Patima jocurilor de noroc | Cu romanul la psiholog
De multe ori, când alegem sa vorbim de acest subiect, suntem tentaţi sa spunem că este o dependenţă dar, în realitate, este o tulburare de control a impulsului şi nu este considerată o dependenţă. În zilele noastre, jucatul patologic este definit drept o formă separată a unui episod maniacal. Această tulburare este caracterizată de o neputință de gestionare a propriilor economii și a timpului petrecut în sala de jocuri.
Fie că vorbim de pariuri de curse de cai, pe rezultate sportive sau de jocuri de noroc precum păcănele, barbutul, alba-neagra, loto, ruleta, bingo, poker şi chiar jocuri de cărți, oferă perspectiva unui câştig substanţial într-un timp scurt şi fără efort fizic, motivează oamenii să-şi investească banii. Un alt aspect foarte important este adrenalina care face ca jocul să capete viață și să fie mult mai incitant.
Motivele care stau la baza dorinţei de a juca sunt diverse şi acoperă o paletă largă de nevoi. Printre cele mai des întâlnite sunt:
● Depăşirea timidităţii;
● Plictiseala şi chiar singurătatea;
● Posibila rezolvare a problemelor financiare;
● Aparenta relaxare după o zi stresantă;
● Evitarea problemelor şi a sentimentelor neplăcute;
● Nevoia de adrenalină;
● Nevoia de confirmare a propriilor abilităţi de joc şi a mecanismelor de gândire;
Recunoaştem un jucător patologic atunci când este preocupat excesiv de jocuri, îşi minte familia, face împrumuturi nejustificate, fură pentru a avea cu ce să joace, subiectul încearcă să câștige jocurile pierdute prin alte jocuri pentru a-și recupera paguba, pierderea controlului și, nu în ultimul rând, își asumă riscul de a-și pierde relația conjugală. Sunt dese situațiile în care cei împătimiți de jocuri de noroc au schimbări bruşte de comportament şi chiar atacuri de panică atunci când jocul nu le este favorabil.
Pentru a depăşi mai uşor perioada de sevraj este recomandat ca timpul ocupat de diverse activităţi în sala de joc să fie investit în alte tipuri de activităţi, cum ar fi:
● Petrecerea timpului liber alături de familie;
● Vizionarea unor filme;
● Cititrea unor cărți;
● Plimbările dese în aer liber, fie că vorbim de parcuri sau de drumeţiile pe munte;
● Redescoperirea unor hobby-uri sau chiar descoperirea unora noi;
● Discuțiile telefonice cu prieteni atunci când dorinţa de joc este prezentă;
● Un rol benefic îl au planurile de viitor cu persoana iubită;
● Practicarea unui sport de cel puţin două ori pe săptămână;
● Activităţi casnice cum ar fi curăţenia, prepararea mâncarii şi chiar cumpărături;
Patima jocurilor de noroc poate sa fie depășită prin terapie, atâta timp cât programul terapeutic este respectat și există și susținerea familiei. Studiile arată că, în medie, avem nevoie de un program terapeutic care să se extindă pe cel puţin doi ani pentru a ne asigura că nu există nicio abatere și pentru a avea certitudinea că problema a fost depăşită. Ca şi în cazul aloolului, această tulburare poate oricând să revină dacă nu reuşim să ne controlăm. Practic, toată viaţa trebuie să avem grijă cum ne expunem acestui „viciu”.
În realitate, jucătorul este singurul în măsură de a lua decizia să renunțe la jocurile de noroc. Totul ține de control, încredere și respect atât pentru propria persoană cât și pentru cei din jur.
Comments