Destinul Magdalenei Moeller, actrita urmarita de Securitate pentru relatia cu un neamt: "Sotul, regi...
Haituita de statul roman comunist, maritata cu un cetatean german si declarata apoi "Auslaender" (strain) de catre guvernul RFG, saraca lipita, fosta actrita Magdalena Radulescu Moller lupta sa dea in statul german pentru "discriminare rasiala". A cerut sprijinul Institutului Roman pentru Drepturile Omului (IRDO), cel de unde, a scris Libertatea, un angajat si-a dat demisia "din plictiseala."
In fata unei povesti dramatice si a
unei increngaturi de legi care au impiedicat-o pe actrita romanca sa-si
exercite profesia intr-un alt stat, Institutul din Romania infiintat pentru a
proteja drepturile cetateanului, a expediat-o cu un raspuns de 4 randuri!
Libertatea a stat de vorba cu
Magdalena Moller, femeia al carei destin a fost frant de doua tari, dar care
acum, la 75 de ani, gaseste puterea de a-si cauta dreptatea de una singura.
Absolventa a Scolii Germane (azi colegiul Goethe) si
mai apoi a Institutului de Arta Teatrala si Cinematografica din Bucuresti,
Magdalena Radulescu e repartizata ca actrita la Teatrul din Piatra Neamt, unde
il cunoaste, in 1969, pe Wolfgang Moeller, un tanar inginer german din RFG venit
cu contract pe platforma chimica de la Savinesti.
Hartuita de autoritatile romane, Magdalena decide sa
se marite cu Wolfgang si sa paraseasca Romania, in speranta unei vieti "normale"
in Germania federala.
Insa din cauza a doua legi, una din 1953, alta intrata
in vigoare la 1 ianuarie 1970 - care prevedea ca au drepturi doar imigrantii cu
sange german, inclusiv partenerii acestora, Magdalenei nu i-au fost recunoscute
nici diplomele, nici meseria, nici cei patru ani de munca din Romania
Magdalena devine, dupa cum se autocaracterizeaza, "o
sclava moderna" a sotului ei si o persoana fara drepturi a statului german. "Wolfgang
mi-a distrus psihicul, Securitatea mi-a distrus cariera si viata, iar Germania
m-a redus la zero"
Din 1987 se lupta cu statul german pe care il acuza de
"discriminare rasiala". A primit cetatenia germana in 1977, adica dreptul de a
ramane in Germania, dar nu i s-a mai dat nimic din ce a avut si a fost.
Solicita 1.000.000 de euro daune, insa nu a avut bani si nu a gasit nici un
avocat, o organizatie sau o modalitate, sa-i sustina cauza.
Azi,
Magdalenga are 25 de euro pensie de la statul roman, pentru patru ani de
activitate in arta si 700 de euro, pensia germana, dupa 19 ani de munca, dar in
orice alt domeniu, nu cel in care putea deveni celebra.&
Amanari si
dovezi arse &
Magdalena Radulescu a luptat mult sa
intre la Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica IL Caragiale (IATC) din
Bucuresti, acolo unde, in anii '50-'80, locurile pentru actrite erau mult mai
putine, de trei pana la maximum 15 pe an.
"Doi ani a trebuit sa astept la
rand, sa-mi se dea un loc, dupa fiice de generali, colonei ori de alti
sus-pusi, din arta, politica si nomenclatura, inclusiv Securitate. In al doilea
an, am facut contestatie, aveam note mai mari, dar nu mi s-a dat loc. Mi-au
spus ca lucrarile scrise ar fi fost arse si nu s-ar mai putea face dovada, dar
ca sa astept, ca voi intra in anul urmator. Si asa a fost. In 1964, au picat-o
pe Valeria Ogasanu, care a fost primita in anul urmator", explica actrita.
Neamtul de la Piatra Neamt
Repartizata la Teatrul Tineretului
Piatra Neamt, Magdalena incepe o mare si frumoasa poveste de dragoste. Are 24
de ani si incepe sa joace intr-un rol periculos in afara scenei, insa. Rolul de
"inobedienta" fata de legea "nescrisa" potrivit careia nu era voie sa vorbesti
cu strainii din vest sau ar fi trebuit sa raportezi organelor de stat daca ai o
relatie de acest gen.
Din ianuarie 1969, totul se combina
dramatic si se inrerupe abrupt.
Wolfgang Moeller e un inginer chipes,
de mecanica fina, detasat din RFG pe un santier din Savinesti.
"Hotelul Ceahlaul din centrul
orasului, aproape de teatrul nostru, era locul und se invarteau actorii, dar si
strainii si vizitatorii. Tuturor colegelor le placuse <
Avea sa afle ulterior ca la usa lui batusera toate "femeile", de fapt dame de consumatie "care asteptau, agatau si pandeau clientii. Erau plasate de regim, supravegheate si santajate de Securitate, fiind aruncate in patul oamenilor veniti din strainatate sa lucreze, sa faca afaceri sau sa se plimbe prin RSR: "Oficial, ele nu erau prostituate, dar toate erau informatoare".
Securitatea, pe urmele lui <
<
Magdalena e aleasa
lui Wolfgang. "Eram
frumoasa. Tanara. Ce vremuri! Iar el imi facea curte, venea dupa noi la teatru
si in deplasari, la Iasi, la Bacau, la Onesti, peste tot".
Pe 29 martie 1969, Securitatea, care
ii luase deja in vizor, deschide dosare de urmarire pe numele celor doi, care,
avea sa afle actrita mai tarziu, primisera numele conspirative "Roxana" si
"Andrei".
"Am fost urmariti, fotografiati,
ascultati si inregistrati pe benzi de magnetofon. Am fost amenintata ca voi fi
data afara din teatru, din oras, ca nu voi mai putea face cariera, ca nu mi se
va mai da voie sa plec nici in turnee, nici sa ies vreodata din tara. Santajata
sa lucrez pentru ei. Ma inscrisesem intr-o excursie organizata in strainatate,
in Suedia insa, cand sa plec cu neamtul meu, mi s-a zis ca m-as fi retras!?
Nici vorba, fusesem pur si simplu stearsa de pe lista...".
Dupa ce termina contractul de la
Savinesti, Wolfgang insista: se duce la autoritatile din Bucuresti sa-i faca o
chemare in FRG: "Destinul si-a luat cursul... "
Avea sa fie primul episod. A fost
chemata la sediul Securitatii din Piatra Neamt, plasat strategic aproape de
gara, tocmai pentru a scruta tot ce misca. Dar Magdalena n-a vrut sa semneze
nici un angajament.
<
"Am aflat ca mi se montasera
<
dintr-un apartament de doua camere al teatrului, in care mai locuia si
regizorul Gabriel Negri, un domn in varsta. Cand am venit acasa, la un momennt
dat, nu am putut intra in camera mea, fiindca fusese incuiata! Am stiut imediat
ca a fost cineva acolo. A trebuit sa chemam pe cineva, sa ne descuie usa pe
care eu n-o incuiam niciodata. Poate nu iti vine sa crezi, atunci m-am decis sa
plec cu acest om, Wolfgang, la drum, sa intemeiez o familie in RFG, in
libertate", rememoreaza Magdalena.
"Nu fusesem niciodata peste granita.
Nu aveam pasaport, se dadea greu, cu interventii, garantii etc. Nu stiam ce ma
asteapta, nu fusesem pregatita pentru aceasta. Informatii nu existau, doar daca
aveai rude sau pe cineva acolo. In principiu, am zis ca nu aveam ce sa pierd.
Aveam un salariu de actor debutant de 1.050 de lei, traiam tot timpul in
minciuni, intr-o saracie cumplita si eram abia la inceput de viata. Visam sa-mi
continui cariera in strainatate, intr-o tara libera, a carei limba si cultura le
cunosteam de mica, la fel de bine ca pe cele romane", completeaza.
3 ianuarie 1970, casatorie cu ghinion
Se casatoreste doar civil in tara,
cu aprobarea Consiliului de Stat, pe 3 ianuarie 1970. E o data fatidica:
evenimentul are loc la doua zile dupa intrarea in vigoare a unei noi legi
germane, prin care nu mai deveneai, automat, cetatean german, prin casatorie.
Pe 10 aprilie ii iese pasaportul,
vinde tot, da banii si mobila mamei, si, pe 15 aprilie, paraseste tara.
Sotul o duce la Botropp, in zona industriala
a Germaniei, a otelului si de minerit, de-a lungul raului Ruhr, un fel de Valea
Jiului. E locul unde "Neamtul" crescuse.
"Am plecat doar cu ce am avut pe
mine si cu un geamantanas cu lucruri de schimb, fara nici un sfant. Ca zestre,
mama, saraca, imi facuse cearceafuri albe cu monograma, cusute de ea de mana, pe
care nu le-am luat insa cu mine... Nu voiam sa am probleme la aeroport, sa mi
se puna nici un fel de piedica, cine stie, poate se razgandeau. Chiar si asa,
gentuta, in care aveam si doua caiete cu insemnari, nu mi-a ajuns. Le-au oprit
ca sa le cerceteze. Le-am recuperat dupa ce le-am reclamat".
<
"Dupa vreo trei
saptamani de la sosirea mea in Germania, mi-a spus: <
nimic, referindu-se doar la gospodarie, ca doar asta il interesa pe el. Sa-l
slujesc si servesc. Si el m-a calcat in picioare".
"N-a vrut sa-mi
dea nimic, de divort la inceput nu putea fi vorba, fiindca depindeam cu totul
de el. Am devenit sclava lui moderna", sustine Magdalena. "Era precaut si zgarcit. Nu-mi dadea
nici un ban, in afara de strictul necesar pentru mancare. Se temea ca ii voi
lua banii si ii voi trimite in Romania sau o voi sterge cu ei. Dupa trei ani,
am vazut o sentinta intr-un ziar, cum si nevestele au dreptul la bani de
buzunar", isi mai aminteste femeia, acum in varsta de 75 de ani.
"N-am sa uit niciodata cum m-a certat pentru 4 pfennigi, in primul an, fiindca eu am cumparat un pachet de unt de 250 g, cu 1,72 de marci, in loc de 1,68 de marci, cat ar fi putut fi, mai ieftin, la alt magazin"...
Magdalena Moller:"Germanitatea" si strainii fara "sange german"
La 1 ianuarie 1970, cu doar 2 zile inainte ca Magdalena sa se casatoreasca, in Germania federala a intrat in vigoare o lege potrivit careia aveau drepturi doar imigrantii cu sange german, inclusiv partenerii acestora, indiferent de originea lor. Dar nu si sotii/ sotiile unor germani get-beget, din RFG. O lege absolut discriminatorie, spune Magdalena, care ei personal i-a distrus viata.
"Am auzit si de cazuri in care romance casatorite cu nemti s-au sinucis.="
Magdalena Moller:"Daca as fi fost nevasta de sas,
svab, de orice alt descendent german, aveam toate conditiie oferite de statul
german. Incepand de la conferirea cetateniei alaturi de cea cu care veneai, 100
de marci "de bun sosit", ajutor de somaj imediat sau direct pensia, depinzand
de varsta la timpul sosirii. Se ofereau locuinte sociale, in mijlocul
Muenchenului, pentru cei din Arta, inclusiv mobila, aparatura electronica si
strictul necesar sa traiesti, bani de inceput de viata noua, 7.000 marci pentru
colegi de varsta si breasla, 40.000 pentru cei cu renume, angajati la
televiziune" spune Moller.
"Practic, doi ani era intretinuta
toata familia, pana absolveau cursurile de limba germana, cursuri de
calificare, joburi, despagubiri pentru ceea ce au lasat in urma sau le-a fost luat,
imprumuturi fara dobanda si multe altele, pana iti faci un rost. Conform legii
sangelui, jus sanguinis, in vigoare la acea data, pana in 2000, sotiile de
germani din RFG, nu aveau, practic, nici un drept decat cel de "neveste", adica
fata de sotul care le-a adus, insa nu si fata de stat, in calitate de cetateni.
& Aveam posibilitatea de a primi dreptul
de munca, la cerere, dar fara recunoasterea unui act de studii, a calificarii,
experientei si anilor prestati", se plange actrita.
"Daca as fi fost azilanta, as fi avut mult mai multe drepturi, as fi fost preluata de autoritati, aranjata si respectata. Ca sotie si mama esti neimportanta si pe ultima treapta?", spune Magdalena Moeller.
Lupta cu statul german
Cu probleme medicale capatate in
tara, Magdalena are parte de o nastere cumplita, pe 15 ianuarie 1971. Fiul
supravietuieste, este fizician, insa are in continuare mari probleme. Dupa 14
ani, cei doi soti mai au un baiat. Azi e inginer si le-a daruit o nepotica.
"Intre 1971 si
1975, cat am asteptat sa fac cererea pentru cetatenie, aveam grija de fiul meu
bolnav, si, printre picaturi, am urmat Facultatea de Engleza si cea de Limbi
Romanice a Universitatii din Duesseldorf, pe care n-am putut-o termina insa, in
conditiile date", spune fosta actrita.
Din 1987, Magdalena se lupta cu
statul german. A primit cetatenia germana in 1977, adica dreptul de a ramane in
Germania, dar nu i s-a mai dat nimic din ce a avut si a fost.
"Carnetul roz si numarul
9832, care mi-au fost date dupa ce am primit cetatenia, nu spun absolut nimic
despre abilitati, calificari, cunostinte sau experiente. M-au mai tinut vreo
doi ani, pentru <
Stiinta si Arta. Dar actul a fost practic ignorat si nerecunoscut insa de
Biroul Muncii", spune femeia.
"Obligata" sa
lucreze orice altceva
A lucrat orice a gasit. In Romania a
fost balerina, prezentatoare si actrita, in Germania - secretara, asistenta,
profesoara, interpreta, translatoare si traducatoare. Ultimul post l-a gasit la
57 de ani, la un institut de cercetare in domeniul materialelor biologice.
Facea naveta la 635 km, intre oraselul unde locuieste si Muenchen. A muncit pana la 65 de ani.
"Colegilor <
partenerilor lor straini, care au venit in masa prin 1977-78, deci la 7 sau 8
ani dupa mine, in RFG li s-au recunoscut calificarile, diplomele, profesiile si
meseriile, in care au fost ridicati cu o treapta, anii de munca, calitatile,
experientele. Cumva, nu numai eu am fost discriminata, ci si sotul meu. Maritisul
cu un neamt din RFG ar fi trebuit sa-mi aduca acelasi statut ca al persoanei cu
descendenti germani, respectiv cel putin statutul partenerilor acestora".
"As fi putut sa
pun doi colegi sa minta ca sunt nemtoaica, dar nu am vrut sa mint", spune azi
Magdalena.
Prima plangere si prima decizie de la
Comisia Parlamentara de Paritate a RFG
In 1987 a trimis o scrisoare de 12
pagini batuta la masina de scris ministrului german pentru Familie, Copii,
Batrani si Persoane cu handicap, Dr.Rita SUeSSMUTH. "Am primit un raspuns incalificabil de la Comisia
Parlamentara de Paritate, cum ca nu ar vedea nici un fel de tratament diferit
fata de ceilalti. Legea de baza a refugiatilor si izgonitilor germani din Europa
de rasarit, cazuta sub asa-zisul <
vigoare pe 5.06.1953, ii protejeaza si privilegiaza pe acestia, inclusiv pe
partenerii lor, indiferent de origini sau etnii, fata de nemtii din propria lor
tara, iar legea din 1.01.1970 ii discrimineaza atat pe acestia, cat mai ales pe
partenerii acestora!", spune Moeller.
A trimis memorii cu situatia ei si
Angelei Merkel, si multor altor ministri, politicieni, jurnalisti,
personalitati, organizatii etc., precum Horst Seehofer, Joachim Gauck, Prof.
Dr. Maria Boehmer, Susanne Kastner, Guntram Schneider, Barbara Stamm, Alice
Schwarzer, Sandra Maischberger, s-a adresat si Ambasadei Germaniei la
Bucuresti, unde a cerut sa fie primita, dar a primit un raspuns nimicitor, ca
ambasadorul german n-ar fi responsabil, ca sa se duca la tribunal si sa consulte
un... avocat.
Nu i-a luat nimeni cazul in considerare &
Magdalena Moeller vrea sa solicite
daune de 1.000.000 de euro statului german, fiindca "mi-au distrus viata pentru
a doua oara si mi-au furat identitatea. Eu am venit in RFG crezand ca voi fi libera
si respectata, dar am pierdut tot, cariera, viata si identitate. Daca as fi
fost azilanta, as fi avut mult mai multe drepturi, as fi fost preluata de
autoritati, aranjata si respectata".
"Am fost
ignorata total, lasata fara aparare si ajutor, in voia soartei si la cheremul
sotului, deposedata de toate aptitudinile, calificarile, cunostintele, meritele
si experientele, dezintegrata, batjocorita si umilita, adica am fost supusa in
mod inexplicabil si nescuzabil unui proces inversat, de gandire si tratament
primitiv, medieval", spune fosta actrita.
Toti
avocatii germani pe care i-a consultat ii spun sa nu-si cheltuiasca banii
degeaba, fiindca n-are nici o sansa. Nimeni nu a preluat cazul.
Nici un sprijin nici din Romania
Dupa ce a epuizat aproape toate
caile in Germania, in Romania s-a adresat atat actualului presedinte Klaus
Iohannis, cat si actualului premier, Ludovic Orban, regizorului coleg Radu
Boroianu, fost director al Institutului Cultural Roman, Avocatului Poporului.
"Ca sa primesc cetatenia germana am fost fortata sa renunt la cetatenia romana. Luandu-mi-se cetatenia romana de catre statul german, am pierdut si dreptul de mostenitor in Romania. Legea s-a schimbat acum, dar tardiv pentru mine"
A depus si un dosar de peste 200 de
pagini la Institutul Roman pentru Drepturile Omului (IRDO), acolo de unde
ziarul Libertatea a scris ca un angajat si-a dat demisia din plictiseala.
Raspunsul de 4 randuri de la IRDO
S-a dus si personal la Institutul
Roman pentru Drepturile Omului. A avut o discutie de doua ore cu directorul
Adrian Bulgaru, insa raspunsul la Memoriul depus pe 12 septembrie a venit peste
o luna si 10 zile si a constat in patru randuri.
De fapt, o informau ca au directionat
cazul tot spre Ambasada RFG.
"Tezele mele de licenta au fost pe
fenomenul azilului si problematica refugiatilor. Inca din timpul facultatii am
avut aplecare asupra drepturilor omului. Un domeniu prioritar pentru mine a
fost domeniul migratiei si azilului". Declara recent Adrian Bulgaru, pentru Libertatea.
Magdalena merge mai departe
Magdalena Moller e la Bucuresti de
cateva saptamani. E nevoita sa vanda casa parinteasca, din zona Vatra
Luminoasa, aflata acum in paragina. Ar fi vrut s-o repare, s-o pastreze, dar nu
are bani de asa ceva.&
"Nimeni nu se
simte raspunzator, nici in stare sa schimbe ceva, toti imi spun ca asa este
legea. Si mi se da cu ea in cap. Desi este o lege absolut discriminatorie"
spune Moller, care e decisa sa nu renunte la incercarea de a-si face dreptate.
In concluzie,
Magdalena Moller spune:
"Acuz ambele state pentru toare daunele materiale, fizice, psihice si mentale suferite"
A lucrat cu Andrei Serban si Liviu Ciulei
Magdalena
Radulescu Moller a lucrat cu regizori renumiti, de la Andrei Serban ("Omul cel
bun din Sechuan", de Bertolt Brecht) la Radu Penciulescu ("Woyzeck", de Georg
Buechner), Dinu Cernescu ("Tristan si Isolda", de Jean de Beer) ori Aurel Manea
("Britannicus", de Jean Racine).
In 1973,
Liviu Ciulei a luat-o sa joace in "Macbett" de Eugen Ionescu la faimosul "Muenchner
Kammerspiele. In 1987 a mai avut o colaborare cu Grigore Gonta, la o piesa de
Dario Fo.
Moeller
vorbeste fluent limba engleza, germana, franceza, italiana si spaniola si are
cunostinte avansate de limba rusa si turca.
In dosarul de la CNSAS, Magdalena apare ca "un obiect" care trebuie exploatat
Magdalena a
facut, in noiembrie 2018, cerere sa-si vada dosarul la CNSAS, insa nu a mai
gasit decat cateva diapozitive, 15 file cu generalitati, inclusiv data in care
s-a constituit dosarul de urmarire, 29 martie 1969, si cand a fost inchis, la
exact trei ani de la aceasta, la doi ani dupa plecarea ei din tara. "Am decis
sa exploatam obiectul, asa scrie acolo".&
CNSAS a instiintat-o pe 13 mai 2019 ca poate vedea si dosarul lui Wolfgang Moller. Sunt 132 de pagini, dintre care 82 sunt referitoare si la ea: "Am aflat inclusiv faptul ca se citeau scrisorile pe care i le trimiteam mamei si ca si ei i s-a facut dosar de urmarire in 1970, precum si fratelui meu".
Comments