PESCUIREA MINUNATA – Ascultarea de Domnul si rodul ei bogat

PESCUIREA MINUNATA Duminica a 18-a dupa Rusalii. In vremea aceea Iisus sedea langa lacul Ghenizaret si a vazut doua corabii oprite langa tarm, iar pescarii, coborand din ele, spalau mrejele. Atunci El, urcandu-Se intr-una din corabii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o departeze putin de la uscat si, sezand in corabie, invata din ea multimile. Iar cand a incetat sa vorbeasca, i-a zis lui Simon: Indeparteaz-o la adanc si lasati in jos mrejele voastre ca sa pescuiti. Si, raspunzand, Simon a zis: Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic n-am prins, dar, dupa cuvantul Tau, voi arunca mrejele. Si, facand ei aceasta, au prins multime mare de peste, incat li se rupeau mrejele. De aceea, au facut semn celor care erau in cealalta corabie sa vina sa-i ajute. Si au venit si au umplut amandoua corabiile, incat erau gata sa se scufunde. Iar Simon-Petru, vazand aceasta, a cazut in genunchi, inaintea lui Iisus, zicand: Iesi de la mine, Doamne, ca sunt om pacatos! Caci spaima ii cuprinsese, pe el si pe toti cei ce erau cu el, pentru pescuirea atator pesti. Tot asa si pe Iacov si pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau impreuna cu Simon. Si a zis Iisus catre Simon: Nu te teme; de acum inainte vei fi pescar de oameni. Si, tragand corabiile la tarm, au lasat totul si au mers dupa El.( Luca 5, 1-11)

Cuvintele pericopei evanghelice (Luca 5, 1-11) citite pentru toate sufletele si mintile crestinilor ortodocsi din intreaga lume in aceasta duminica la dumnezeiasca Liturghie ne -istorisesc o pescuire minunata.

In Evanghelii avem istorisite doua pescuiri minunate, in doua momente diferite din viata publica a Mantuitorului Hristos. Locul a fost acelasi, pe Marea Tiberiadei sau a Galileei, numita si Lacul Ghenizaret, dar s-au intamplat in momente diferite, la un interval de peste trei ani. Cea dintai pescuire minunata a avut loc la inceputul activitatii Domnului, cand Mantuitorul i-a chemat pe primii patru fosti pescari la slujirea apostolica (Luca 5, 1-11), iar cea de-a doua s-a petrecut dupa invierea Domnului Iisus Hristos (Ioan 21, 1-13).

Corabia devenita amvon

Minunea relatata in pericopa evanghelica de astazi se adreseaza atat mintii, cat si inimii noastre. Cuvantul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi este mereu actual si absolut folositor pentru inaintarea noastra pe ,,cararea mantuirii", pe marea acestei vieti, atat de des agitata de ,,viforul ispitelor". Hristos, Invatatorul nostru, Logosul divin intrupat in istorie, venind la ai Sai si ,,intru ale Sale" (Ioan 1, 11), a propovaduit vestea cea buna a mantuirii oamenilor. Din pericopa rostita astazi, vedem ca Hristos, Cuvantul lui Dumnezeu intrupat, era ascultat cu mare interes, ,,multimea il imbulzea". Iata de ce El a intrat in corabie, si invata multimile din ea, facand din corabie amvon si din mediul inconjurator biserica, din natura loc al intalnirii lui Dumnezeu cu oamenii.

Belsugul adus de ascultarea fata de Hristos

Domnul Hristos l-a rugat pe Petru sa duca corabia mai in larg si sa arunce mrejele in mare, pentru a incerca din nou sa pescuiasca. Mantuitorul il indemna clar si convingator: ,,Mana la adanc". Petru, priceputul si experimentatul pescar, surprins de acest indemn, i-a raspuns Domnului: ,,Invatatorule, toata noaptea ne-am trudit si nimic nu am prins, dar dupa cuvantul Tau voi arunca mrejele". Pescarii stiau, in mestesugul lor, ca noaptea sunt sansele cele mai mari sa poata pescui, iar, daca noaptea nu au prins nimic, in vremea zilei, sansele sunt minime sau chiar inexistente. Vremea zilei este pentru ,,lucrul si lucrarea omului" (Psalmii 103, 24), noaptea este randuita pentru odihna, de aceea munca de noapte este mai grea, ea este truda, este osteneala mai mare.

Cei patru pescari: Petru, Andrei, Iacob si Ioan, minunati si surprinsi de marea multime de pesti, au umplut amandoua corabiile cu marele belsug al muncii facute in ascultarea si implinirea poruncii lui Iisus. Multimea de pesti a venit ca o binecuvantare a muncii savarsite cu ajutorul si sub ascultarea lui Dumnezeu facut Om pentru noi.

Pescuirea minunata si sensurile ei

Aceasta prima pescuire minunata intruchipeaza Biserica in veacul acesta, Biserica pe calea spre Imparatie. Potrivit Fericitului Augustin, cele doua corabii intruchipau doua popoare: iudeii si nea-murile, sinagoga si biserica. Cele doua corabii ii reprezinta pe cei taiati imprejur si pe cei netaiati imprejur.

Si au facut un semn celor care erau in alta corabie. Acest semn, spune Sfantul Efrem Sirul, se refera simbolic la cei 70, caci acesti ucenici erau prea putini. Pe langa cei 12 Apostoli si cei 70 de ucenici, mai sunt si altii care trudesc la pescuitul cel duhovnicesc: sfintii, parintii si invatatorii, care cunosc dogmele adevarului. Caci mrejele sunt inca aruncate, iar Hristos le umple si ii indeamna la convertire pe cei care, potrivit cuvantului Sfintei Scripturi, sunt in adancurile marii, traiesc in zbuciumul si valurile lucrurilor lumesti (Sfantul Chiril al Alexandriei). In Biserica, ,,pescarii de oameni" nu mai pescuiesc cu unelte de pescar, ci cu har, cu mesajul divin si cu fapta cea buna, nu cu vrednicia dobandita prin mestesug omenesc, ci cu harisma dobandita prin perse-verenta binecuvantata.

Adancul vietii si rodnicia ei alaturi de Hristos

Sa ne mai impartasim din pericopa de astazi cu seva si frumusetea a doua cuvinte si realitati descoperite noua de Mantuitorul Hristos: ,,adanc" si ,,rodnicie".

Notiunea de adanc, de adancime, arata atat profunzimile minunatei fapturi omenesti, zidite de Creatorul suprem, cat si ,,Judecatile lui Dumnezeu (care) sunt adanc mare" (Psalmii 35, 6), caci ,,adanci cu totul sunt gandurile Lui" (Psalmii 91, 5). Si Sfantul Apostol Pavel sublinia acest aspect, indemnandu-i pe romani sa exclame impreuna cu el: ,,O, adancul bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu!". Si prorocul David primeste aceasta descoperire: ,,Adanc pe adanc cheama in glasul caderilor apelor Tale". (Psalmii 41, 9).

Ca oameni facuti dupa chipul lui Dumnezeu si cu posibilitatea de a ajunge la asemanarea cu Ziditorul nostru, noi suntem invitati sa ne traim profund viata, sa nu ne lasam prinsi in mirajul si aparentele lucrurilor, ci sa ne adancim in sens, in bine, in adevar.

Inspirat si foarte impresionat de indemnul ,,mana la adanc" pe care Hristos il adreseaza lui Petru, parintele de vrednica pomenire Galeriu folosea des aceste cuvinte, chemandu-si studentii si enoriasii la profunzime: ,,mai adanc vorbind..."; ,,mai adanc vazand lucru-rile…", sau chiar direct si scurt ,,mai adanc...".

Indemnul lui Hristos catre Petru era clar: daca vrei sa pescuiesti cu folos, ,,mana la adanc", nu sta la mal, staruieste, insista. Acelasi indemn staruitor si convingator ni-l adreseaza Hristos Domnul si noua tuturor: daca vrei sa implinesti ceva in viata, staruieste, -insista, fa ,,lucrul cu amandoua mainile", fii harnic, perseverent cu tine insuti, dar fii curajos si increzator si in ajutorul lui Dumnezeu. Osteneala noastra sincera si consecventa, daca o facem mereu sub ocrotirea si ajutorul lui Dumnezeu, va fi cu siguranta rodnica si cu folos mantuitor.

A avea roade sau folos este o nevoie a omului, creat de Dumnezeu sa fie activ si lucrator. Rodnicia si succesul venite dupa o munca staruitoare si facuta in lucrarea Domnului, cu binecuvantarea si ajutorul cerului, au trainicie si aduc bucurie.

Desi avusesera conditiile cele mai prielnice si au depus destul efort, pescarii, fiind departe de Hristos, nu au reusit in munca lor. In preajma si cu ajutorul Lui, osteneala da multa roada. Truda fara Dumnezeu in viata omului inseamna nimic, osteneala cu -Iisus, cu ajutorul divin, inseamna totul, rodnicie, abundenta si implinire.

Hristos, arca mantuirii noastre

Prin slujitorii ei, Biserica ne cheama in adancuri, ne cheama sa patrundem tainele ceresti si sa intelegem lucrarea mantuirii noastre. Ea este corabia mantuirii, ea pluteste in adancurile lumii, pentru ca, atunci cand lumea se va sfarsi, sa-i ocroteasca pe cei aflati in ea. Potrivit Sfantului Maxim din Torino, asa cum arca lui Noe i-a salvat pe cei aflati in ea, cand lumea se ineca (Facerea 7, 1; 8, 22), la fel si Biserica ii va mantui pe membrii sai atunci cand lumea se va sfarsi (1 Petru 3, 20-21).

Intr-o lume si o vreme a inflatiei si manipularii informationale, a crizelor spirituale, familiale, ecologice, financiare si economice, a tulburarilor si anxietatilor de tot felul, a superficialului si relativismului, altfel spus, intr-o lume a nerodirilor, se cuvine sa manam mai la adanc ca sa avem rodnicie prin cuvant si fapta spre comunicare si comuniune, spre pace, bucurie si linistire si cu ajutorul Domnului Hristos sa gasim acestor provocari nu doar raspunsuri, ci solutii mantuitoare.

Pr. Prof. Dr. Nicolae Dura

The post PESCUIREA MINUNATA – Ascultarea de Domnul si rodul ei bogat appeared first on actualmm.ro.