Valentin Butnaru, prezentatorul stirilor de seara de la Antena 1, vrea un proiect de divertisment. "...
Desi pare sa se fi nascut pentru micul ecran, Valentin Butnaru a ajuns in televiziune printr-o intamplare, iar un sfat pe care l-a primit de la Teo Trandafir i-a conturat cariera. Prezentatorul de stiri ne-a dezvaluit ca prima lui dragoste a fost teatrul.
- Esti de mai bine de 10 ani pe micul ecran, dar lumea nu stie: cum ai ajuns in televiziune?- Visul meu dintotdeauna a fost sa joc teatru. Nu conta unde, cum... stiu ca ma vedeam facand asta inca de pe la 5 ani. In liceu, am inceput serios pregatirea si am continuat multi ani pe drumul asta. Televiziunea a venit intamplator. De doua ori. Prima data, m-am inscris din plictiseala la un casting de VJ, a doua oara, am ajuns pur intamplator, peste niste ani, in redactia unui post de stiri. Dupa saptamani intregi de probe zilnice, am constatat ca stirile ar putea fi pentru mine. Si asa a inceput totul.
- Cum ai castigat primii bani?- Pe la 15 ani castigam primii mei bani, in public, la o emisiune de cultura generala, iar primul salariu din televiune a fost la UTV. Dupa un casting national, am fost selectate sapte persoane pentru postul de VJ. Imi amintesc ca prezentam stiri muzicale, filmam materiale, ba chiar scriam si la cateva rubrici pe site.
- De-a lungul carierei, de la cine ai primit cel mai pretios sfat?- Teo Trandafir, un om extrem de drag mie, mi-a spus la un moment dat ca "daca aluatul este gresit de la inceput, se va vedea si in produsul finit". O metafora pentru ideea ca nimeni nu se schimba neaparat, ci, probabil, asa a fost de la inceput. De asta incerc sa nu uit niciodata de unde am plecat si sa fiu la fel in relatia cu oamenii, indiferent de "bariere" sociale sau alte diferentieri.&
- Nu pot uita episodul de la Asia Express, cand ai participat alaturi de Ana Morodan si Adrian Telespan...- Va spun doar atat: discutia apoteotica din casa profesorului de engleza a durat mult mai mult, iar momentul in care ne-a fost prezentata o doamna din incapere ca fiind "primarul strazii" a fost la fel de greu de gestionat. In plus, pana am adormit, in sacii foarte subtiri de dormit, pe gresia dura... s-au derulat zeci de momente de ras necontrolat si de poante absurde.
- Ai vrea sa te intorci in calitate de concurent? Cu cine te vezi facand echipa?- Pe langa faptul ca ii iubesc pe oamenii din spatele emisiunii, in special pe Mona Segall... si ca as merge doar pentru ei, pot spune ca experienta "Asia Express" ar fi perfecta pentru mine. Imi place miscarea, pot dormi oriunde, socializez oricand, cu oricine - s-a vazut cat vorbeam cu localnicii - si, fiind Varsator, imi place sa schimb scenariul permanent. Iar acolo, asta se intampla zilnic. Nu prea mananc ciudatenii, dar poate as putea pasa responsabilitatea catre coechipier. Cine ar fi el sau ea... inca nu stiu, dar cred ca as face echipa buna cu oricine mi-ar tolera umorul ciudat.
- Ai mai apucat sa vizitezi ceva din India, dupa ce ai iesit din competitie?- Totul a fost la foc continuu... eram in vrie permanent si cred ca am dormit 8 ore in 3 zile. Am cazut lat, dupa ce am iesit din competitie si am avut incredibilul interval de o ora pentru a ma dezmetici, ca mai apoi sa plec spre aeroport. Dar a fost una dintre cele mai frumoase experiente traite.
- Esti pasionat de squash, tenis...- La 6 ani am inceput tenisul. L-am practicat timp de vreo 2 ani, fara a da semne de vreun viitor Agassi; in plus, nici nu cred ca ma motiva antrenorul cum trebuie. 10 ani mai tarziu, am scos rachetele de la naftalina si am jucat non-stop, pana la prima intalnire cu squashul. De atunci, inapoi la naftalina cu rachetele mari. Nu exista alt sport cu racheta, acum, pentru mine. Squashul e tot.
- Ai fost baiatul mamei sau al lui tata? Sincer, cand te duci acasa, esti cocolosit de parinti?- Adevarul este ca mama mea reuseste sa includa mereu, in discutiile noastre, intrebarea "ce ai mancat azi?" sau, forma agravata "ai mancat ceva azi?". O iubesc mult, mai ales pentru ca ma vede in continuare pustiul ala blond, care uita sa manance. Sunt carunt, acum, dar a doua parte a ramas!
Comments