DUMINCA TOMII – Credinta hranita de la sursa: Hristos Cel inviat in mijlocul nostru

DUMINCA TOMII – Credinta hranita de la sursa: Hristos Cel inviat in mijlocul nostru

DUMINICA TOMII In ziua cea dintai a saptamanii, fiind seara si usile fiind incuiate, acolo unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijlocul lor si le-a zis: Pace voua! Si, zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci s-au bucurat ucenicii vazandu-L pe Domnul. Atunci Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi. Si, spunand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate, si carora le veti tine, tinute vor fi. Insa Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. Deci i-au spus lui ceilalti ucenici: Am vazut pe Domnul! Dar el le-a zis: Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede. Si, dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma era impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijlocul lor si a zis: Pace voua! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele, si adu mana ta si o pune in coasta Mea, si nu fi necredincios, ci credincios! A raspuns Toma si I-a zis: Domnul meu si Dumnezeul meu! Iisus i-a zis: Pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut! Iisus a facut inaintea ucenicilor Sai si alte minuni, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, viata sa aveti in numele Lui. (Ioan 20, 19-31)

Duminica Sfantului Apostol Toma mai este numita anti-pascha pentru ca ea descrie in mod deplin modul in care Hristos Cel inviat vine in Biserica Sa si poate fi cunoscut prin vedere si atingere. Daca prima venire a Celui inviat la ucenicii Sai are alura unei expe-riente comunitare a tuturor apostolilor cu Invatatorul lor dupa Inviere, cea de-a doua privilegiaza caracterul personal al acestei experi-ente, adica raspunsul lui Hristos la indoiala lui Toma fata de marturia colegilor sai.

Desi Toma era plin de ravna si de sincera dorinta de a merge pana la capat cu Hristos, dovedite atunci cand a spus mai inainte de Patimi ,,sa mergem si noi si sa murim impreuna cu El” (In. 11, 16), probabil ca dupa rastignire si ingropare a fost si el co-plesit de tristete. Absenta sa de la venirea Domnului in ziua Invierii pare plina de talc. De altfel, el apare drept ucenicul intarziat ori marele absent caruia ii este rezervata mereu o surpriza atat la Paste, cat si la Adormirea Preacuratei, prin care in mod paradoxal devine martor privilegiat.

,,Luati Duh Sfant!”

In cadrul acelei prime intalniri pascale a Domnului cu ucenicii Sai au loc marile innoiri: apostolii primesc investirea in misiunea de convertire a lumii prin darul si puterea Duhului Sfant, trimisi de Fiul dupa modelul in care El Insusi a fost trimis de Tatal. Momentul in care Hristos Cel inviat sufla catre ucenicii Sai, spunand: ,,Luati Duh Sfant!”, corespunde rezidirii omului in harul pascal, parga unei noi umanitati si crea-tii, despovarate de pacat si impacate cu Dumnezeu, depasind frica si claustrarea. Parintele Calinic Berger comenteaza inspirat: ,,Hristos Se arata si transfera apostolilor Sai autoritatea Lui exclusiva de Dumnezeu de a ierta pacatele, sufland asupra lor pe Dumnezeu Insusi, Duhul Sfant, prin Care se da iertarea”.

Hristos, Usa tuturor catre Imparatie

Imaginea incredintarii lui Toma reda iconic relatarea Sfantului Evanghelist Ioan (20, 24-29), fiind alaturata praznicelor impara-testi ca icoana a duminicii in calitate de a opta zi, zi a ves-niciei, secventa temporala prin care eternitatea irumpe in istorie. Ea descrie momentul din a opta zi dupa Inviere, cand Hristos apare in mijlocul ucenicilor Sai intrand prin usile incuiate.

In centrul icoanei si al nara-tiunii biblice se afla Hristos Cel inviat, confundat cu usa prin care a intrat in cenaclul ucenicilor Sai (,,Eu sunt Usa”), salutandu-i pe acestia prin binecuvantare, trimi-tandu-i la misiune si conferin-du-le darul iertarii pacatelor ca arvuna a Duhului Sfant, parga a Cincizecimii.

Atingerea de Hristos, izvor de duhovniceasca uimire

Cunoscand indoiala lui Toma si respectandu-i onestitatea, Mantuitorul il invita pe acesta sa atinga urmele ranilor sale. Tocmai acest moment este surprins in icoana, Mantuitorul fiind reprezentat cu mana dreapta ridicata, in timp ce cu stanga isi trage imbracamintea pentru a-Si dezgoli rana Sa din coasta.

Sfantul Apostol Toma, aflat in stanga Mantuitorului, se apleaca cutremurat pentru a atinge cu mana dreapta coasta ranita si pentru a se vindeca de orice urma de indoiala. Marturisirea lui (,,Domnul meu si Dumnezeul meu!”) este inscrisa in icoana in mana stanga a apostolului, ca marca personala a marturiei sale: un strigat de uimire. De o parte si de alta stau ceilalti ucenici, minunandu-se de cele intamplate. Avem aici o icoana a Bisericii ca cenaclu apostolic pascal in jurul ranii tainice din coasta Domnului.

Experienta atingerii de Hristos, plina de semnificatii teologice si duhovnicesti, au avut-o si altii: Sfantul Ioan Botezatorul atinge cu sfiala crestetul Cuvantului intrupat in momentul Botezului in Iordan, Sfantul Ioan Evanghelistul isi pleaca capul pe pieptul Logosului la Cina cea de taina, ascultandu-I bataile inimii, iar femeia pacatoasa, sim-tindu-I Dumnezeirea, saruta picioarele care au zdrobit capul rautatii dupa ce mai inainte si-a amestecat lacrimile cu mirul pretios ca semn profetic. Toma insa este cel care face aceasta experienta dupa Inviere in modul cel mai omenesc cu putinta, prin atingere, dorind sa-si risipeasca indoiala.

Invitatie dumnezeiasca la credinta

Biserica dintotdeauna considera acest episod ca pe unul exemplar, socotind ca Toma a extras ,,adanc de teologie” din coasta strapunsa, din care au tasnit apa Botezului si Sangele Euharistiei.

Toti cei chemati de Domnul de la necredinta la credinta fac aceasta experienta euharistica a atingerii de ranile Domnului si a umplerii de slava si de adevar.

Cautatorul sincer al adevarului face la un moment dat prin interventie divina, care se poate numi invitatie, imbiere, poftire, trecerea de la indoiala la certitudine, de la necredinta la credinta, printr-o experienta de deplina incredintare.

Aceasta experienta a incredintarii se repeta si devine sursa innoirii perpetue a vietii si pregustare a acesteia din urma in dimensiunea ei ultima, eshatologica, imparateasca, de-savarsita.

Sfantul Apostol Toma, stalp al incredintarii noastre

Experienta lui Toma, a necredintei roditoare de credinta, exprima in cateheza Bisericii-mama din Ierusalim un pisc al incredintarii, o experienta tare, o ultima si minunata dovada a realitatii depline a Rastignirii Domnului din iubire de oameni: ,,Sa nu tagaduiesti pe Cel Rastignit! Daca-L vei tagadui, sunt multi care sa te combata! (…) Te vor mustra Petru si Ioan, care au alergat la mormant, Toma, care a pus mana in coasta Lui si degetele in semnele cuielor. Caci el pentru noi a pipait cu dinadinsul pe Domnul. Iar ceea ce tu, care nu erai atunci de fata, ai vrea sa cauti, aceea a cautat-o el fiind de fata, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu” (Sfantul Chiril al Ierusalimului, Cateheza a XIII-a).

Asadar, Mantuitorul a ingaduit lui Toma sa se atinga de ranile Sale din maini si din coasta, semnele si trofeele iubirii dumne-zeiesti atotpatimitoare, in numele nostru si al tuturor ne-cre-dinciosilor ori putin- credin-cio-silor din veac, dovedind credincioasa necre-dinta lui si fericindu-i pe cei care vor crede prin el, adica prin experienta cople-sitoare a contactului cu coasta cea de vapaie a Domnului in cenaclul euharistic si pascal al Bisericii: ,,Fericiti cei care n-au vazut si au crezut”.

Pr. Conf. Dr. Jan Nicolae

The post DUMINCA TOMII – Credinta hranita de la sursa: Hristos Cel inviat in mijlocul nostru appeared first on actualmm.ro.