Negocierile triadei Dancila-Tariceanu-Ponta
Zile, chiar ore decisive pentru desemnarea candidatului stangii. De fapt triada Dancila-Tariceanu-Ponta nu desemneaza un candidat, ci un contracandidat.
Indiferent de rezultatul negocierilor, este un semn de normalitate, de politica sanatoasa, ca in turul doi sa se confrunte stanga cu dreapta. Alegatorii au dreptul sa aleaga intre doua programe radical diferite, intre o politica social-democrata si una liberala. Includem aici si Alianta USR-PLUS, in esenta ea reprezentand liberalismul.
Din orice unghi am privi scena politica, atunci cand este vorba despre alegerile prezidentiale nu putem face abstractie de trecut. PSD nu a castigat niciodata alegerile pentru presedinte. Ion Iliescu, cel care avea sa castige in anul 2000, a fost o exceptie generata de neintelegerile partidelor de dreapta. PNL a iesit din CDR si astfel dreapta a avut doi prezidentiabili, Mugur Isarescu si Theodor Stolojan, amandoi scosi din cursa de Corneliu Vadim Tudor. Electoratul de dreapta s-a vazut astfel nevoit „sa aleaga raul cel mai mic”, preferandu-l pe Iliescu, nu pe Vadim.
Este adevarat ca acum nu exista un lider nationalist de talia lui Vadim Tudor. Nu exista nicio formatiune politica radicala de factura PRM. Actualele partide, cu programele lor, sunt in limitele constitutionale, compatibile cu directivele Uniunii Europene. PSD, in ciuda disputelor politice din tara, este acceptat in familia politica europeana a socialistilor. Odata cu disparitia din fruntea partidului a lui Liviu Dragnea par sa fi disparut si problemele PSD din PES.
In orice caz, nu se mai face atata tam-tam ca PSD ar dori sa scoata Romania din UE. Ceea ce era o prostie, dar campania de demonizare a diminuat scorul PSD la europarlamentare.
Cert este ca PSD a trecut in alta etapa. Are un nou lider, iar partidul in intregul sau pare sa-si fi recastigat constiinta de sine, mandria ca este cea mai mare formatiune politica din Romania.
Cum sa nu aiba cel mai mare partid din tara un candidat propriu la prezidentiale? Luandu-i acest privilegiu conferit de marime, este ca si cand i-ai lua capul. Deci logica politica ne spune ca PSD va avea candidat propriu. Indiferent cine ar fi acela, va purta numele liderului.
Si mai exista un argument, de natura subiectiva, dar bazat pe date: candidatul stangii nu poate castiga prezidentialele. Pentru ca in Romania electoratul de dreapta este majoritar. Dar cum dreapta este faramitata nu castiga decat incidental alegerile parlamentare. Ca si pe cele locale.
Tariceanu poate argumenta desemnarea lui ca prezidentiabil PSD-ALDE exact prin faptul ca un candidat prezidential de stanga nu poate castiga batalia pentru presedintia Romaniei. Pare logic. Tocmai din aceasta pricina negocierile triadei Dancila-Tariceanu-Ponta sunt extrem de dificile.
Ponta vorbeste din perspectiva unui fost lider PSD care a pierdut la scor in fata unui contracandidat novice, venit din provincie.
Nu stim ce consecinte vor avea neintelegerile dintre ALDE si PSD. Va iesi ALDE de la guvernare? Se va sparge actuala majoritate parlamentara? Cearta cu ALDE va apropia Pro Romania de PSD? Va profita Victor Ponta de situatie? Practic cei doi care se bat sunt PSD si ALDE, Dancila si Tariceanu. Va castiga cel de-al treilea, adica Ponta? Nu trebuie sa asteptam prea mult pana vom afla.
Dispute sunt si in interiorul PSD. Cearta intre femei. Gabriela Firea este decisa sa candideze la presedintie si forteaza nota pentru a fi desemnata candidata partidului. Prima etapa a luptei se da in CEx, marti, 23 iulie, urmand ca in 3 august congresul PSD sa decida numele candidatului. Pana atunci lupta continua si nu sunt semne ca nu va fi una extrem de urata.
Comments