Ultimele doua zile ale razboiului din chiuveta. Mesaj pentru un tanar soldat roman care pleaca in Af...
Cu un contingent de peste 700 de militari dislocati in Afganistan, Romania isi improspateaza cu regularitate trupele. Afland ca nepotul sau - "domnul locotenent" - pleaca in misiune, publicistul Petre Barbu priveste cu teama spre Kabul, locul de unde Armata Romana a repatriat, din 2002 incoace, in liniste si fara o atentie speciala din partea autoritatilor sau a opiniei publice, zeci de morti si sute de raniti.
Am picurat crema in jurul scurgerii si o intind cu carpa pe inox. Incep s-o frec, de parca n-am mai spalat-o de-un an. As putea sa te sun, dar la ora asta, inaintea pranzului, poate esti prins cu ultimele pregatiri.
As putea sa-ti scriu un mesaj pe WhatsApp, dar am mainile ude. N-am scris niciodata unui om care pleaca in misiune. Pleci peste doua zile. Am spalat chiuveta la inceputul saptamanii, o spal si-acum la mijlocul saptamanii. Nu se topeste, nu se indoaie, sa fie curata. Nu stiu ce sa-ti spun, de aceea o spal...
In urma cu cinci luni, cand mi-ai spus la telefon ca ai fost admis sa pleci in misiune, am clampanit ca un papagal: foarte bine ca pleci!, ma bucur, o experienta extraordinara, bravo!, felicitari!, sa servesti patria! Vrajeli! Ti-am ascuns frica, pentru ca vestea ta m-a speriat.
Tu, singurul meu nepot, pleci in Afganistan. De ce? M-am abtinut sa te intreb, dar te-am chestionat aiurea in sufletul meu speriat: ce, naiba, cauti in Afganistan? Servesti patria? Glorie si onoare? Recompense si bani? Onoruri si medalii? M-am gandit la maica-ta, apoi la taica-tu, Dumnezeu sa-i odihneasca!
Apoi, m-am gandit la mine. Sunt unchiul tau, in viata, trebuie sa am grija de tine. Dar nu mai esti pustiul pe care l-am alergat in spatele complexului alimentar, cand am iesit sa facem niste pase si loveam mingea intentionat mai departe de tine, te-am alergat de colo-colo, de ti-a iesit limba ca la caine, astia sunt masculii, se chinuiesc unii pe altii, fara mila, cu ferocitate, te-am alergat, dar n-ai cedat, n-ai plans, nu te-ai ofticat, ai alergat ca un campion pana s-a inserat.
Acum, esti barbat in toata firea, camarazii tai de arme ti se adreseaza cu "domnule locotenent", pleci in misiune si n-am curajul sa fac vreun schimb de pase cu tine, pentru ca n-as rezista cat de tare m-ai alerga, ca pe un caine, caine batran.
Eu spal chiuveta. Pleci peste doua zile. Nu pot sa-ti dau un sfat realist. Pentru ca nu stiu ce vei face acolo si, mai mult, nu sunt competent. Cum, naiba, un civil sa dea sfaturi unui militar care pleaca in misiune? Penibil, rasul de pe lume! Pot sa-ti zic sa ai grija cum sa lasi casa, curata, cu intretinerea platita la zi, cu facturile la curent achitate, sa inchizi robinetele... (Bai, inceteaza cu aceste chestii de civil ramolit!)
Misiunile de razboi nu sunt filme cu Rambo
Nu stiu ce sa-ti spun, pentru ca eu n-am plecat niciodata la razboi. Am facut armata, demult, dar atunci n-am fost intr-o zona de razboi.
Si chiar daca m-ar fi chemat la arme, as fi facut in asa fel incat sa ma fofilez, sa ma fac cultivator de tutun, pentru ca astia, cultivatorii de tutun, sunt scutiti de razboi, chestia asta am citit-o intr-o carte de istorie (sau mi-a spus-o un prieten mai citit decat mine?), armata are nevoie de tutun, deci cultivatorii nu pleaca la razboi, raman sa faca tutun pentru tigarile soldatilor.&
Daca as avea acum varsta ta, m-as face cultivator de tutun sau m-as angaja intr-o fabrica de tigarete, cu siguranta! Pentru ca mi-e frica.&
Si nu tin acum sa fac o pledoarie pentru pacea in lume, razboaiele si conflictele armate sunt de cand lumea si vor mai fi atat timp cat maimuta asta de Homo Sapiens va mai trai pe pamant, dar eu nu sunt facut pentru armata, sa trag cu mitraliera si sa stiu ca altul, camuflat in transeea din fata, se pregateste sa arunce in mine cu o grenada.
Mi-e frica, pentru ca misiunile de razboi nu sunt filme cu Rambo... Mi-e frica de moarte. Asta e tot ce stiu despre razboi, restul am citit din cartile de istorie sau in "Razboi si pace". Cartea asta a lui Tolstoi merita s-o iei cu tine! Uite ce idee: sa-ti trimit "Razboi si pace" prin curier, s-o iei acolo! (Bai, Petre, omul pleaca in Afganistan, nu se duce la bai, la Govora, ca sa-si ia de citit in parc! Freaca, dracului, chiuveta, asta e tot ce poti sa faci mai bun acum, cand nu esti in stare sa-i vorbesti!)
Pleci peste doua zile. As putea sa-ti spun ca tu esti cel mai curajos barbat din familia noastra. Cel mai tare barbat! Stiu ca bunicul meu din partea tatalui a facut Al Doilea Razboi Mondial, n-a fost erou, s-a bagat la intendenta, dar tu esti cel mai curajos. Sunt mandru de tine!
Asta as putea sa-ti spun si sa inchid repede telefonul, pentru ca ala de la Serviciul de Informatii sau de Contraspionaj, care iti urmareste mesajele si telefoanele, se va pisa pe el de ras cand o sa ma auda vorbindu-ti asa de precipitat, numai chestii triumfaliste, banalitati, futilitati, spuse de un barbat decazut, panicat, tot mai sigur indreptandu-se spre batranete...&
Poate gasesti si tu o fata pe-acolo! Tot in uniforma de locotenent ca tine, una blonduta si dezghetata, dar din Minnesota sau Iowa (USA), asa, ca sa consolidati parteneriatul strategic romano-american, sa va distrati putin... (Numai tampenii imi vin in minte, sa-mi trag palme cu carpa asta naclaita in crema de curatat chiuvete!)
Clatesc chiuveta, storc carpa, las apa sa curga... Daca as putea sa-ti vorbesc fara nicio urma de frica sau de ipocrizie voioasa. Daca as putea sa-mi gasesc puterea de a-ti spune ca ma gandesc la tine, ca sunt unicul om de pe pamant care se gandeste acum la tine, asa, cu egoism si dragoste, numai eu sunt cel care se gandeste la tine... Mi-e atat de greu. Pentru ca tot despre frica mea de moarte imi vine sa-ti vorbesc.&
Inchid robinetul. Pleci peste doua zile. E timp destul ca sa vorbim. Dumnezeu sa te binecuvanteze!& & &
Comments