Jocul papusilor. Scrisoare pentru sora disparuta

Jocul

Jocul papusilor. Scrisoare pentru sora disparuta


S-a maritat din dragoste cu profesorul ei de Socialism Stiintific din facultate, care era mai mare decat ea cu 20 de ani. El era si activist PCR cu propaganda pe facultate si aviza/cenzura revista studenteasca de la Galati. Acum, baiatul lor, 25 de ani, locotenent in armata romana, se pregateste sa plece in misiune in Afganistan.


Captivi in pandemia ultimilor luni, avem sentimentul ca viata ni s-a oprit din drum. COVID-19 pare ca e prima si ultima tragedie a lumii. In realitate, fiecare dintre noi a trait inceputuri, sfarsituri, drame concrete si ireversibile, dar a continuat sa mearga inainte. Libertatea publica azi o scurta poveste scrisa de ziaristul si scriitorul Petre Barbu, cel care a acceptat sa marturiseasca public un episod apasator din viata lui. O viata comuna, in fond, plina de regrete, de bucurii, de lucruri pe care le aflam tarziu sau pe care nu avem puterea sa le descalcim niciodata.


Sper ca esti bine... Uite ca s-au implinit opt ani! Saptamana trecuta, am aprins niste lumanari la biserica. Si mi-a ramas una in plus. Am luat prea multe? Pentru cine s-o aprind, pentru "Vii" sau pentru "Adormiti"?


Mi-am amintit, nu stiu cum, de domnul profesor. Probabil ca stii. S-a dus luna trecuta. Si el s-a chinuit, dar mai putin ca tine, pentru ca n-a avut cancer. I-am aprins o lumanare.


Dupa ce-am plecat, mi-am amintit ca, in urma cu vreo doi-trei ani, cand mi-a aparut o carte, dom' profesor mi-a trimis o scrisoare, de vreo douazeci si ceva de pagini, scrisa cu doua randuri de pasta de pix, dintr-o suflare, mi-a stat mintea-n loc!&


Imi citise cartea si imi scrisese. Cea mai tare cronica la o carte de-a mea! I-a batut la fund pe toti cronicarii care au scris despre cartile mele. (Nu i-am numarat, dar nu ma plang.) In scrisoarea asta, dom' profesor m-a purtat, cum il stii, de la Ceausescu la Regele Mihai, de la Blaga la A. Paunescu, de la Patrascanu la Liiceanu, o ciorba fiarta la foc mic...&


Dar o ciorba foarte buna, care a spus o poveste. Povestea iubirii voastre. Stai linistita, ca nu mi-a dat amanunte, dar transpare din infrigurarea fiecarui cuvant. Mi-a atras atentia si asupra unor greseli de ortografie, foarte bun lector!


Dupa cum stii, eu nu l-am placut, dimpotriva, mi-a fost cam antipatic. Avea farmec, lipici, avea papagal, era citit, cu experiente de viata, dar era comunist. Asta mi-a stat in gat de cand l-ai luat de barbat.&


Cum, dracu', Doamne, iarta-ma!, te-ai indragostit de el? Nu vreau sa stiu de ce-ati divortat. Dumnezeu stie. Dar nu ma pot impaca cu gandul ca barbatul pe care l-ai iubit (si el te-a iubit) a plans, in tinerete, la moartea lui Stalin, ca era un fanatic, convins socialismul va izbandi in lume. Comunist, stalinist, nationalist, un tovaras care a negat chiar si temnitele comuniste... Nu-l judec, nu te judec.


Ma gandesc ca, multi ani, n-am stiu de faza asta: dom' profesor era cenzorul de partid la revista studenteasca la care am debutat cu nuvela aia, "Jocul papusilor". Cat de fericit am fost! Tin minte ca asteptam autobuzul in statie, cu vreo 20 de exemplare de revista, si-mi venea sa le impart trecatorilor: vedeti, eu sunt asta care a publicat "Jocul papusilor"! (Fericirea asta a scrisului e irepetabila si imposibil de povestit.)


Dar n-am stiut ca pe vremea aia deja va cunosteati, dom' profesor si studenta lui preferata. El stia ca sunt fratele tau. Ma intreb daca mi-ai pus cumva o pila ca sa-mi aprobe publicarea... Gandesc cu pacat, nu-i asa? Mare pacat am gandit!&


Oricum, ii sunt recunoscator pentru ca, in calitate de sef cu& propaganda PCR, a dat drumul nuvelei mele, care nu se inscria deloc in "linia de partid".


Sa revin... Da, ii mai sunt recunoscator si pentru ca mi-a scris. Sa stii ca i-am multumit. De atunci, n-am mai vorbit. Nici nu stiu ce sa fac cu scrisoarea asta. O tin in arhiva familiei. Si dupa ce ma duc si eu...?


In rest, sunt bine, ca o papusa care continua sa joace in "jocul papusilor".


Comments