Examenul diasporei pentru BOR. De ce Ortodoxia romaneasca din Europa de Vest penduleaza intre replie...
Clerul din diaspora e oarecum diferit de cel din tara. Unele parohii sunt destul de nationaliste, inclusiv electoral: gasesti lacasuri in care pana si vesmintele liturgice sunt tricolore si unde se propaga un discurs conspirationist-xenofob. Pe de alta parte, exista si exceptii, nu putine la numar. Una dintre ele am descoperit-o la Viena.
Primele parohii ortodoxe romanesti in Occident au aparut pe vremea monarhiei. Altele s-au format in nuclee urbane din exilul anticomunist. Pe durata dictaturii bolsevice, Securitatea a cautat sa dezbine comunitatile, sa le aduca la ,,vatra", sau macar sa le supravegheze, inclusiv prin preoti ,,obligati" sa-i prezinte rapoarte. In fiecare ambasada se afla cate un agent DIE cu sarcina de a ,,tine legatura" cu aceste biserici razlete.&
Dupa caderea lui Ceausescu, a inceput, cum stim, un imens exod spre tari occidentale. De aceasta data, plecarile combinau motivele politice (de pilda confiscarea revolutiei de catre FSN ori mineriadele) cu ratiunile pur economice - a scapa de saracie - sau profesionale (a urma studii la mari universitati si, ulterior, o cariera ,,civilizata").&
In diaspora traiesc acum mai multe milioane de romani, pe care BOR i-a ajutat spiritual, atat prin crearea structurilor canonice (mitropolii, arhiepiscopii, episcopii), cat si prin dotarea lor cu preoti, carti de cult, mobilier liturgic si alte trebuinte.
Vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucuresti, in luna mai 1999, a indulcit raporturile cu Biserica Catolica din Italia si restul Europei. Prin asa-numita ,,ospitalitate liturgica", diverse comunitati romanesti au primit spre folosinta biserici catolice de manastire sau de mir. Cum Europa Occidentala e profund secularizata si in plina criza a vocatiilor sacerdotale, multe dintre lacasurile oferite romanilor (inclusiv spre cumparare, la preturi rezonabile) erau practic dezafectate.&
Cristalizarea retelei de parohii ortodoxe romane in Vestul Europei a implicat multa munca voluntara,& chete publice si santiere de restaurare sau de constructie, trecand printr-o faza initiala patetic improvizata (slujbe in garaje, subsoluri, hale industriale etc.). Cu timpul, chiar daca statul n-a mai contribuit la salarizarea preotilor din diaspora, situatia s-a normalizat, tinzand spre o stabilizate ceva mai indestulata.&
Pe cand eram ambasador la Sf. Scaun, romanii din Roma au primit biserica Scala Coeli & (construita de arhitectul renascentist Giacomo della Porta), iesind astfel din hruba bisericii anglicane de pe Via del Babuino. Azi, numai in Italia exista peste 300 de parohii romanesti: e cea mai ampla revenire a ,,Bizantului" in peninsula, de la reintegrarea ei in imperiul roman, pe vremea lui Justinian.
Aceste parohii sunt locurile unde expatriatii se cunosc, fac mici comisioane pentru familia ramasa in tara, transmit oportunitati de angajare sau de cazare, socializeaza in limba materna si primesc sfintele taine, intim legate de biografia fiecaruia (botez, nunta, inmormantare).
Unii vin la slujbe sporadic, din cauza distantei la care locuiesc si a joburilor cu program strict. Altii, superior educati, evita bisericile pline de compatrioti mai rustici, pentru a se asigura mental ca sunt deja asimilati in tara adoptiva.&
Clerul din diaspora e oarecum diferit de cel din tara. Acolo trebuie sa circuli, sa fii mereu misionar, sa ajungi la fiecare grup romanesc, oricat de indepartat. Slujitorii altarelor au adesea si ocupatii profesionale secundare... Atmosfera e mai democratica, marcat comunitara, cu consilii parohiale puternice, in stil protestant. Pe de alta parte, parohiile sunt destul de nationaliste, inclusiv electoral: gasesti lacasuri in care pana si vesmintele liturgice sunt tricolore si unde se propaga un discurs conspirationist-xenofob, de parca oamenii n-au ajuns in Occident de bunavoie, din cauze politice specifice Romaniei postcomuniste.& &
Pastoratia cu accent nationalist e o solutie momentana. Doar preotii cu bun nivel intelectual si viziune pe termen mai lung evita ortodoxismul filetist, atat de inrudit cu naratiunea lui Putin. Ei atrag spre Ortodoxia autentica inclusiv cetateni din tara-gazda, slujind si in limba lor. Odata scolarizati in patria adoptiva, copiii romanilor uita limba materna mai repede decat odraslele altor imigranti. Ca sa temporizeze acest proces de fapt inevitabil, multe parohii organizeaza scoli si gradinite in limba romana.&
Exemple laudabile
In aceasta inedita geografie spirituala gasesti desigur nu putine exemple laudabile. Recent, am tinut o conferinta la parohia Sf. Antonie cel Mare din Viena, unde parohul - preot cu doctorat la Muenchen si profesor la Universitatea din vechea capitala habsburgica - a restaurat o fosta biserica monastica, mare cat o catedrala. Ansamblul e decorat cu bun gust, pictura adaugata e impecabila, iar comunitatea ii cuprinde pe romanii de toate profesiunile si varstele, tocmai pentru ca i se propun si evenimente culturale (concerte, prelegeri, lansari de carte, cursuri de romana pentru cei mici).
Parintele Ioan Moga degaja o prezenta docta, realista si discret charismatica. Ierarhul sau, Mitropolitul Serafim al Germaniei, Europei Centrale si de Nord, are toate motivele sa fie mandru de un asemenea fiu duhovnicesc, pe care ar trebui sa-l dea drept pilda preotilor din intinsa lui eparhie. Mai mult, sper ca ,,scoala diasporei" sa-si trimita bunele practici si in perimetrul Ortodoxiei autohtone, aflata deja, daca nu cumva am uitat, in interiorul Uniunii Europene...&
Comments