Mica Unire – Unirea Principatelor Romane sub conducerea lui A.I Cuza

24 ianuarie 1859 este data la care, acum mai bine de un secol si jumatate, domnitorul Alexandru Ioan Cuza infaptuia Unirea Principatelor Romane, Mica Unire, un prim pas spre Romania de astazi.

Ziua de 24 ianuarie, Mica Unire, a fost declarata zi de sarbatoare legala in urma unei propuneri legislative semnata de 106 parlamentari, apartinand mai multor partide politice, care a fost avizata favorabil la 18 martie 2014, de catre Comisia pentru Cultura a Senatului.

Informatii despre Mica Unire, 24 ianuarie 1859:

Unirea Principatelor Romane;Mica Unire - Alexandru Ioan Cuza;Mica Unire - Alexandru Ioan Cuza, domn al Principatelor Unite.
24 Ianuarie - Unirea Principatelor Romane

Unirea Principatelor Romane de la 24 ianuarie 1859 sau "Unirea Mica" este considerata a fi primul pas important pe calea infaptuirii statului national unitar roman.

Dupa ce, la 5/17 ianuarie 1859, Alexandru Ioan Cuza a fost ales in unanimitate domn al Moldovei, la 24 ianuarie/5 februarie, este ales si domn al Munteniei. Telul comun a fost atins la 1 decembrie 1918, atunci cand a avut loc Unirea Transilvaniei, Banatului, Crisanei si Maramuresului cu Romania.

Mica Unire este strans legata de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza si de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate. La 5 ianuarie 1859, in Moldova, si la 24 ianuarie 1859, in Tara Romaneasca. Totusi, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturala si economica intre cele doua tari. Procesul a inceput in 1848, odata cu realizarea uniunii vamale intre Moldova si Tara Romaneasca, in timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.

Deznodamantul razboiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizarii unirii. Votul popular favorabil unirii in ambele tari, rezultat in urma unor Adunari Ad-hoc in 1857 a dus la Conventia de la Paris din 1858, o intelegere intre Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formala intre cele doua tari, cu guverne diferite si cu unele institutii comune.

La Brasov, la 12/24 mai 1848 se elabora programul-legamant - "Printipiile noastre pentru reformarea patriei"

Legamantul cuprindea obiectivul fundamental romanesc: "Unirea Moldovei si Tarii Romanesti intr-un singur stat neatarnat romanesc". Au urmat lucrarile Congresului de la Paris din 1856, care a hotarat, ca urmare a obiectiilor ridicate de Austria si Inalta Poarta, ca statutul definitiv al Principatelor sa nu fie stabilit prin tratatul de pace, ci doar sa se consulte dorinta moldovenilor si muntenilor in problema Unirii.

In acest context, in ambele Principate, conducatorii miscari unioniste s-au organizat in cate o formatiune politica denumita "partida nationala". Astfel, in primele luni ale anului 1857 s-a constituit un Comitet central al Unirii, care a facut o larga popularizare a programului politic national: autonomia si neutralitatea Principatelor, unirea, print strain, guvern reprezentativ cu o singura adunare generala, in care interesele tuturor fortelor social-politice ale societatii sa fie reprezentate.

Adunarile ad-hoc din Moldova (22 sept./3 oct.1857-21 dec. 1857/2 ian. 1858) si din Tara Romaneasca (30 sept./12 oct.-10/22 dec. 1857)

Au intrunit deputati boieri si tarani, cate unul de judet (tinut). Chemati sa se pronunte in problema unirii, participantii au dat raspunsul pozitiv prin cele doua Rezolutii aproape identice votate (in Moldova la 7/19 oct. 1857, iar in Tara Romaneasca la 8/20 oct. 1857), in care cereau: Unirea Principatelor intr-un singur stat; neutralitatea Principatelor Unite; autonomia in temeiul vechilor tratate cu Poarta Otomana; print strain, ales dintr-o dinastie domnitoare a Europei, cu mostenirea Tronului, mostenitorii urmand a fi crescuti in religia tarii; adunarea obsteasca cu adevarat reprezentativa, una singura, ca putere legiuitoare.

O comisie a Puterilor Garante, printre care Rusia, Franta si Anglia, a analizat hotararile celor Doua Divanuri. Pe baza acestora s-a semnat, in 1858, Conventia de la Paris, care a reprezentat cadrul constitutional pentru organizarea celor doua principate. Conform prevederilor acesteia, in zilele de 14, 16, 17 si 18 decembrie 1858, in Moldova, s-au desfasurat alegeri pentru Adunarea electiva.

Mica Unire - La 28 decembrie 1858 s-au deschis lucrarile Adunarii Elective, care au validat mandatele a 55 dintre 58 de deputati alesi.

Partida Nationala avea o majoritate confortabila in cadrul Adunarii, dar, nu se pronuntase inca asupra numelui candidatului. In noaptea de 4 spre 5 ianuarie 1859, in cadrul unei intalniri a membrilor Partidei Nationale, Mihail Kogalniceanu propune drept candidat unic pe colonelul Alexandru Ioan Cuza, sustinator al luptei unioniste.

Deputatii se angajasera sa voteze candidatul care ar obtine majoritatea. De aceea nu este intamplator faptul ca pana si adeptii celorlalti doi candidati l-au votat tot pe Cuza. Domnul a depus juramantul, in care se angaja sa apere "drepturile si interesele patriei" si sa asigure "binele si fericirea natiei romane".

Alegerile pentru Adunarea Electiva a Tarii Romanesti s-au desfasurat intre 8/20 si 12/24 ianuarie 1859.

Partida Nationala n-a reusit sa obtina majoritatea mandatelor, in acest context, liderii Partidei Nationale si, in special liberalii-radicali, elementul cel mai dinamic al coalitiei, si-au dat seama ca singura cale de izbanda este apelul la masele populare.

Lucrarile Adunarii Elective s-au deschis in ziua de 22 ianuarie/3 februarie intr-o atmosfera incendiara. Cladirea din Dealul Mitropoliei era inconjurata de mii de oameni. In noaptea de 23 spre 24 ianuarie, membrii Partidei Nationale s-au reunit la hotelul Concordia din Bucuresti unde, pentru prima oara, s-a formulat cu voce tare ceea ce pana atunci fusese doar o nazuinta: alegerea lui Cuza ca domn al ambelor Principate.

24 ianuarie Mica Unire - Alexandru Ioan Cuza a fost votat in unanimitate

In dimineata de 24 ianuarie, la ora 11.00, cand lucrarile Adunarii s-au reluat, Vasile Boerescu a cerut o sedinta secreta in cadrul careia a precizat: "A ne uni asupra principiului Unirii este a ne uni asupra persoanei ce reprezinta acest principiu. Aceasta persoana este Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei! Sa ne unim asupra acestui nume si posteritatea ne va binecuvanta, tara ne va intinde mainile si constiinta noastra va fi impacata ca ne-am implinit o dorinta sfanta".

Deputatii au jurat ca vor vota in unanimitate pe domnul Moldovei. Reveniti in sala de sedinte au trecut la vot. Toate cele 64 de buletine purtau numele lui Cuza, unele avand si urari adresate domnitorului: "spre marirea patriei", "spre fericirea romanilor".

Alexandru loan Cuza a fost proclamat domn al Principatelor Unite

Imediat rezultatul a fost adus la cunostinta multimii de pe Dealul Mitropoliei.

Ziarul "Romanul" din 27 ianuarie/8 februarie, consemneaza: "... Nu se auzeau in toata capitala decat cele mai vii demonstratii de bucurie. Singurul spectacol care se vedea pe toate ulitele, pe la toate raspantiile, pe toate locurile publice ale Bucurestilor. Fratii nostri, tarani strigau acum cu toata puterea energica a sufletelor lor: Sa traiasca Cuza! Sa traiasca Domnul nostru! Se aruncau unii in bratele altora, fara deosebire de conditii, ca cum toti, in general, ar fi scapat de jugul cel mai apasator".

La 8/20 februarie 1859, Alexandru Ioan Cuza venea la Bucuresti

Dupa dubla sa alegere in calitatea de domnitor al Moldovei si Tarii Romanesti. In aceeasi zi, Alexandru Ioan Cuza a depus juramantul in cladirea Catedralei Mitropolitane Bucuresti, in care se angaja sa respecte actul unirii, din 5 si 24 ianuarie: "Jur in numele Preasfintei Treimi si in fata Tarii ca voi pazi cu sfintenie drepturile si interesele Principatelor Unite; ca in toata Domnia mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toti si in toate, si ca nu voi avea inaintea ochilor mei decat binele si fericirea natiei Romane. Asa Dumnezeu si confratii mei sa-mi fie intru ajutor!".

In 1862, cu ajutorul unionistilor din cele doua tari, Cuza a unificat Parlamentul si Guvernul, realizand unirea politica. Dupa inlaturarea sa de la putere in 1866, unirea a fost consolidata prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constitutia adoptata in acel an a denumit noul stat Romania.

Unirea Principatelor Romane, Mica Unire, reprezinta unificarea vechilor principate: Moldova si Tara Romaneasca intr-un Principat unit.