Ingredientele BIZARE din vaccinuri, care starnesc controverse. Secretele au fost descoperite
Timp de peste un secol, motivul pentru care ADJUVANTII - aceste ingrediente aparent aleatorii - sunt atat de esentiale pentru vaccinuri a ramas un mister total. Acum oamenii de stiinta se lupta sa le dezvaluie secretele. In plus, oamenii de stiinta isi pun intrebarea daca pot veni cu cu ceva mai bun decat acesti adjuvanti accidentali, scrie BBC.
Un experiment facut in 1925 de Gastom Ramon, un veterinar de origine franceza, a avut rezultate cel putin "interesante". Acesta a testat pe cai un nou vaccin contra difteriei si a facut o descoperire accidentala: unele animale au reactionat dezvoltand abcese urate la locul infectarii si au avut tendinta de a devolta raspunsuri imune mai puternice. Acest lucru l-a determinat sa se gandeasca ce anume ar putea adauga in vaccinuri pentru a incuraja sa se intample acest lucru.
Anul urmator, Ramon a testat un amestec ciudat de ingrediente, amestec realizat aparent pe baza a ceea ce s-a intamplat sa aiba in dulapurile din bucatarie. Impreuna cu vaccinul impotriva difteriei, nefericitilor sai pacienti li s-a injectat tapioca, amidon, gelatina, lecitina - o emulsie de ulei, intalnita frecvent in ciocolata - si chiar pesmet.
Experimentul au fost un succes! Animalele care au primit vaccinul care a inclus amestecul de ingrediente al lui Ramon au produs semnificativ mai multi anticorpi decat cele care nu au primit acest amestc, sugerand ca ar fi mai bine protejate impotriva difteriei.
Asa s-a nascut domeniul ,,adjuvantilor". Numite dupa cuvantul latin ,,adjuvare", care inseamna ,,a ajuta", acestestea sunt substante care pot fi adaugate in vaccinuri pentru a le face mai eficiente.
Adjuvantul cel mai frecvent utilizat pe planeta este ALUMINIUL. Substanta chimica se gaseste in majoritatea vaccinurilor, inclusiv vaccinul impotriva difteriei, tetanosului si tusei convulsive (DTP), precum si in cele care protejeaza impotriva hepatitei A, hepatitei B, HPV, encefalitei japoneze, meningitei B, antraxului, pneumococului si a bolilor infectioase transmisibile determinate de Haemophilus tip B.
Alti adjuvanti populari includ SQUALEN/ULEI DIN FICAT DE RECHIN, o substanta uleioasa obtinuta din ficat de rechin si extracte din scoarta arborelui quillaja, care a fost folosit in mod traditional de poporul indigen chilian pentru a face sapun.
Cele mai noi componente adaugate - care nu au fost inca licentiate - sunt probabil cele mai ciudate dintre toate. Vorbim despre asa numitele "BACTERII FANTOMA", compuse din invelisul gol al bacteriei. Acestea sunt realizate prin divizarea celulelor bacteriene deschise, cum ar fi cele ce apartin E. coli, astfel incat sa se ramana doar cu membrana celulara si nimic altceva.
La fel ca adjuvantii pe baza de squalen, acestea conduc la producerea unor semnale chimice, care solicita ajutor de la celulele imune si maximizeaza sansele ca acestea sa gaseasca vaccinul.
In ciuda controverselor aparute de-a lungul timpului legate de vaccinuri, se estimeaza ca acestea salveaza doua, pana la trei milioane de vieti pe an, precum si faptul prevenirea dizabilitatilor pe tot parcursul vietii.
Nimeni nu a cuantificat exact pana in prezent ce proportie din acest triumf se datoreaza adjuvantilor. Cu toate astea, incurajand organismul sa raspunda mai puternic la vaccinuri, adjuvantii le pot face mai eficiente si pot proteja oamenii mai mult decat ar face-o in alte conditii.
In plus, se pare ca in cazul unor categorii demografice, cum ar fi persoanele varstnice, anumite vaccinuri pur si simplu nu ar functiona fara adjuvanti.
,,Fara un adjuvant, anticorpii vor disparea, cel mai probabil, poate dupa cateva saptamani sau luni. Dar cu adjuvanti ar putea dura cativa ani", spune Bingbing Sun, inginer chimist la Universitatea Tehnologica Dalian, din orasul chinez Dalian. El da exemplul anumitor tipuri de vaccin impotriva hepatitei de tip B. ,,Daca nu includ adjuvanti, productia de anticorpi va fi foarte, foarte scazuta. Nu prea au capacitatea de a induce producerea de anticorpi", spune el.
Prezenta aluminiului in vaccinuri - un scandal "cu totul gresit"
Desi conceptul de adjuvanti din vaccinuri poate parea alarmant, acestea sunt, de fapt, incluse in cantitati microscopice. Exista doar 0,2 mg de aluminiu intr-o doza tipica de vaccin, care este echivalenta cu mai putin decat greutatea unei singure seminte de mac. In plus, nu exista dovezi ca oricare dintre adjuvantii aflati in uz, in prezent, ar duce la efecte secundare. Aluminiul nu este doar cel mai comun adjuvant, ci unul dintre cele mai vechi.
Pana in prezent, aluminiul din vaccinuri se afla intotdeauna sub forma de saruri. Acestea includ hidroxid de aluminiu (utilizat in mod obisnuit ca antiacid pentru ameliorarea indigestiei si arsurilor la stomac), fosfat de aluminiu (adesea utilizat in cimentul dentar) si sulfat de potasiu-aluminiu, care se gaseste uneori in praful de copt.
O teorie este ca toxicitatea sarurilor de aluminiu este, paradoxal, motivul pentru care functioneaza. Ele conduc celulele aflate in dificultate sa elibereze acid uric, care activeaza o reactie imuna asociata in mod normal cu deteriorarea. Celulele imune se aduna la locul si incep sa produca anticorpi.
Squalen, un ulei din ficat de rechin este, totodata, si un ingredient cheie in adjuvantul ,,MF59". Acesta a fost deja adaugat la vaccinurile pentru gripa sezoniera si este in prezent investigat pentru utilizarea in cazul vaccinului impotriva Covid-19.
Acest lucru a provocat unele controverse, dupa rapoartele conform carora, daca un astfel de vaccin ar fi produs in masa, astfel incat intreaga populatie globala sa poata primi o doza, ar trebui sacrificate aproximativ 250.000 de rechini pe cale de disparitie. Cu toate acestea, aceasta estimare este in dezbatere.
Generatia urmatoare
,,In industria vaccinurilor, oamenii sunt foarte conservatori", spune Bingbing Sun. "Ori de cate ori se incearca sa gaseasca un adjuvant pentru un nou tip de vaccin, cele mai multe dintre cele care fac obiectul anchetei sunt cele traditionale, despre care stim deja ca sunt sigure si eficiente", a explicat el.
Cu toate acestea, oamenii de stiinta incep sa se intrebe daca pot veni cu ceva mai bun decat acei adjuvanti accidentali obtinuti intre anii 1920 si 1950, descoperiti inainte ca structura ADN-ului sa fie cunoscuta sau omul sa fi pus piciorul pe Luna, cand computerele fie nu existau sau erau de "marimea" unei case.
Acest lucru este cu atat mai important datorita unei tragice ironii: oamenii care sunt cei mai vulnerabili la infectii sunt sI cei care au cele mai slabe raspunsuri la vaccinuri.
"Asadar, dezvoltarea adjuvantilor este o munca dificila. Adica, trebuie sa fii convins de siguranta si, de asemenea, de eficacitatea (acestora -n.r.), lucru care necesita timp. Pentru un vaccin traditional, in mod normal acest lucru ia intre 10-12 ani pentru a licentia vaccinul", a explicat inginerul chimist.
Comments