"Descolarizarea societatii", cu parinti si copii abandonati. Tableta la scoala suna ca o mita electo...
"Va dam o tableta" pare singurul plan ferm al Guvernului Orban, dar tableta nu tine loc de organizare, de reguli de siguranta si de continut educational.
Citesc pe edupedu: "Scolile trebuie sa transmita azi cati elevi incap <
De aproape sase luni suntem in pandemie, cu copiii acasa. Pana la inceperea scolii mai avem o luna. Abia acum ne apucam sa masuram scolile, scrie Libertatea. Dar aceste informatii nu sunt deja la Ministerul Educatiei? Halucinant.&
Noi in acest moment nu avem un plan clar, coerent. O strategie - un plan B in caz de intensificare a pandemiei. Nu avem nici macar norme oficiale anuntate.
Costurile pandemiei vor depasi orice imaginatie
Ni se spune de o tableta. Singurul proiect al Ministerului Educatiei este: & "vom achizitiona tablete". Tableta este un banal instrument, necesar, dar este doar un instrument: e ca si cum ni se spune ca vom primi un caiet si un pix, fie si electronice, si vom trece cu bine perioada de pandemie. In acest context, aceasta tableta suna mai degraba a "mita electorala" decat a solutie, a plan educational. Si abia se fac listele pentru minister.
Tableta nu rezolva nimic, poate ajuta, dar nu rezolva, pentru ca ea nu e continut, nu inlocuieste continutul. Tableta nu e strategie, nu e plan de actiune. Nici nu vreau sa ma gandesc la programe, aplicatii, invatarea de a lucra cu ea etc. De pret nu mai zic - costurile pandemice vor depasi orice forma de coruptie imaginata de pana acum.
In acest moment, sentimentul general este de abandon: parintii si copiii - marea parte a acestei populatii - se simt abandonati. Cumva lasati la voia intamplarii.
Totusi educatia, anuntata cu surle si trambite ca fiind prioritate nationala si strategie de importanta majora a presedintelui Iohannis, acum vedem ca este pur si simplu abandonata.
Cand parintii fac treaba Ministerului Educatiei
Copiii nostri de aproape jumatate de an nu mai fac scoala. Ce am avut a fost o improvizatie si nu din cauza profesorilor, care unii s-au descurcat mai bine, altii mai putin bine, ci in primul rand din cauza guvernantilor, din cauza ministerului, care nu au venit cu un program coerent si solutii simple, eficiente si clare.
Da, stim ca in toata aceasta educatie zoom peste 40% dintre copii au fost exclusi total din sistemul de educatie. Lucrurile in realitate sunt mult mai grave.
Parintii? Cu nervii la pamant, pentru ca trebuie sa-si imparta munca si cu educatia scolara: grosul educatiei cade acum pe parinte. El trebuie sa faca si munca ministerului, si munca scolii. Intelegem ca e o situatie de criza, am acceptat aceste munci duble, pentru ca intelegem.
Insa acest lucru nu poate dura prea mult, pentru ca fizic parintii sunt depasiti. Si intelectual: nu cred ca multi dintre noi pot face fata predarii matematicii din clasele VII-XII.
Parintii sunt foarte ingrijorati, pentru ca nu vad un minim plan de actiune. Parintii sunt in mare parte oameni foarte activi, sunt la varsta la care muncesc foarte mult. Pentru ei este foarte important sa stie cum isi planifica anul.
Cand pica Anul Nou pentru parinti
Pentru un parinte, anul nu incepe in ianuarie, ci in septembrie: el isi programeaza viata in relatie, in dependenta de felul in care este structurat anul scolar. El mai intai se uita in programul copilului, programul mare stabilit de minister si cel particular stabilit de scoala, si in dependenta de asta isi face programul. Cand isi ia vacanta, cum isi organizeaza ziua ca sa poata duce, aduce sau sta cu copilul acasa fara a renunta la job.
Acum, cu o luna inaintea scolii, stam o tara intreaga si asteptam sa ni se transmita un mesaj, un program, un plan de actiune. Vrem si noi sa stim ce facem din septembrie. Mergem la scoala sau stam acasa? Mergem cu randul, peste o zi, unii dimineata si altii seara? Cum? Sa stim si noi cum ne organizam muncile si timpul. Oare nu pentru asta avem institutii?
Nu am auzit sa se lucreze in scoli pentru pregatirea lor: curatenie speciala, echipare speciala, sistem de igienizare etc. O estimare, un buget, un plan? Nu mai vorbesc de personal: e nevoie de mai mult personal. Are ministerul un plan? Ati auzit discutandu-se?
In acest moment, sentimentul e de haos total: acest lucru va spulbera si bruma de incredere care a mai ramas.
Descolarizarea societatii
Cand incepe un razboi, intr-o tara responsabila, primul lucru care se discuta stiti care este? Consiliul Suprem de Aparare discuta o strategie despre cum isi protejeaza copiii si baranii. Dar mai ales copiii. Ei sunt & prioritatea Zero. Intr-un sistem de criza, la fel.
Cand esti parinte abandonat ce faci? Dar cand esti abandonat in masa? Fiecare cauta o solutie imediata. Multi dintre cei care-si permit vor merge spre improvizatii private, costisitoare. Dar acest lucru si-l permit foarte putini. Scoala privata in Romania este un lux de o calitate indoielnica. Si o forma de ghetoizare de lux.
Nu vreau sa fiu suspicios: dar strategia acestui guvern seamana cu un soi de distrugere programatica a scolii publice. Banii publici pot fi directionati spre sectorul privat. Cum s-a incercat schema si cu sistemul public sanitar. Nu vreau sa speculez.
Alte solutii? Probabil multi dintre noi vor trebui sa se reorganizeze semiilegal prin cartiere. Poate pe modelul solutiei oferite de pedagogul austriac Ivan Ilich - Pentru o descolarizare a societatii. Povestesc cu alta ocazie aceasta solutie.
Pe termen mediu si lung insa? Poate ca a sosit momentul sa regandim o schimbare fundamentala a sistemului educational. In scoala online insa catastrofa e garantata cum am mai explicat.
Repet: sentimentul profund este unul de haos si mai ales de abandon. Si cel mai dureros este ca au fost abandonati copiii. Prioritatile presedintelui si ale guvernarii se pare ca sunt altele.
PS: Intre timp - "Rectificarea bugetara taie tichete de gradinita in valoare de 8,7 milioane de lei. Banii ar ajunge pentru peste 58.000 de copii, pana la finalul anului. Sumele sunt reduse in 39 de judete" (sursa) iar marirea salariala a profesorilor a fost amanata.
Comments