,,Misiunea de vicar general este o chemare la un alt tip de slujire in Biserica" (pr. Florin-Stefan Fodorut)

,,Misiunea de vicar general este o chemare la un alt tip de slujire in Biserica" (pr. Florin-Stefan...

Preasfinția Sa Vasile Bizău, episcopul greco-catolic de Maramureș, l-a numit recent pe părintele drd. Florin-Ștefan Fodoruț în funcția de vicar general – protosincel. Părintele Fodoruț îi urmează în funcție părintelui Butica Augustin care își încheie misiunea după o perioadă de cinci ani în care a îndeplinit funcția de vicar general al Eparhiei de Maramureș.
Părintele Florin Ștefan Fodoruț, originar din Sighetu Marmației, a fost hirotonit preot căsătorit în 2009. După absolvirea Seminarului liceal „Inocențiu Micu Klein” din Cluj-Napoca, a urmat cursurile Institutului Teologic „Alexandru Rusu” din Baia Mare, apoi cursurile Facultăților de Filosofie și de Teologie din cadrul Universității Pontificale „Gregoriana” din Roma. Între anii 2006-2008 a obținut diploma de specializare (master) în Teologie Patristică și Istoria Teologiei în cadrul aceleiași universități. În anul 2020, și-a început studiile doctorale în cadrul departamentului de Teologie Sacramentală al Ateneului Pontifical „Sant’ Anselmo” din Roma. Din anul 2011 este președintele Comisiei Eparhiale Liturgice și de Artă sacră, iar din anul 2018 este consilier eparhial.

• ”sunt mai multe feluri de credincioși și, deci, mai multe tipuri de relaționare la păstori”

Reporter: Cum credeți că veți gestiona provocările și problemele cu care se confruntă Bi­serica Catolică în prezent?
Pr. Florin-Ștefan FO­DORUȚ: Provocări și probleme sunt constantele vieților noastre, indiferent de epoci sau locuri, iar Biserica nu face excepție. În fața lor avem două opțiuni: fie ne lăsăm învinși de frică, și atunci ele ne copleșesc; fie le venim în întâmpinare, încrezători în puterea lui Dumnezeu dată de Isus apostolilor, și prin ei nouă: „Iată v-am dat putere să călcați peste șerpi și peste scorpii, și peste toată puterea vrăj­mașului, și nimic nu vă va vătăma”.
Iar Sfântul Pavel scria lui Timotei, un tânăr preot contemporan lui: „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de stăpânire de sine”. Cred că Dumnezeu suplinește neputințele firii noastre și ne ajută, dacă nu ne lăsăm biruiți de frică.
R.: Cum vedeți relația dintre credincioși și liderii bisericii în contextul actual?
Pr. F.S.F.: Tind să cred că sunt mai multe feluri de credincioși și, deci, mai multe tipuri de relaționare la păstori. Există o categorie de laici care țin aproape de biserică și fac un drum de credință împreună cu îndrumătorii sufletești.
În acest caz relația este una oarecum firească. În ordinea firescului face parte și faptul de a accepta că orice realitate este perfectibilă și că e de datoria fiecărei părți să contribuie după puteri la bunul mers al lucrurilor.

• ”să ne iubim unii pe alții așa cum ne-a iubit El”

Pr. F.S.F.: Există o a doua categorie de laici, care au o relație mai distantă cu biserica și cu liderii ei, din motive dintre cele mai variate. Cheia apropierii acestora de Biserică – și spun de Biserică, nu de Hristos sau de Dumnezeu – este în mâinile noastre, ale membrilor activi ai Bisericii.
Cred că dacă vom contribui fiecare ca parohiile noastre să devină case primitoare unde cei din afară să îl poată experimenta pe Dumnezeu în Sfânta Liturghie și în rugăciuni, oaze de pace și de frumos, locuri de autentică hrană sufletească, ei bine, acei credincioși care s-au înstrăinat se vor apropia în mod firesc. Cred aceasta pentru că, așa cum spune Sfântul Augustin, Dumnezeu ne-a făcut pentru El, și nu vom găsi pacea, până când nu ne vom odihni în El.
R.: Care sunt priorită­țile dvs. în ceea ce privește slujirea și îndrumarea credincioșilor?
Pr. F.S.F.: Ceea ce mi se pare cel mai important este să conlucrăm cu mai multă determinare la zidirea Bisericii vii, cea făcută din suflete. Sper să pot determina pe cât mai mulți dintre membrii comunităților noastre să își folosească creativitatea pentru a găsi, în activitatea pastorală, un nou limbaj pentru a vorbi omului de azi despre Împărăția lui Dumnezeu.
R.: Cum vă veți implica în promovarea dialogului interreligios și a înțelegerii între diferitele comunități religioase?
Pr. F.S.F.: Dacă ne dorim să fim ucenicii lui Hristos, nu avem alternativă la dorința sa: să ne iubim unii pe alții așa cum ne-a iubit El.
Exemplul propriu este întotdeauna mai grăitor decât o mie de sloganuri. Cred că dacă un om are pace în inima sa, e cu neputință să nu găsească și căi pentru a o realiza, chiar dacă uneori e nevoie de propriu-i sacrificiu.

• problema educațională, una dintre cele mai stringente probleme ale societății

R.: Cum apreciați ro­lul educației religioase în formarea credincioșilor și în transmiterea valorilor catolice?
Pr. F.S.F.: Problema educațională este una dintre cele mai stringente probleme ale societății noastre. Criza de valori și de repere morale din sânul societăților noastre nu poate să se rezolve de la sine.
E nevoie de implicarea tuturor factorilor responsabili din societate. Biserica este unul dintre actorii care pot influența tabloul educațional al țării noastre. Biserica Greco-Catolică are în istoria ei un moment în care a intuit că doar construind școli va putea rezolva o criză prin care trecea societatea românească din Ardeal din secolul al XVIII-lea.
Așa s-au născut Școlile Blajului, care au dat națiunii române luminători luminați. La umbra Bisericii, ca într-un creuzet miraculos, s-au însoțit cultura și valorile creștine, clădind caractere nobile care au forjat destinul unei națiuni. Consider că e lucru de căpătâi ca Biserica să se implice în deschiderea cât mai multor structuri educaționale în care copiii să-și dezvolte armonios toate laturile ființei lor: inteligența rațională, inteligența emoțională și spiritul.

• ”dacă Biserica își va găsi ritmul interior (…) ea va deveni atractivă prin însăși autenticitatea trăirii”

R.: Cum vă veți asigura că Biserica Catolică rămâne relevantă și atrăgătoare pentru tineri?
Pr. F.S.F.: Dacă Biserica își va găsi ritmul interior de a-și trăi viața de credință în Hristos într-un mod cât mai autentic, ea va deveni atractivă prin însăși autenticitatea trăirii.
Tinerii iubesc mai presus de orice autenticitatea, coerența, simplitatea, idealurile mari. Cine mai mult ca Isus, cel care a inaugurat o împărăție a iubirii, îi va putea inspira?
Important este ca membrii Bisericii să se dăruiască deplin lui Hristos și împărăției sale, așa cum textul Sfintei Liturghii îi îndeamnă: „pe noi înșine și unul pe altul, toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm”.
R.: Care sunt planurile și obiectivele dvs. pentru Eparhia Greco-Catolică de Maramureș?
Pr. F.S.F.: Nu am planuri personale și cu atât mai puțin obiective. Îmi ofer slujirea pentru bu­nul mers al Bisericii în comuniune cu episcopul locului, Preasfințitul Vasile. (sfârșit)