Marturiile dureroase ale bunicilor care isi VAND AMINTIRILE pentru a-si plati facturile sau medicame...

Reporter: De cat timp veniti sa vindeti si ce v-a determinat?

Dna Georgeta: Ca sa mai completez din neajunsuri. Am ramas (in urma - n.r.) cu plata la lumina. Nu pot sa o platesc acum. Astept pensia din decembrie sa platesc lumina din noiembrie...Pe doamna Georgeta am gasit-o la targul de vechituri din Capitala. Are 80 de ani si o batranete plina de griji. In fiecare duminica isi scoate la vanzare viata. Manusi, caciuli, perdele, bibelouri sau orice mai gaseste prin dulap. Strange din casa tot ce are si vinde pentru cativa banuti. Iar ca ea sunt multi, atat de multi incat targurile de vechituri abia ii mai pot cuprinde."Astea sunt ramase de la sotul meu care a murit. Uite, asta am masurat-o, e din sufragerie, o dau si pe asta", spune doamna Georgeta.

Reporter: De cat timp aveti perdeaua asta?

Dna Georgeta: Traia sora mea. Ea mi-a adus-o.

Reporter: Nu va e greu sa va despartiti de lucrurile astea?

Dna Georgeta: Nu este mai greu sa nu am un ban in buzunar? Sa nu ma pot duce nu stiu unde? Trebuie sa dau acum la farmacie 78 de lei pt 40 de pastile... Ce fac, iau amintirea cu mine in mormant? Imi tine amintirea de foame?Domnul Nicolae are 66 de ani. Toata viata a lucrat in domeniul electronicii. Ar mai lucra si acum, insa are probleme cu vederea. Acum, ajuns in pragul disperarii a decis sa-si vanda lucrurile.Dl. Nicolae: Sunt fost electronist si acum le vindem prin targ. Le vindem pentru ca in ziua de azi e foarte greu, cu pensiile, cu toate cele. Perioada e foarte grea. Nu am avut ce face si mai vand din ele.

Reporter: Cate ore stati la targ?

Dl. Nicolae: De dimineasta, de la 6 jumate pana la 13.

Reporter: In frig, in ploaie, in ninsoare. Se merita?

Dl. Nicolae: Se merita, nu se merita, mai scoti un ban...Iar in aceasta situatie sunt multi. Cum nu mai au siguranta unui trai decent, se despart de tot ce au agonisit o viata intreaga.Dl. Ion: Sunt niste tablouri de familie mai vechi pe care le-am colectionat in timp.

Reorter: Nu va doare sufletul sa va despartiti de ele?

Dl. Ion: Ba da. Cand le aducem aici si nu se vand zic: le place de noi si nu vor sa plece.

Reporetr: Si perioada asta grea pe care o traversam v-a determinat sa vindeti amintirile din casa?

Dl. Ion: E adevarat si asta.Sunt insa si momente in care nu vand nimic, insa se intorc in fiecare zi la targ pentru ca atat le-a mai ramas: o viata de vanzare si amintiri in suflet.

Comments