Ilinca Tomoroveanu, in scrisoarea catre UNITER: Ne-am luptat, ne-am certat, ne-am contrazis si ne-am...
Pentru cei care vor să îşi ia rămas bun, trupul neînsufleţit al actriţei Ilinca Tomoroveanu a fost depus vineri, 3 mai la orele 16.30 la Biserica „Izvorul Tămăduirii” (Biserica Mavrogheni, Str. Monetăriei nr.4, lângă Muzeul Ţăranului Român), urmând ca sâmbătă, de la ora 10.00, să ajungă în foaierul Sălii Studio a Teatrului Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti. Înmormântarea va avea loc sâmbătă, 4 mai, la orele 13:30, la Cimitirul Bellu Ortodox.
Uniunea Teatrală din România îşi exprimă profundul regret şi este alături de familia actriţei. Atentă la fiecare coleg din breaslă, corectă, preocupată de ce se întâmpla în lumea culturală românească, mereu cu o vorbă bună pe buze, Ilinca Tomoroveanu era o doamnă a Teatrului românesc, o voce cu o tonalitate inconfundabilă, căreia îi vor simţi lipsa mulţi oameni de teatru şi de cultură. final lunii februarie, Senatul UNITER a primit o scrisoare plină de emoţie din partea actriţei Ilinca Tomoroveanu. După 20 de ani de prezenţă activă, Ilinca Tomoroveanu decis să se retragă, în februarie, din structura de conducere a UNITER. Demnă, dar atât de tristă.
Ilinca Tomoroveanu s-a născut pe 21 august 1941, la Bucureşti. A studiat la Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, promoţia 1964, clasa profesor Costache Antoniu, asistent Ion Cojar şi a fost colegă cu Valeria Seciu, Mariana Mihuţ, Ion Caramitru, Rodica Mandache, Florina Cercel, Ovidiu Iuliu Moldovan, Costel Constantin, Ştefan Radof, Virgil Ogăşanu. A debutat pe scena teatrală în anul 1964, la Teatrul Naţional Bucureşti în rolul Cristinei din piesa „Moartea unui artist”, de Horia Lovinescu, în regia lui Horea Popescu. Cariera ei este legată în totalitate de Teatrul Naţional din Bucureşti, teatru cu a cărui activitate s-a identificat.
Mărturisea că se simţea apropiată de rolurile Oana din „Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, regia Sică Alexandrescu şi Marietta Sadova (1967), Celesta Finley din „Dulcea pasăre a tinereţii” de Tennessee Williams, regia Mihai Berechet (1972), Berta din „Generoasa fundaţie” de Antonio Buero Vallejo, regia Horea Popescu (1978), Florence din „Cavoul de familie” de Pierre Chesnot, regia Sanda Manu (1980), Nataşa Golubeva din „Între patru ochi” de Alexandr Ghelman, regia Dan Necşulea (1983), Clitemnestra din „Trilogia antică” după Euripide şi Sofocle, regia Andrei Şerban (1990), Doamna Alving din „Strigoii” de Henrik Ibsen, regia Nicolae Scarlat (1998), Ana Dmitrievna Karenina din „Cadavrul viu" de Lev N. Tolstoi, regia Gelu Colceag (2001), Irena Romescu din „Jocul ielelor” de Camil Petrescu, regia Claudiu Goga (2007), Bătrâna din „Avalanşa” de Tuncer Cücenoğlu, regia Radu Afrim (2010).
A fost nepoata lui Octavian Goga şi s-a simţit foarte ataşată de Răşinari, locul unde s-a născut poetul, şi pe care îl considera a fi „cel mai frumos de pe lume (...) Livada mea de vişini”. În 1999, pentru a-i păstra vie memoria şi opera poetului a înfiinţat alături de alţi descendenţi şi de câţiva importanţi oameni de cultură din Bucureşti, Sibiu, Cluj şi Răşinari o Fundaţie culturală care îi poartă numele lui Octavian Goga, cu sediul la Răşinari, a cărei preşedintă de onoare a fost.
Ilinca Tomoroveanu a fost distinsă cu Medalia Comemorativă Mihai Eminescu (2000) şi decorată cu Ordinul Meritul Cultural în grad de comandor (2004). Din 2005 a fost director artistic al Teatrului Naţional din Bucureşti.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:
Comments