteri distinsi, buni administratori, medici si chiar oratori parlamentari.

Mihail Kogalniceanu, in 1891

Si, totusi, succesul pe care-l mentiona Kogalniceanu apartinea mai degraba unor cazuri individuale, deoarece, in rest, situatia sociala si economica a romilor dezrobiti nu fost rezolvata odata cu dezrobirea acestora.


Astfel, in perioada interbelica, manati de influenta eugenistilor din occident, unii dintre intelectualii si politicienii tarii si-au propus sa ,,rezolve" definitiv situatia romilor prin exterminarea acestora. Obiectivul era acelasi, doar metodele propuse erau diverse, de la sterilizare la deportare sau chiar ucidere in masa.


Un barbat tine in mana un afis cu mesajul "Rezistenta Romilor, Cosmarul Nazistilor", 16 mai 2017. Foto ANDREEA ALEXANDRU / MEDIAFAX FOTO/EPA

Decenii mai tarziu, comunismul si-a propus ,,asimilarea" fortata a tiganilor, partidul-stat, la debutul ,,national-comunismului" elaborand mai multe documente prin care ,,tiganii" erau considerati o clasa sociala inferioara, cu un nivel de trai ce trebuia ridicat fortat, conditia impusa fiind ca acestia sa renunte la a mai fi romi, ci doar proletari.


Asimilarea a devenit integrare

Dupa 1990, cu influenta organizatiilor internationale la care Romania dorea sa adere, si dupa o serie de conflicte interetnice, asimilarea a fost transformata in ,,integrare", adica a devenit o asimilare mai soft, caci interpretarea acestui termen in gandirea politicienilor romani nu a insemnat nimic mai mult.


Chiar si prima strategie pentru romi, elaborata la presiunea unei coalitii a organizatiilor neguvernamentale ale romilor - coordonata de sociologul rom Nicolae Gheorghe - a fost numita de catre Guvernul Romaniei strategia ,,de integrare a romilor". Dar aceasta nu s-a implementat niciodata, caci guvernul intelegea prin ,,integrare", din ceea ce putem sa observam astazi, disparitia identitatii rome si pierderea sa in identitatea nationala, respectiv romaneasca.


Masurile prevazute in strategie au fost asumate, mai degraba, ca praf aruncat in ochiul european, un fel de spoiala cum ca am fi intr-adevar preocupati de reducerea clivajelor sociale si economice dintre romi si restul populatiei din Romania.


Cand UE se prinde de smecheria romaneasca

Dupa 2007, cand Uniunea Europeana si-a dat seama de smecheria autohtona de ,,vopsire a gardului", a generat o intreaga dezbatere, incercand sa propuna un nou termen pentru politicile publice pentru romi, un termen care sa corespunda, cat de cat, valorilor europene: incluziune.


Sigur, Guvernul Romaniei a imbratisat si acest termen, de incluziune, folosindu-l in noua strategie guvernamentala pentru romi, dar a continuat sa vada problematica romilor ca o problema ,,rusinoasa", cel putin asa am inteles din interactiunea cu mai multi demnitari si diplomati in vremea in care, la randul meu, eram demnitar.


Masurile de ,,incluziune" din strategia din 2015 nu au avut efect. De ce? Din acelasi motiv: romii ar fi trebuit sa se includa singuri, desi datele statistice existente ne arata ca acest lucru nu ar fi posibil din motive istorice.


Sfantu Gheorghe, octombrie 2017. Foto EPA

Sigur, si in aceasta epoca, la nivel individual, multi romi si-au gasit iesirea din marginalitate si saracie extrema, dar acest lucru a fost posibil prin eforturi individuale, nu neaparat datorita politicilor publice asumate de guvernul nostru. Fostii sclavi, de cele mai multe ori, au continuat sa fie perceputi ca o povara pe care fie vrei sa o ascunzi, fie sa o elimini.


Asumarea raspunderii pentru a repara trecutul nostru nu pare a fi o preocupare pentru majoritatea politicienilor, ba mai mult, unii dintre acestia folosesc orice oportunitate pentru a-si demonstra superioritatea civilizatoare asupra romilor.


Singurele entitati care au atras atentia asupra problematicii romilor intr-un mod constructiv sunt institutiile internationale, organizatiile neguvernamentale si unii reprezentati ai mass-media.


Isteria legata de fondurile ONG-urilor nu are suport real

De multe ori, am observat, mai accentuat in ultima luna, ca responsabilitatea este aruncata pe umerii unor asociatii neguvernamentale, desi toti politicienii stiu ca organizatiile nu au cum sa suplineasca lipsa de actiune a statului sau prejudecatile, stereotipurile, incompetenta si incapacitatea administratiei publice locale si centrale.


Ba, mai mult, apar si unii romi cu impuls mesianic, cu povesti croite romantic, care acuza ONG-urile pentru soarta romilor.


Rolul asociatiilor si fundatiilor nu e sa faca treaba statului (administratiei), ci sa contribuie cu resursele lor (stiinta, metode, resurse umane si financiare) tocmai pentru ca statul (administratia) sa isi faca treaba mai bine.


Isteria generata in ultimele decenii cu privire la fondurile ,,imense" pe care ONG-urile le cheltuie, folosita ca argument pentru impotenta administratiei de catre politicieni, nu numai ca nu este reala, dar problema se afla tot in mana autoritatilor care ar trebui sa gestioneze aceste finantari.


Saracie si etnicitate

Dilema este: sunt romii un grup etnic sau unul social? Ce legatura are etnia cu saracia si invers? Raspunsul e relativ simplu, de tip cauza-efect: romii au ajuns cei mai saraci romani pentru ca au fost perceputi si tratati ca straini si inferiori mai in toata existenta lor in Romania. Iar studiile pe aceasta tema indica clar o legatura intre etnicitate si saracie, mai ales din perspectiva accesului la resurse.


,,Tiganiile" (sau zonele marginalizate, in limbajul corect politic), implicit segregate etnic, sunt adesea tratate ca extensii nedorite ale unor localitati, primarii sau alti reprezentanti locali considerand aceste zone o povara si, in consecinta, le ignora sistematic sau, in unele cazuri, actioneaza impotriva lor.


Valea Stanii, 2012. Foto: EPA/MIHAI BARBU

Conform Agentiei Europene FRA, intr-un studiu realizat in 2016, in Uniunea Europeana, ,,80% din romii intervievati sunt expusi riscului de saracie in comparatie cu media UE de 17%".


In Romania, tara cu cei mai multi romi din Europa, conform Bancii Mondiale, in 2018, ,,70% dintre romi traiesc in saracie, iar segregarea spatiala si discriminarea raman la cote ridicate".


Cu alte cuvinte, pentru cei nascuti in comunitatile de romi din Romania, sansele lor la dezvoltare sunt reduse, pentru ca vor mosteni un intreg sistem ce ii va tine captivi in conditii feudale. Saracia si riscul de a nu putea iesi din ea, dupa cum spunea Bourdieu (1964), se mostenesc.


Profitorii

Cei care profita de conditiile de trai ale celor mai multi romi din Romania, conform unei analize realizate de Platforma Aresel, sunt politicienii, camatarii si cei care ii folosesc la munci de tot felul, intr-o forma care ar putea fi usor catalogata drept sclavie moderna sau exploatare.


Lista e mai lunga, dar acestia sunt principalii beneficiari ai existentei ,,tiganiilor", unii dintre ei chiar romi. Sigur, exista o relatie de sprijin reciproc, in foarte multe astfel de comunitati, intre personajele mai sus mentionate: politician, camatar si smecherul local (aceste roluri, de multe ori, atarna greu pe umerii unei singure persoane).


Politicienii obtin un vot usor, fara prea mare efort, caci au agentii lor care se ocupa de acest lucru in majoritatea comunitatilor de romi. Agentii sunt camatarii si smecherii locali, considerati nu de putine ori politicieni romi/lideri romi care, prin deal-ul cu politicienii locali (unii ajung chiar mai sus, vezi Bercea Mondialul si Traian Basescu), obtin prosperitate, acces la resurse si exploatarea comunitatilor de romi in voie.


Fratele lui Traian Basescu, Mircea, si Bercea Mondial

Incapabilii si traducerea inegalitatilor ca fiind firesti

Si, din pacate, caci asa merg lucrurile, aceste atitudini se transfera si catre functionarii institutiilor care ar trebui sa trateze romii mai responsabil. Unii functionari incearca, identifica solutii si resurse, dar se lovesc de refuzul primarului sau al sefului de institutie. Si asta dureaza de atat de multa vreme incat unii chiar cred ca asa trebuie sa fie, ca asta e normalitatea, ca ,,asa a lasat Dumnezeu...!".


Multi, prea multi politicieni din Romania cred in proverbul ,,ce iti este scris, in frunte ti-e pus!" - potrivit mai ales pentru cei care au nevoie de masurile si politicile lor. Practic, nu fac nici un pas pentru ca proverbul fatalist din cultura noastra sa fie, in practica, inlocuit cu ,,cum iti asterni, asa dormi", cel care asterne fiind, de aceasta data, cel care are puterea sa o faca diferit si pentru binele comun.


De altfel, in ultimele decenii am asistat la nenumarate dialoguri in care un argument final al interlocutorului era: ,,nu vor dom'ne, asa le place sa traiasca, in mizerie..." (functionar Primaria Budesti, 2015). De parca cineva chiar ar vrea sa traiasca in insecuritate sociala si economica, de parca vreun locuitor ar planetei nu si-ar dori sa aiba resursele necesare pentru a fi valorizat ca om si nu considerat ,,un inferior" incapabil de dorinte marete.


I-am spus atunci, o repet si aici: nimeni, niciodata, nu isi doreste sa traiasca in cele mai aspre conditii, sa nu aiba aprecierea semenilor lui, sa nu isi poata accesa drepturile de baza pentru ca...e sarac sau ,,tigan". Si, totusi, acest tip de gandire este dominant in raporturile dintre comunitatile de romi si functionarii din diverse institutii guvernamentale care ar trebui sa munceasca in sprijinul acestora. Unii, cei care au incercat si au ratat, sigur, au si argumentul ,,imposibilului", acceptand situatia ca o stare de fapt imposibil de schimbat.


Covi-19 si schimbarea societatii noastre

Crizele globale, precum cea prin care trecem acum, pe langa toate problemele pe care le genereaza in mai multe domenii ale vietii publice, reprezinta si un moment de reflectie asupra modului in care societatea functioneaza si cum putem, fiecare dintre noi, sa facem ca lucrurile sa fie mai bune in viitor. Solidaritatea este un element-cheie pentru depasirea crizei, dar ce se va intampla in Romania postcriza?


Si, daca Guvernul Romaniei ar rasfoi ceea ce expertii au comunicat anterior, s-ar putea opri si la ceea ce Banca Mondiala a aratat in mai multe randuri:


,,Conform unei estimari a Bancii Mondiale bazate pe date din 2008, presupunand un numar egal de barbati si femei rome de varsta activa, si presupunand ca salariile medii raman neschimbate, egalizarea veniturilor de pe piata muncii din Romania pentru romi ar putea duce la avantaje economice potentiale intre 887 milioane de euro si 2,9 miliarde de euro anual si avantaje fiscale intre 202 milioane de euro si 675 de milioane de euro anual. Desi aceste cifre se bazeaza pe ipoteze foarte simplificate in legatura cu modificarile din economie si de pe piata muncii, ele ilustreaza potentialul economic al incluziunii romilor (Banca Mondiala, 2014)".


Deci, daca inegalitatile ar fi reduse cu masuri guvernamentale coerente, pe langa eliminarea barierelor care contribuie la mentinerea cercului vicios al saraciei, inclusiv discriminarea, nu doar romii ar beneficia, ci si Romania in ansamblu.


Pentru ca acest lucru sa se intample, politicile publice ar trebui revizuite si poate ca ar trebui sa ne intoarcem la finalizarea ,,emanciparii romilor".



Astfel, politicile de reducere a clivajelor sociale si economice dintre romi si restul populatiei ar putea sa insemne finalizarea procesului de modernizare a Romaniei.


Si, daca criza generata de Covid-19 ne obliga sa regandim politicile publice din Romania in economie, educatie, sanatate, infrastructura sociala, digitalizare, acces la justitie etc., poate ca este momentul ca ,,tiganiile" sa fie considerate spatii in responsabilitatea autoritatilor, similar cu alte zone din Romania, iar indivizii romi sa fie tratati, de facto, precum cetateni romani care, din motive istorice, au nevoie de sprijin sustinut pentru a depasi clivajele sociale si economice, astfel incat Romania sa devina statul pe care l-au dorit cei care l-au fondat.


Baia Mare, septembrie 2013. Foto EPA

Un alt argument in favoarea unor politici sociale si economice echitabile o reprezinta demografia. In Romania sunt estimati aproximativ doua milioane de romi si acestia reprezinta una dintre cele mai tinere populatii (in Romania si in Europa).


Dar inainte de criza Covid-19 o mare problema a companiilor din tara noastra o reprezenta forta de munca. Unii s-au uitat la resurse umane aduse din alte continente - ceea ce e absolut in regula -, dar nu s-au gandit ca investitia in incluziunea romilor ar putea sa genereze o forta de munca calificata autohtona, iar impactul unor astfel de masuri ar putea influenta pozitiv economia noastra pe termen lung.


Poate ca este momentul ca, in politicile majore in domeniile mai sus mentionate, nu in strategii izolate, marginale si bife, romii sa fie inclusi, iar masurile adaptate realitatilor sociale cu care acestia se confrunta.


Platforma Aresel, societatea civila roma si neroma, e pregatita pentru o astfel de discutie si participare, la fel par si: Banca Mondiala (care are si un grup de consultare si dialog cu organizatiile romilor - Roma Sounding Board), Comisia Europeana, cercetatorii din diverse domenii, unii jurnalisti si alte entitati capabile sa contribuie.


Echitatea sociala care ar trebui sa fie principiul elaborarii politicilor publice pentru reducerea decalajelor istorice si ar trebui sa prevada o serie de masuri economice si de securitate sociala pentru toti cetatenii Romaniei, chiar din perspectiva liberalismului propus de John Rawls, asta daca liberalii nostri, aflati la guvernare, au dileme ideologice.


Tot ce mai ramane este VOINTA POLITICA a Guvernului Romaniei. Daca e sa dam (re)start Romaniei, sa o facem echitabil, incluzand si romii ca parte integranta din societatea noastra, in beneficiul tuturor.


Parlamentul European, prin vocea Presedintelui David Sassoli (dar si a europarlamentarului Dragos Pislaru) si Comisia Europeana, prin vocea vicepresedintei Vera Jurova, sustin acest tip de societate europeana sau, cel putin, asa au declarat la conferinta ,,Does the EU Need the Roma for Its Recovery?", organizata in 25 mai, de catre Biroul pentru Initiative Rome OSF si cu sprijinul Platformei Aresel.


Parafrazand, va intreb: are Romania nevoie de romi educati si incadrati in munca formala, e gata sa propuna politici publice prin care sa compenseze decalajele istorice?


Daca da, mutarea principala este in mana guvernului si, mai apoi, in mana primariilor, caci romii sunt pregatiti de 164 de ani sa se emancipeze.


Comments