Gabriel Oprea trage de timp: demisioneaza de la 1 octombrie

UPDATE Gabriel Oprea, pe pagina sa de Facebook: Cei care mă cunosc, chiar şi cei care nu m-au plăcut niciodată, pot să confirme că am fost şi sunt un bun român, că ţin cu ţara mea, România. Se pare că acest lucru este de neacceptat de către unii. Plătesc de fapt pentru că am îndrăznit să vorbesc despre interesul naţional, despre valori tradiţionale, despre Armată şi Biserică, pentru că am îndrăznit să pun tricolorul românesc în ţinutul secuiesc, pentru că am încurajat arborarea drapelului. Iată că tot ceea ce am facut din suflet şi dintr-un patriotism sincer, aşa cum am fost educat în familie şi în Armată, se întoarce acum împotriva mea.

Unii vor spune că exagerez. Înainte de a face judecăţi pripite, uitaţi-vă la ce se întâmplă în jurul nostru. Veţi vedea o campanie susţinută de tăiere a oricăror rădăcini cu adevărat româneşti. Veţi vedea luate în râs şi ideea de interes naţional, şi ideea de Biserică, şi ideea de patriotism. Se spune că în spatele acestei mişcări de deznaţionalizare şi a protestelor din ultimii ani, nu doar din România şi nu doar împotriva mea, stă o reţea de luptători pentru ştergerea identităţii şi a valorilor naţionale. Punctul principal pe agenda acestei reţele constă în susţinerea oricarei iniţiative care slăbeşte identitatea naţională. Credeţi că este o întâmplare faptul că Biserica este atacată sistematic de fiecare dată când există câte un protest de stradă? Lozinca ”vrem spitale, nu catedrale” credeţi că este spontană? Credeţi că este o întâmplare faptul că aceleaşi cercuri, aceiaşi oameni şi aceleaşi ONG-uri poartă un război de uzură cu Parlamentul, cu Biserica şi cu toţi cei care apără interesele naţionale în România? Eu cred că nu. Am văzut prea multe ca să mai cred în astfel de coincidenţe.

Nimic nu este întâmplător, atunci când vine vorba despre parcursul României din ultimii ani. A căzut un guvern legitim, a venit un guvern de oameni scoşi din jobenul ”european”, s-au fabricat partide şi a fost distrus sistematic principiul separării puterilor în stat. Prin acuzaţii aberante s-au desfăcut guverne, s-au dat jos miniştri, s-au schimbat majorităţi. Cine crede că este o întâmplare este naiv.

Uitaţi-vă cu atenţie şi veţi vedea propaganda ipocrită cum se dă de gol. Cei care aplaudă când vinovăţia se stabileşte în stradă, sunt exact cei care vorbesc mieros despre drepturile omului. Cei care aplaudă dosarele aberante prin care se schimbă premieri, miniştri, guverne şi majorităţi sunt exact cei care dau lecţii savante despre separaţia puterilor în stat. Cei care îmi urează să mor, nu doar eu, ci şi toată familia mea, sunt tocmai cei care vorbesc despre toleranţă şi despre prezumţia de nevinovăţie. Cei care răspândesc conştient minciuni abernate despre mine – contrazise inclusiv de procurori – se dau mari somităţi ale jurnalismului românesc şi dau lecţii de integritate, profesionalism şi obiectivitate. Se premiază între ei, se susţin, se promovează, se pun în funcţii. Iar când scopul o cere, se coordonează atent şi planifică asaltul. De curiozitate, verificaţi hăţişul de ONG-uri şi asociaţii şi veţi vedea cum sursa fondurilor este permanent disimulată prin finanţări încrucişate, prin proiecte şi premii care rotesc aceiaşi 30-40 de oameni prezentându-i ca mari deţinători ai adevărului absolut. Este o lume deloc mai bună decât cea pe care o înfierează cu mânie proletară.

M-am întrebat adesea ce şi cui am greşit. Eu ştiu că am fost mereu un om corect. Nu am furat, nu am luat mită, nu am făcut afaceri ilegale. Nu am niciun dosar, nicio suspiciune de corupţie, nici măcar un articol de presă în care să se spună cu subiect şi predicat că aş fi făcut ceva ce intră în categoria faptelor de corupţie. Am fost verificat de zeci de ori şi mereu concluziile au fost clare: am respectat legea, iar averea mi-am făcut-o pe căi cinstite şi verificabile. Această avere mi-am construit-o înainte de a intra în politică şi am prezentat-o încă din 2001, fiind primul politician care a făcut acest lucru, într-o vreme în care declaraţiile de avere nu erau obligatorii.

Nu numai că n-am furat bani de la stat, ci am încercat să fac cât mai mult bine. De altfel, cum poate fi vinovat un şef de instituţie care a luptat să doteze pe căi legale Poliţia Română cu un număr impresionant de autoturisme. Cum poate fi vinovat de ucidere din culpă un om care era pasager într-un autoturism neimplicat în accident? Această speţă, în care pasagerul de pe bancheta din spate este cercetat pentru ucidere din culpă, este cred o premieră mondială.

Când am făcut lucruri bune nu am mers cu presa după mine şi nu am ţinut prelegeri despre patriotism sau filantropie. Dar, doar ca exemplu, câtă vreme am fost Ministr al Apărării, am donat tot salariul meu plus fonduri personale pentru copiii militarilor căzuţi la datorie în teatrele de operaţii. Nu v-aţi întrebat de ce presa nu a vorbit niciodată – deşi toţi din minister ştiau – de faptul că pe toata durata activităţii mele ca ministru al Apărării naţionale am folosit pentru toate deplasările maşina personală şi am suportat din banii mei carburantul si restul cheltuielilor?

Toţi cei care mă cunosc pot confirma că am susţinut Justiţia, l-am susţinut pe preşedinte, fie că a fost vorba de Traian Băsescu sau de Klaus Iohannis, pentru că am crezut în ideea naţională. Puteţi să-i întrebaţi pe cei doi preşedinţi şi pe toţi cei care au condus sau conduc DNA, SRI şi SIE care a fost atitudinea mea în aceşti ani de când sunt în politică. Vă asigur că am luat mereu deciziile bune pentru ţară şi că i-am susţinut necondiţionat atunci când a fost vorba despre interesul României.

Dar, la un moment-dat, se pare că interesele unora nu s-au mai potrivit cu valorile mele. Şi de-atunci, asaltul. Ca la manual: elaborat, planificat şi coordonat după toate regulile propagandei, cu atacuri, cu denigrări, cu minciuni, cu proteste.

Demisia mea, pe care am transmis-o preşedintelui Senatului, i-a liniştit. Deocamdată. Însă vreau să-i anunţ că românii îşi iubesc ţara. Şi chiar dacă cei mulţi nu ies în stradă, asta nu înseamnă că au fost reduşi la tăcere. Nu înseamnă că înghit pe nemestecate minciunile propagandei.

Eu unul, am fost învăţat să-mi iubesc ţara, să respect valorile naţionale şi să păstrez credinţa strămoşească. Am fost educat cu steagul şi icoana în casă. Tatăl meu a fost militar, iar Armata mi-a fost familie de când m-am născut, mi-a fost casă, şcoală şi reper. Cine vrea să facă din România un experiment, mă va avea adversar. Nu ca senator, nu ca ministru, nu ca premier. Ca simplu român. Ca unul dintre cei mulţi care nu ies în stradă să-şi facă poze. Ci ies să-şi apere familia, naţiunea, ţara. Demisia mea încheie lanţul deciziilor pe care le-am luat cu singurul scop de a se da curs acţiunilor în justite, acţiuni pe care nu le-am obstrucţionat niciodată. Am totuşi credinţa fermă că orice om raţional înţelege ca sunt cu totul nevinovat şi că, după ce justiţia se va pronunţa, va înceta şi acest val de agresiuni la care am fost supus de atâta amar de vreme.

---

„Aşteptăm astăzi până la ora 18.00“, a spus preşedintele Senatului, Călin Popescu Tăriceanu.