Tanti Anica merge la scoala. La 58 de ani, este in clasa a III-a. Dupa o viata chinuita, scoala i-a...


In 2019 societatea romaneasca a dat semne ca isi intoarce, cu perplexitate, privirea catre educatie. 2020 are sansa de a deveni anul in care discutam mai serios problema si putem avea un start mai bun, daca percepem si cele cateva lucruri facute bine. "A doua sansa", programul initiat in mandatul guvernului Tariceanu, ofera exemple de darzenie si de oameni care incearca sa-si amelioreze viata.


Tanti Anica opreste radioul care merge pe baterii si pune
ochelarii si un pix intr-o punguta de hartie de la farmacie, din care a scos
medicamentele. Imbraca apoi cojocul imblanit pe care l-a primit de pomana, isi
ia geanta pe brat si e gata de scoala. Nu are ce lumina sa stinga, caci in loc
de bec, de tavan atarna niste fire razlete. Sunt 6 ani de cand femeia traieste
fara curent.


La 58 de ani, Anica Gogeanu este eleva in clasa a III-a, la Scoala Primara Nr. 4 din comuna Barcea, judetul Galati.


Anica s-a inscris la "A doua sansa", programul Ministerului Educatiei
dedicat tinerilor si adultilor care nu au deloc studii sau care le-au intrerupt
la un moment dat.


Tanti Anica, inainte sa plece la scoala din casa fara curent electric. "Stau cu candela, ia uite cum stau, cu lumanari"

"Ca tot au trecut sarbatorile, sa vorbim despre amintiri",
isi incepe invatatoarea Carmen Cucoanes prima ora de romana de dupa vacanta de
iarna, la clasa a III-a de la "A doua sansa". Elevii ei sunt oameni cu copii
sau nepoti acasa. Aceasta este clasa oamenilor care alearga ca sa-si prinda din
urma trenul destinului.


-Va aduceti aminte de o carte cu amintiri?, ii intreaba Cucoanes. -Ion Creanga, tasneste Anica Gogeanu cu raspunsul, din prima banca.


-Dumneavoastra va ganditi la cea mai frumoasa amintire din copilarie, ii indeamna invatatoarea pe adulti, tinand astfel o lectie practica, menita sa le stimuleze gandirea logica. -Cand taiam porcul cu batranii, raspunde Costica din marginea randului al doilea.


- Mai pastrati si acum obiceiul?, continua invatatoarea.- Da.


- Ati luat porc cu banii din proiect?- Da, 12 milioane am luat eu si sotia.


Invatatoarea Carmen Cucoanes si elevii clasei a III-a de la "A doua sansa"

FScoala din Barcea, judetul Galati, este beneficiara proiectului "Orizont", finantat prin fonduri europene, asa ca adultii care s-au inscris in programul "A doua sansa" primesc 100 de lei pe luna daca nu au mai mult de 10 absente. Ei au cursuri de luni pana joi, cate doua ore pe zi.


Pentru familiile din care s-au intors la scoala si sotul, si sotia, a fost bucurie mare de Craciun, fiindca au primit impreuna banii pe ultimele sase luni.


Iar Anicai Gogeanu aproape ca i s-a dublat venitul, caci femeia traieste dintr-un ajutor social de doar 142 de lei pe luna. Pentru aceasta suma, face curatenie o zi pe saptamana la o alta scoala din localitate.


La prima vedere, banii sunt principalul motiv pentru care
Anica, 58 de ani, Eugenia, 38 de ani, Tincuta, 43 de ani, Costica, 39 de ani,
Vali, 40 de ani si Laura, 45 de ani s-au asezat din nou in banci care le-au
ramas de mult mici.


Elevii din clasa a III-a din cadrul programului "A doua sansa", Barcea, judetul Galati

"Doamna Laura e bunica celui mai bun elev de la mine, el ii
mai arata si bunicii", spune invatatoarea despre femeia imbrobodita, care sta
in banca din spatele Anicai. Ca o ironie a sortii, invatatoarea preda de
dimineata tot la clasa a III-a, insa unor copii de 9 ani.


"Eu una ma inrosesc, transpir, mi-e rusine cand ma duc
undeva si nu stiu sa scriu", marturiseste Eugenia, o femeie blonda, imbracata
intr-o geaca galbena.


Eugenia dezvaluie, astfel, ratiunea invizibila a prezentei lor: sentimentul de inferioritate de care vor sa scape, chiar daca nu-l recunosc si nu-l numesc. Nici comunitatea nu-i ajuta, pentru ca, uneori, incercarea lor de a se educa e privita cu ironie.


"Am fost cu un mare dezavantaj. Mi-era rusine, nu ma simteam in categoria lor, ma simteam data la o parte daca ma intalneam cu ei (cu fostii colegi)", adauga Eugenia. Acum, de cand s-a reapucat de scoala, spune ca se descurca deja mult mai bine cu scrisul si cititul.


Eugenia, 38 de ani, in banca. In spate, un barbat o ajuta pe colega lui sa rezolve un exercitiu

F"Sa iei mana aia obosita sa o faci sa scrie caligrafic, cum e metodologia, e mai greu, asa ca faci cum pot ei", e de parere invatatoarea, care spune ca s-ar bucura daca ei ar ramane cu o farama din ce le preda.


"Se chinuie cu noi, ii multumim, sa-i dea Dumnezeu sanatate
la familie", ii ureaza Costica Manea, tata a trei copii care merg la scoala si
carora le spune mereu "invatati carte voi, sa ajungeti ceva in viata".


Pentru ca au
vrut sa munceasca, parintii si-au defavorizat involuntar copiii

Colegii Anicai sunt de etnie roma si fac parte din cei peste
10% din cei 6.000 de locuitori ai comunei, spune Gheorghe Stoica, mediator
scolar.


Motivul principal pentru care ei nu au mers deloc sau nu au
finalizat scoala cand erau mici este ca "incepand cu anii '80, parintii acestor
copii au migrat pentru locuri de munca la IAS-uri (n.r. - Intreprinderi
Agricole de Stat).


Familia isi lua toti copiii si pleca la ferma care era la multi kilometri distanta de casa si statul, pe vremea aceea, nu a intervenit in nici un fel", spune acesta.


Handicapul scolar al copiilor a rezultat ca o pedeapsa
neintentionata, dar implicita, aplicata acestora pentru ca parintii lor voiau
sa munceasca.


Gheorghe Stoica, mediator scolar in comuna Barcea, judetul Galati

FCand vanzatoarea magazinului din sat i-a povestit ca si alti oameni mari s-au reapucat de carte, tanti Anica a trecut peste jena de a se mai amesteca "acum, batrana" printre copiii cu ghiozdane colorate.


"Am auzit de la ea <> si am zis: ia uite, sa ma duc si eu.Am gandit si eu sa stiu si eu", spune
femeia de 58 de ani.


Varsta maxima la care te poti inscrie la "A doua sansa", nivel
primar, este de 64 de ani, potrivit Virginiei Bujor, directoarea scolii din
Barcea.


Tanti Anica spune ca a luat toata viata ajutor social si a
mai lucrat cu ziua prin sat. Si in prezent merge la vie, la prasit sau la cules
de legume, pentru un ban in plus. "Ma mai duc la care sunt bolnavi sa duc o galeata cu apa, fara
bani, faci o pomana doar".


In copilarie, Anica Gogeanu a terminat clasa I, apoi in
clasa a II-a a ramas repetenta si dupa aceea, a abandonat. "Nu-mi placea la
scoala. Mi-era si greu, mi-a fost greu la cap, nu intelegeam", povesteste
femeia. Asa ca parintii au luat-o cu ei pe camp - "ma duceam cu mama la gradina, la CAP, la vinete,
rosii, ardei". Femeia mai are o sora si un frate care au facut mai multa scoala decat ea.


Tanti Anica, in camera din casa parinteasca in care locuieste

FTanti Anica a reluat clasa a II-a intre octombrie 2018 si martie 2019, apoi a inceput-o pe a III-a, pe care urmeaza sa o termine in februarie. Apoi a IV-a si tot asa, pana intr-a VIII-a, viseaza femeia. "Sunt vesela acum ca stiu sa raspund la scoala".


Programa la "A doua sansa" impune un numar de 32 de ore pe luna si are flux continuu, de aceea anii sunt mai scurti decat in mod obisnuit.


Sunt zile in care din cei 13 elevi inscrisi in clasa a III-a, tanti Anica e singura prezenta la orele de romana, matematica, stiinte, TIC sau consiliere si orientare - cuprinse in programa scolara.


Fratii
despartiti de un mileniu de civilizatie

Scoala i-a dat un sens vietii ei pe care a trait-o in
singuratate. Nu a fost casatorita niciodata - "n-am avut noroc", asa ca n-are copii sau nepoti. Fratele locuieste in
aceeasi curte cu ea, in casa parinteasca, dar nu o baga in seama si desi el are
electricitate, nu vrea sa ii puna si ei lumina.


"Sunt multumita ca o lasa
in pace si nu mai da in ea", ne-a spus la telefon Tincuta, sora Anicai, singura care
are grija de ea. Ar fi putut sa ii traga un fir, sa se racordeze ilegal, dar nu
vrea ca fratele sa ii faca scandal.


"Mi-e ciuda, vreau sa vad si eu la
televizor, dar n-am curent", ingana femeia. "Ma uit numai la pereti, intorc ochii peste
tot...".


La ora 16.00, in casa Anicai Gogeanu este aproape intuneric

iDe aceea, abia asteapta sa se faca ora de mers la scoala, sa vada si ea altceva."Este pe pereti socoteli, tabla inmultirii, impartirii, adunari, scaderi". Pentru ea, acesta este televizorul, fereastra catre lume si promisiunea incetosata a unor zile un pic mai usoare.


Sora ei, Tincuta, o asteapta in fiecare weekend la ea acasa,
la Tecuci, si de fiecare data cand pleaca, ii pune un pachet cu mancare, sa
aiba pentru restul saptamanii.


Tecuci, aflat la 13 kilometri distanta de satul Barcea, este
cel mai indepartat loc in care tanti Anica a calcat vreodata. A avut o matusa
la Bucuresti, insa"nu m-a luat si pe mine
niciodata sa vad cum e acolo".


Tanti Anica face inmultiri la scoala
Tanti Anica, in curtea casei parintesti in care locuieste (in partea din dreapta, sta fratele, ea sta in stanga, in partea saracacioasa)
Tanti Anica face focul cu lemne intr-o soba care nu prea tine caldura
Tanti Anica nu are credit pe telefon, asa ca asteapta sa o sune sora ei cand poate
Ca sa ii treaca timpul si sa mai gaseasca alinare, tanti Anica citeste rugaciuni, iar duminica merge la biserica
Tanti Anica, in camera in care locuieste

Comments