Mi-am preschimbat permisul de conducere in aceeasi zi cu Tariceanu. Care sunt nevoile comunitatii de...

Să lămurim un lucru. Câţi dintre voi aţi fi reacţionat în 2-3 secunde pentru a înţelege despre ce este vorba, dacă o maşină neagră ar fi trecut pe lângă voi şi cineva ar fi strigat că Tăriceanu „n-a stat la rând“? Aveai cum să verifici că era Tăriceanu într-o maşină cu geamuri fumurii? Aveai de unde să ştii de ce a venit Tăriceanu acolo? Totul în doar 2-3 secunde? Vă rog! Mai uşor cu judecăţile! 

În aceeaşi zi, la 8:20, am ajuns şi eu la Direcţiei Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor. Aveam documentele pregătite pentru preschimbarea permisului de conducere: actele medicale + copie, carte de identitate + copie, chitanţa de 68 de lei şi vechiul permis. Ca să pregătesc documentele, am fost la bancă şi la un centru medical. Am avut nevoie de jumătate de zi pentru aceste activităţi.

M-am aşezat la rând la etajul unu. În cele aproximativ 90 de minute, cât am stat la primul rând, estimez că au trecut, pe la cele 4 ghişee deschise, aproximativ 120 de persoane. Ştiu lucrul acesta pentru că îmi calculam şansele de a ajunge la timp la o altă întâlnire. Ca să nu sară unii în sus, trebuie precizat că este posibil ca la ora deschiderii să fi fost 1000 de persoane, aşa cum am văzut în articolele de presă. Însă la cele 4 ghişee (deschise) de la etajul 1, acolo unde se preschimbă permisele bucureştenilor, erau doar vreo 120 de persoane, când am ajuns eu. În clădire mai sunt ghişee pentru programare pentru examen pentru obţinerea permisului, depunere şi ridicare acte pentru paşapoarte, preschimbare permise Ilfov etc.  

Apoi, după ce am trecut pe la ghişeul unde am predat documentele, m-am aşezat la al doilea rând. Acolo, dura 2 ore, exact cât timpul de aşteptare pentru predarea noului permis de conducere. Toţi îşi făceau cruce când vedeau că trebuie să cobori la parter ca să te aşezi la un ghişeul aflat la etajul 1. Aproape de ora 12 aveam noul permis în buzunar. 

Nu v-aş fi spus această poveste dacă ieri nu aş fi citit declaraţia lui Tăriceanu.

„Preocuparea aleşilor nu e să stea la coadă, ci să se ocupe de nevoile comunităţii" – Călin Popescu Tăriceanu. 

Eh, uite de-asta cred că Tăriceanu trebuie să facă puţină puşcărie pentru ce a făcut. Dacă încadrarea juridică este corectă, justiţia trebuie să aplice legea.

Pentru că Tăriceanu este unul dintre cei vinovaţi pentru ceea ce se întâmplă acum în România. Şef de partid, şef de Guvern, preşedinte al Senatului. A avut posibilitatea să schimbe multe în această ţară. Însă n-a făcut-o.

Dacă Tăriceanu ar fi fost un preşedinte de bloc şi ar fi trebuit să-şi preschimbe permisul, nu ar mai fi fost adus de un şofer în Pipera. Aşa, poate ar fi văzut problemele identificate de mine în joia când mi-am preschimbat permisul. 

1. În faţa instituţiei lipseşte trotuarul. Ştiu că foarte mulţi ştiţi asta. Probabil şi şefii instituţiei ştiu asta. Însă nimeni nu face nimic. Pietonii sunt obligaţi să încalce legea, circulând pe partea carosabilă. 

2. În instituţie nu există un serviciu de copiere a documentelor. A trebuit să traversez strada, la cel mai apropiat centru de copiere. Pe tot traseul, am fost „agresat“ de cei care îşi oferă serviciile. „Acte, băiatu'! Facem acte! Înmatriculări? Ce aveţi nevoie?“

3. Trecerea pentru pietoni, în lipsa trotuarului, pleacă din gardul instituţiei. Ne-am obişnuit cu aceste anomalii şi nu le mai observăm, nu?

4. Sistemul de bonuri de ordine nu funcţiona. Nu ştiu dacă era o defecţiune sau dacă s-a încercat, prin oprirea sistemului, evitarea traficării de bonuri de ordine. Din această cauză, oamenii sunt obligaţi să stea la rând, în picioare. În schimb, la ghişeele de la parter, unde se preschimbau permisele de Ilfov, sistemul funcţiona.

5. Calculatorul de la ghişeu nu poate verifica plata taxei, dacă plata nu a fost făcută la Trezorerie. La primul ghişeu, disperat, funcţionarul mi-a spus că de la calculatorul la care lucra nu putea să verifice dacă au intrat banii pentru permis (68 lei). A trebuit să plece la un calculator din altă încăpere pentru a verifica chitanţa. Din această cauză, în cazul celor care virează banii din bancă, procedura durează de două ori mai mult decât la ceilalţi, pentru că funcţionării trebuie să plece de la ghişeu.

Vă aduceţi aminte când Ponta s-a întors în cârje din Turcia? Atunci a aflat şi el că spaţiile publice nu sunt accesibilizate la nevoile persoanelor cu dizabilităţi.

Vă aduceţi aminte de reacţiile politicienilor atunci când ajung în celule? Toţi încep să se plângă de condiţiile asigurate deţinuţilor.

Tăriceanu ar fi avut posibilitatea să vadă în ce condiţii, zi de zi, mii de oameni trebuie să înfrunte un sistem agresiv cu cei care îl finanţează. Poate aşa ar fi încercat să repare lucrurile care nu funcţionează. 

Însă el a ales calea mai simplă. Justificând că trebuie „să se dedice în principal problemelor societăţii şi comunităţii lor”, politicianul Tăriceanu habar nu are care sunt problemele societăţii. Pentru că le ocoleşte tot timpul când are posibilitatea.

Uite, de-asta vreau ca Tăriceanu să ajungă la închisoare. Pentru că şi acolo este o comunitate care are nevoie de Tăriceanu care să se dedice problemelor acesteia.

Mulţi ani primească! 

Marian Ivan - membru fondator OPTAR

Dacă locuieşti în Bucureşti şi vrei să militezi pentru drepturile bicicliştilor şi cele ale pietonilor izgoniţi de pe trotuare, te poţi înscrie în grupul Facebook.

Daca nu locuieşti în Bucureşti dar vrei să susţii demersurile bicicliştilor şi pietonilor bucureşteni, te poţi înscrie pe pagina Facebook.

Indiferent de localitatea în care trăieşti, dacă susţii munca noastră, te poţi înscrie ca membru simpatizant al OPTAR. Nu durează mai mult de un minut !

Despre realizările asociaţiei noastre sau ale partenerilor noştri poţi afla dacă te înscrii pe pagina Facebook a OPTAR

Articol editat de Iulia Roşu

Comments