Cum moare un om plimbat o noapte cu ambulanta, fara sa aiba COVID-19. ,,Urletul te taia, trecea prin...


Bolnav de cancer, in varsta de 70 de ani, Vasile Turcanu a fost luat cu salvarea de acasa, din comuna Cotusca, judetul Botosani, si a fost transportat intre spitale, inainte de a muri la Dorohoi, in dureri pe care sotia lui le-a auzit la telefon. "Imi suna in urechi cat traiesc eu".



"Imi pare rau, bunicul nu mai este", i-a spus o infirmiera la telefon in dimineata zilei de 1 mai. "M-am pus in genunchi pe jos - spuneti-mi ca nu este adevarat! Am iesit afara si am urlat, am racnit, am tipat, degeaba, el nu mai este", isi aminteste Florica, sotia "bunicului".&


Vasile si Florica Turcanu, in casa lor din satul in care s-au nascut

Cafea cu miere

Cei doi soti, Vasile& si Florica Turcanu, si-au inceput dimineata asa cum s-au obisnuit in cei 46 de ani de casnicie, au baut cate o cescuta de cafea, indulcita cu miere. Vasile avea o stare de greata, iar la pranz a mancat orez cu morcov, asa cum facea mai mereu, de cand era la un regim destul de strict, din cauza unei tumori la colon, care crescuse in el in urma cu patru ani.


"Toata problema a plecat de la colon, avea doi polipi care deja aruncasera metastaze la ficat", traduce Florica in limbajul in care vorbeau ei despre diagnosticul care le-a schimbat traiul.&


Rutina celor doi se schimbase de nenumarate ori de cand boala a venit peste ei. In 2016, barbatul fusese operat si ajunsese sa traiasca cu o stoma (n.r. - o deschizatura facuta de un medic chirurg, la nivelul abdomenului pacientului, prin care resturile alimentare vor fi eliminate intr-o punga colectoare).


Se mai desprindea punga. Il ingrijeam, il curatam, incalzeam apa si-l spalam. Eu l-am ingrijit ca la carte.

Florica povesteste:

De atunci au urmat internari, operatii si chimioterapie. Ea a lasat diagnosticul ei in fisa medicala si a devenit sprijinul sotului. Florica sufera cu tiroida, a primit recomandare sa se opereze in urma cu un an, dar a tot amanat.&


Nu aveam cu cine sa il las. Cine vine sa-l ingrijeasca mai bine ca mine?


Nu i-a fost usor si, de multe ori, si-a dorit sa stie sigur ce e mai bine sa faca. "Uneori ma depaseau puterile, mirosul ala in casa", ofteaza ea.&


Dar sa sune sa-l duca la spital ii era frica, acolo intrase deja virusul care la ei in casa patrundea doar la radio.&


Spitalul la care te duci ca la o cunostinta

Teama de spital aparuse acum, de cand cu pandemia. Inainte, nu se temeau de spital, mergeau impreuna la chimioterapie.&


Aveau rutina lor, acel ceremonial impacat al bolnavilor care depind de tratament si merg acolo atat de des, incat internarea de zi se strecoara in viata lor si ii ajuta sa o duca mai departe. Spitalul devine reper. Zilele se ordoneaza inainte si dupa el.


Cand el era programat pentru o noua doza de chimioterapie, se trezeau devreme si plecau la spital, cu un vecin cu masina. "Statea pe bancheta culcat, ca nu cumva la efort sau ceva sa ii afecteze la spate, la operatie", povesteste ea.&


Se porneau de acasa dimineata devreme si se intorceau acasa cand era gata tratamentul. Au mai fost si ocazii in care el a ramas la spital internat pentru mai multe zile, iar ea s-a intors singura.&


De aceea, a invatat sa fie mereu pregatita cand mergeau la spital, aveau o gentuta cu strictul necesar - pijama, prosop, o cana, servetele umede, pungi de schimb si alte maruntisuri care ii ofereau lui Vasile un minim confort pe patul de spital.&


Decizia

Pe 28 aprilie, cand a sunat dupa ambulanta, Florica stia insa ca de data asta se va duce doar el.&


Barbatul avea diaree de cateva zile, dar analizele facute cu cateva zile inainte la un laborator privat din Botosani indicau ca nu are nici o infectie. Barbatul in varsta de 70 de ani nu avea nici temperatura, dar se simtea slabit.


Nu era convinsa ca luase decizia cea buna, dar viata o invatase deja ca nici o socoteala nu poate fi corecta pe toate partile.


Ea ii spusese ca ii e mai bine acasa.&


"Acolo nu e cate o infirmiera pentru fiecare bolnav. Eu aici te spal, te schimb, iti fac de regim, te ajut daca ai nevoie de ceva", i-a spus atunci.


Dar dorinta lui a fost alta, exprimata cu cateva zile inainte, cand se ceruse la spital.&


"Ori ca vedea ca mi-e si mie greu si sa-mi usureze munca, ori ca spera sa-i fie bine, sa primeasca un pic de ajutor, nu stiu".


Vasile si Florica Turcanu, la ei in gospodarie, unde s-au mutat odata cu iesirea la pensie

"Cam trebuia tuns"

In dupa-amiaza zilei de 28 aprilie, femeia a pus mana pe telefon si a sunat la Salvare. Imediat dupa, pe la ora 17, i-a pus o punga curata si l-a invelit cu o paturica, asa obisnuia, dupa ce incalzea punga intre palme, ca sa se lipeasca bine de piele.&


In asteptarea ambulantei, l-a pieptanat, i-a taiat unghiile barbatului, i-a rupt niste cojite care ii apareau pe coapse de la chimioterapie, l-a imbracat cu un maiou, pulover si o pereche de pantaloni. "Cam trebuia tuns, dar daca n-avea cine...".


Au asteptat ambulanta in tacere, in casa din satul Cotusca, in care se nascusera si unde s-au intors cand au iesit la pensie, sa-si duca viata in liniste.&


"Nu stiam cine o sa cada intai"

Cu ambulanta la poarta, gandurile Floricai nu ii dadeau pace - oare a facut bine sa-l trimita la spital sau i-ar fi fost mai bine acasa?


Reperele ei se ciocneau constant, era pe de-o parte doctorita care il ingrijise pe sotul ei in ultimii patru ani si care-i spunea sa il duca la spital. Dar pe partea cealalta era unicul lor fiu, in varsta de 40 de ani, care spunea sa stea acasa amandoi.&


Decizia a fost mai mult un impuls in care a pus mana pe telefon si a chemat ajutorul de care aveau nevoie amandoi si in care credea.


In fata portii, asistenta de pe ambulanta i-ar fi spus ca ei il vor duce la Spitalul din Slaveni, la aproximativ 20 km distanta, si acolo hotaraste medicul - vi-l da inapoi sau il trimite mai departe, isi aminteste femeia.& &


Florica i-a spus "drum bun" sotului ei, asa cum obisnuieste sa spuna mereu oricui pleca de la ea. Apoi a ramas singura acasa.


"S-a mai stricat ordinea de cand cu covid", a spus femeia. COVID e cu litere mici in vorbirea populara, a devenit substantiv comun aici, pe harta reala a tarii, dincolo de studiourile de televiziune.


"Moartea domnului Lazarescu", varianta 2020

Dupa ce a plecat cu ambulanta de acasa, Florica a tinut legatura cu sotul ei prin telefon. Pe langa telefonul fix din casa, fiecare avea cate un telefon mobil.&


"De cand a inceput sa umble la spital avea telefon personal, ca sa tinem legatura. Mai zapacea tastele celea, desi e un telefon simplu, asa pentru batrani, cu tastele vizibile. Ca sa nu-l blocheze, noi am convenit regula sa nu-l inchida el. Cine il suna inchide".


Dupa aproximativ o ora au vorbit. Vasile era la Spitalul Orasenesc Saveni.&


- M-au oprit la Saveni si mi-au pus o perfuzie cu glucoza. - Vezi ce faci, vezi ce-ti spune, imi dai telefon si te aduc inapoi, vin cu masina, s-au sfatuit cei doi.


L-au internat la Dorohoi, la 15 ore dupa ce plecase de acasa

La urmatorul telefon, la cateva ore distanta, Vasile i-a spus sotiei sale ca este la spitalul din Botosani. Apoi, spre miezul noptii i-a spus ca este la spitalul din Dorohoi. Femeia s-a culcat, insa fiul lor, Marius, si-a sunat tatal la doua noaptea, iar acesta inca nu era internat la nici un spital.


"Nu stiu unde l-au tinut, pe o banca, pe un scaun, pe un pat, nu stiu pe ce, nu mi-a spus".


Miercuri dimineata, pe 29 aprilie, in jurul orei 9, la aproximativ 15 ore de cand plecase de acasa cu ambulanta, Vasile Turcanu i-a spus sotiei sale ca a fost internat la Spitalul Dorohoi, intr-o rezerva de pe sectia de boli infectioase.


"Era un caz depasit, avea o patologie asociata multipla. La internare, starea lui era bunisoara", a explicat pentru Libertatea un medic de la Spitalul Municipal Dorohoi.


"Miercuri dimineata cand l-am sunat era din nou la Dorohoi. Deci toata noaptea aia l-au purtat", povesteste Florica.&


Pacientul Turcanu Vasile a avut prezentare la CPU Saveni in ziua de 28.04.2020 de unde a fost dirijat la UPU Spitalul Judetean, unde a fost investigat si redirijat la Sectia de Boli Infectioase, dupa care a fost redirijat la Spitalul Municipal Dorohoi in vederea internarii, deoarece Spitalul Judetean este Spital COVID-19.

Raspunsul oficial pentru ziar, din partea purtatorului de cuvant al Spitalului Judetean, Ioan Asaftei:
Ce inseamna aceste "dirijari" si "redirijari" in kilometri?

Comuna Cotusca - Spitalul Orasenesc Saveni - 23,4 kmSpitalul Orasenesc Saveni - Spitalul Mavromati, Botosani- 36,7 kmSpitalul Mavromati - Spitalul Municipal Dorohoi - 34,4 km

Aproape 100 de kilometri pe care Vasile Turcanu i-a parcurs, in noapte, cu opriri, amanari, decizii, inainte de a fi, intr-un final, internat.&


"Avand in vedere ca era situatia asta cu covidul, nici nu m-am gandit sa ma duc la spital fara sa ma cheme medicul", mai spune femeia.


Analiza pentru bacteria Clostridium

Florica a continuat sa-si sune sotul, asa a aflat ca miercuri dupa-amiaza ii fusesera luate analizele si ca la pranz primise orez cu morcov si ceai.


Apoi, a fost sunata de la spital, sa mearga a doua zi dimineata acolo, sa-i ia o proba si sa i-o duca la un laborator aflat vizavi de spital, sa-i faca analiza pentru Clostridium.


Clostridium difficile este o bacterie care determina diaree, de la forme usoare pana la manifestari de deshidratare amenintatoare de viata.


De ce? Nu stiu sa va spun, ori nu are la laborator cine sa-i faca, ori nu stiu, cert este ca a doua zi dimineata eu am fost cu masina la Dorohoi, inainte de ora 7.


"Un aparat de radio, asa de urat imi e"

Florica Turcanu s-a intalnit joi dimineata, pe 30 aprilie, in fata spitalului cu o asistenta care i-a adus proba sotului sau. Femeia a pregatit si o geanta pentru sotul ei, pe care i-a lasat-o portarului.&


"I-am luat baston, ca in ultimele 2-3 zile se mai sprijinea in baston. I-am luat si un aparat de radio micut, ca noi acasa avem cate un radio peste tot".


Femeia isi aminteste ca sotului ei ii ceruse "un aparat de radio, asa de urat imi e, ca sunt singur, nici nu stiu cat e ceasul, si oleaca de suc".


Gandul la un radio l-a insotit pe barbat. Radioul e marca inregistrata a spitalului romanesc cu peste o jumatate de secol inainte de aparitia coplesitoare a telefonului mobil. Aparatul micut de radio, a fost perna, prieten, ruda, ceas si fereastra pentru generatii intregi.&


Periuta de dinti si "o pasta"
Vasile Turcanu, imediat dupa ce a iesit la pensie si s-a mutat inapoi la tara

Florica a dus proba la laborator, unde a platit suma de aproximativ 90 de lei. Rezultatul, negativ la Clostridium, avea sa ajunga cateva ore mai tarziu direct la doctorita care se ocupa de sotul ei.&


Joi dupa-amiaza, cand a vorbit cu sotul ei, acesta i-a spus ca a mancat din nou orez si ca ar avea nevoie de-o periuta de dinti si-o pasta. "Joi la amiaza nu se simtea atat de rau, daca a cerut pasta si periuta", isi aminteste femeia.&


Asteptam sa ma duc sa-l vad, nu voiam sa-l obosesc la telefon. Discutiile erau scurte, spunea ca e bine, sa nu imi fac probleme. Mereu m-a protejat.

Fiul lor:
Urletul care te taia, trecea prin tine

Pentru seara de joi, Florica se gandea sa-l sune pe Vasile la ora 22, dar in jurul orei 21.30 spune ca n-a mai avut rabdare si l-a sunat sa vada ce face, "imi lipsea de acasa si stiam ca-i greu la spital".


Cand a raspuns la telefon, barbatul a spus ca nu prea poate vorbi si ca se simte rau, ca are dureri puternice, isi aminteste Florica. I-a spus sa inchida ea, asa cum era regula lor, ca nu cumva ca el sa blocheze telefonul.&


Eu nu am apucat sa inchid, nu stiu de ce, si-l aud: doamna, doamna, auuu, auuuu!!! urla, urlaaa! Urletul cela imi suna in urechi cat traiesc eu. Am ascultat asa cateva secunde, nu stiu cat, pentru ca te taia, pur si simplu trecea prin tine.

Florica:

Cu inima bubuindu-i in piept si cu urletul sotului ca un ecou in urechi, femeia a sunat la poarta spitalului sa vada ce se intampla, sa trimita pe cineva la capul sotului ei, sa-i aline durerea.&


"Am apasat toate tastele"

"Mi-a raspuns robotul si mi-a spus: apasati tasta cutare si tasta cutare. Am apasat toate tastele, am sunat de nu stiu cate ori. O luam de la capat ca sa apas pe alta tasta si nu raspundea nimeni", spune ea.&


Era trecut de ora 22 cand i-a raspuns in sfarsit cineva. La inceput, femeia de la celalalt capat al firului i-a spus ca ar fi mai bine sa lase bolnavul sa se linisteasca la ora aia. Omul urla de durere, a transat Florica. In final, i s-a spus ca va merge o asistenta sa vada care e situatia.& &


"N-am indelungat discutia, sa se duca la dansul, eu asta voiam"&

A mai asteptat cateva minute, dupa care si-a sunat sotul din nou, sa vada cum se simte. Acesta i-a spus ca a venit o asistenta si i-a dat niste calmante, dar ca are dureri in continuare. Florica l-a sfatuit sa se linisteasca pana cand pastilele aveau sa-si faca efectul.&


La 4 fara 20, in inima noptii, Vasile a sunat-o. Femeia s-a ridicat din pat, a aprins lumina, ca sa nu apese gresit pe tastele de la telefon, si a raspuns.&


"Florico, vino si ma ia acasa, ca eu de amu mor, aici nu imi face nimeni nimic, vino de ma ia acasa, ca nu mai pot de durere, nu-mi da nimeni nici o lingura de apa", isi aminteste ca i-a spus Vasile.


Femeia a inceput sa planga de neputinta si vina si l-a rugat sa aiba grija. S-a gandit ca nu o s-o lase nimeni in spital la ora aia, mai ales ca stia ca atunci cand fusese cu o zi inainte, n-a avut voie nici sa se atinga de poarta spitalului.&


Am plans tare si l-am rugat din suflet sa ma ierte ca l-am dus si sa inteleaga ca nu i-am vrut raul - Ai rabdare, ca eu ajung la tine, nu stiu cand, dar ajung.

Florica Turcanu:
"Luati legatura dv. la Dorohoi"

Apoi a inceput sa dea telefoane unde s-a priceput. La spital nu i-a raspuns nimeni, asa ca a sunat la 112 si i-a rugat pe cei de acolo sa o ajute.&


"Doamna, eu stiu ca nu e voie sa suni aici, dar va rog sa ma ascultati ca nu am cu cine ma sfatui la ora asta. Va rog sa ma iertati, uitati sotul e asa, sunt disperata, am si tensiunea mare, ajutati-ma un pic, macar sa ma ascultati, luati legatura dv. la Dorohoi, ca mie nu imi raspund", isi aminteste femeia cuvintele.


Florica spune ca cei de la 112 au sfatuit-o sa se linisteasca si sa le spuna daca ea se simte mai rau si are nevoie de o ambulanta. Femeia mai incerca sa sune la spital, iar din timp in timp isi suna sotul, sa se asigure ca e bine.&


Asa a prins-o dimineata, cu ochii inlacrimati in fata ecranului telefonului in care se succedeau numere la care nu raspundea nimeni.&


Era un pic trecut de 7 cand sotul i-a raspuns, iar in salonul lui se afla o infirmiera.


Florica a vorbit cu infirmiera care i-a cerut pampers "pentru bunicul". Florica era nelamurita, sotul ei urina la baie, era pe picioare, de ce avea acum nevoie de pampers?


Numerele la care nu raspunde nimeni

Cele doua femei au convenit ca infirmiera sa ia bani de la "bunicul", pentru a-i cumpara pampers, iar Florica a sunat la numarul unde stia ca poate solicita informatii despre pacienti, sa vada care era starea lui de fapt?


Florica a obtinut un numar de telefon al unei angajate de pe sectia unde era internat sotul ei, dar nici la acest numar nu raspundea nimeni. Forma cand acest numar, cand pe cel al sotului. Telefoanele sunau, apoi se intrerupeau in lipsa unui persoane care sa raspunda.&


Intr-un final, ii raspunde o femeie, pe numarul primit. Se dovedeste a fi infirmiera cu care vorbise mai devreme din salonul sotului ei.&


- Doamna, ce e cu sotul meu?- Doamna, stati linistita, eu sunt doamna cu care ati vorbit mai devreme, am fost ocupata.


- Doamna, ce e cu sotul meu?- Imi pare rau, bunicul nu mai este.


"S-a facut tot ce s-a putut"

Pe certificatul constatator al decesului, pe care Florica il intoarce acum pe toate partile scrie asa: Decesul a avut loc la 8.45, pe data de 1 mai. Cauzele decesului - insuficienta cardiorespiratorie acuta, sindrom de deshidratare, metastaze hepatice, neoplasm chimio radio tratat rectal, enterocolita acuta.


"S-a facut tot ce s-a putut. Evolutia a fost asa cum a fost", a declarat pentru Libertatea un medic de la Spitalul Municipal Dorohoi.


Florica s-a dus, impreuna cu fiul ei, si si-a luat sotul de la spital intr-un sicriu pe care l-a dezinfectat cu spirt cand l-a adus acasa, unde i-a facut priveghi o singura noapte.


"Am avut hartie de la spital, ca e imbalsamat, are voie sa fie depus la capela, acasa, oriunde", povesteste femeia.&


Inmormantarea in vremea COVID-19: Opt persoane si durerea

La inmormantare au fost prezenti opt oameni, asa cum prevedeau regulile izolarii. Florica, Marius, o sora de-ale ei si un nepot, plus doi gropari, preotul si feciorul lui.


Cimitirul se intinde la vreo doi kilometri distanta de casa lor, in satul in care au crescut si in care s-au intors la pensie.&


"S-a intins asa pe coclauri, e dezorganizat, nu imi place, dar asta este. Pe Vasile l-am ingropat langa tatuca (n.r. - bunicul ei)".


In memoriam&
Vasile si Florica Turcanu, alaturi de fiul lor si fratele Floricai

"Ma gandesc cati ori fi in situatia mea, eu sunt mai insistenta si vorbesc frumos. Cand eram in genunchi si racneam, spuneam - doamna, eu nu sunt nebuna, urlu in durerea mea, va rog sa ma ascultati si va rog sa ma ajutati, ca am nevoie sa imi raspundeti, nu va reprosez dumneavoastra", explica Florica motivul pentru care a decis sa-si faca publica povestea.


Ea si fiul Marius au trimis un e-mail si Ministerului Sanatatii (MS), prin care vor sa se asigure ca toti oamenii care ajung la spital, in pandemie sau in orice vremuri, primesc ce e mai bun, intr-un timp cat mai scurt. De la MS au primit raspuns sa se adreseze DSP-ului din judet si Colegiului Medicilor.&


"Sa ii dea ceva pentru durere"

Fiul spune ca reclama nepasarea.


"Sa moara demn, sa ii dea ceva pentru durere. Boala nu avea cum sa i-o mai intoarca", spune fiul.&


Acum, Florica traieste cu trei telefoane in casa si, cu ochii cand la al lui, cand la al ei, retraieste ultimele discutii si se intreaba cum ar fi stat lucrurile daca nu il trimitea la spital. Telefonul lui afiseaza trei apeluri pierdute de la ea, in dimineata zilei de 1 mai.&


De la spital a primit si o punga cu hainele lui, cu care a plecat imbracat de acasa, punga pe care Florica a indraznit sa o deschida la zile bune dupa inmormantare. "Atat l-au purtat sau nu l-au ajutat sa coboare la toaleta ca toti pantalonii sunt pisati. El era un om foarte simtit", spune Florica.&


A spart nuci

Florica isi aminteste cum, cu cateva zile inainte de a-l interna, Vasile statea pe un scaunel si se uita afara, a desfacut graunte, a spart nuci.


"Imi pare rau, ca stiam ca se apropie, dar nu asa. El nu si-a pierdut o clipa cunostinta. A murit si inca era constient".


Florica ofteaza si, ramasa singura, se gandeste la inceputul lor: "El mi-a trimis vorba prin cineva ca vrea sa ne casatorim. Fara prea multe discutii. Noi am pornit cu dreptul de la inceput".&


Comments