Trei generatii au pus pe picioare o plantatie de fructe de padure in Gorj. Nepotul a dezvoltat afacerea, parintii au pus banii, bunica Marioara coordoneaza munc

Trei generatii au pus pe picioare o plantatie de fructe de padure in Gorj. Nepotul a dezvoltat aface...

La Ticleni, in Gorj, familia Burtea a dezvoltat o afacere care ii implica pe toti ai casei. O plantatie de fructe de padure, bio, gandita de nepotul Ionel, finantata de parintii lui si la care pune umarul inclusiv bunica Marioara, cand e sezonul culesului. Pandemia de COVID, cu toate neajunsurile ei, a venit si cu ceva bun pentru cei patru: le-a adus mana de lucru, inainte greu de gasit, caci multi dintre muncitorii sezonieri care roboteau inainte prin Spania ori Germania s-au intors acasa.

Acum cinci ani, familia Burtea din ticleni, Gorj - parintii, cei doi copii, bunica - s-a asezat in jurul mesei si s-a sfatuit. & S-au gandit in ce sa investeasca, au cautat pe Internet.

"Eu urasc calculatoarele, nici nu ma pot uita la ele", spune bunica Marioara, care a fost contabila la sonde si a lucrat pe calculatoare de tip vechi. Vedea semne fosforescente pe un ecran negru si "asta mi-a terminat ochii", spune femeia de 70 de ani.

"Baiatul ala, cu un milion de idei"

Ionel, nepotul ei, s-a nascut in vremea interfetelor prietenoase cu oamenii. Are 24 de ani, a terminat Relatii Internationale la ASE. "Cei din institutii imi zic: baiatul ala cu un milion de idei", & se recomanda el.

In ciuda renumelui sau pe plan local, e un baiat timid. Conform declaratiilor bunicii, cat a stat la scoala la Bucuresti, a fost cel mai cuminte si mai chibzuit nepot.

La sedinta in familie din 2015, Ionel si-a convins parintii
sa-i dea 50.000 de euro, economiile familiei, pentru a investi in fructe de
padure. "Mai aveam nevoie de inca 50.000 de euro, pe care i-am strans din
credite. Da, e nevoie de bani la inceput, dar cred ca merita riscul".

Afacerea a fost botezata Abund Berry,& "nici nu stiam ce inseamna", rade bunica. "Mi-au
spus ei ca inseamna fructe de padure. Pe vremea mea, nu prea se facea engleza
la scoala. Doar franceza si rusa".

Soi canadian, pe sol
gorjean

Pentru o plantatie de mure, e nevoie de puieti si de teren
potrivit, eventual cu o sursa de apa, pentru irigatii. &

"Am pamant, multe hectare, dar e in curele, pe dealuri, nu poti sa pui mure langa porumb", explica bunica. Tatal lui Ionel, Marian, s-a ocupat de cautat si cumparat terenul.

Apoi, s-au urcat toti in masina si au mers tocmai la Maracineni, Arges, la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultura. De acolo, familia Burtea s-a intors cu un soi canadian de mure, care se potriveste cu solul din zona ticleniului.

Intai, Ionel a plantat un hectar de mure, la Lumedia, langa
ticleni. "Am vazut ca merge si ne-am extins, am plantat si la ticleni, am ajuns
la sapte hectare". Terenul e in conversie bio, plantele sunt cultivate curat,
fara chimicale. Irigarea se face cu picatura, cu apa trasa din izvor sau din
depozitele de apa de pe plantatii.

Culesul dureaza din iulie pana la inceputul lui septembrie. "In primii ani, ne era greu sa gasim mana de lucru, mergeam din poarta in poarta sa chemam oamenii", povesteste bunica Marioara.

ticleniul, un oras unde toata lumea muncea in industria de petrol si gaze, s-a pustiit treptat, dupa 1989. Din cei vreo 4.400 de locuitori, multi au plecat la munci sezoniere in afara. Plantatia lui Ionel a aparut prea tarziu, cand parea de necrezut ca romanii pot culege capsune, zmeura si mure si la ei acasa.

Pandemia i-a adus insa pe expati inapoi la ticleni. "Anul asta, ca s-au intors multi, am gasit repede culegatori", spune Marioara. E putinul bine dinauntrul raului.

"Pandemia ne-a incetinit. Trebuie sa ai mare grija, cand lucrezi cu 50 de oameni odata, cum lucram noi. Sa ii tii la distanta unul de altul. Iar distributia, procesarea, partea de congelare si depozitare merg mult mai greu in perioada asta", afirma Ionel.

Loteria supermarketurilor

Murele sunt
fructe care se strica repede dupa ce le-ai cules. Ori le mananci pe loc, ori le
pui la congelator, nu le poti lasa pe maine. De aceea, dupa ce
culegatorii coordonati de bunica Marioara umplu laditele, laditele sunt urcate
in dubele de transport, iar Ionel, tatal Marian sau unul dintre cei doi soferi ai
lor le duc in aceeasi zi la Deva sau la Bucuresti.

Agricultura cere timp. Sfatul meu pentru tinerii care vor sa investeasca intr-un astfel de proiect e sa aiba rabdare.

Ionel Burtea, patron Abund Berry:

La depozitele marilor supermarketuri, trebuie sa ajungi la o anumita ora, pentru ca marfa ta sa fie acceptata. Daca ai ajuns la timp, e posibil ca vreun sef de depozit sa se uite la fructe si sa constate, ochiometric: "Sunt prea coapte!" si sa le refuze.

"La intrarea in depozite e ca la piata. O loterie! Sefii de la aprovizionarea supermarketurilor nu stiu ca murele, daca le culegi cand nu s-au copt, asa raman, acre, oricat le-ai tine pe raft", ofteaza Ionel.

Marfa refuzata nu se pierde, e dusa de urgenta la procesare.
Impreuna cu o podgorie renumita, Ionel a lansat vinul de mure si cidrul de
mure. "Cand vine vorba de un produs atat de perisabil, e mai rentabil sa te
concentrezi pe partea de procesare. Cu fructele de padure se pot face multe
lucruri: de la siropuri si inghetate pana la cosmetice", sustine tanarul afacerist.

Secretul din oalele bunicii

Clientii sunt
invitati sa-si culeaga singuri murele, iar culegatorii primesc si ei portia lor
de fructe, "sa facem dulceata
la nepoti, sa le trimitem si lor", spune una dintre femeile care robotesc
printre frunze. Ramurile cu rod vor fi taiate, iar in locul lor vor creste de
la baza tulpinii alte vite, care vor inflori la primavara.

E un an bun
pentru mure, a plouat la timp. Bunica Marioara ii multumeste lui Dumnezeu ca a
avut grija de proiectul nepotului: "Muncim mult, toti muncim, am muncit toata viata, nimic n-am facut fara
munca. Si Ionel e la fel".

La observatia ca nepotul are un nume cam demodat pentru epoca
Internetului, bunica spune ca baiatul a primit numele de la bunicul sau, "barbatul
meu, pe care mi l-a luat Domnul prea repede, a lucrat la sonde, a facut cancer
de la mediu toxic, l-am pierdut si-acum mi-e dor macar sa am cu cine ma certa".

Printre randurile
din prima plantatie, cea de la Lumedia, Ionel a pus obiecte din gospodaria
bunicilor. Masini de cusut antice, un pian fara coada, o copaie, un fier de
calcat cu carbuni, "toate
butoaiele si oalele de pamant mi le-a luat", se amuza Marioara.

Baiatul motiveaza
ca a adus suvenirurile din pod pentru vizitatori, sa-si faca poze, sa le puna
pe Facebook, sa le dea tag. Dar e si un fel nostalgic de a spune ca secretul
succesului unei afaceri de familie nu este neaparat Google, ci familia, cum
functioneaza ea, cat de puternica este, cat de adanci ii sunt radacinile.

Ionel planuieste sa acceseze fonduri europene pentru un proiect cu sere de capsuni. "Acum cativa ani, nici nu stiam ce inseamna AFIR, cei care aproba proiectele", rade el. Nu stia nici ca poate sa ii dea ordine bunicii, pe linie organizatorica. Ca nepot, cum ar veni, si-a depasit planul cincinal.