ZIUA CRUCII - Cea mai veche sarbatoare crestina. Traditii si obiceiuri

ZIUA CRUCII - Cea mai veche sarbatoare crestina. Traditii si obiceiuri

ZIUA CRUCII Inaltarea Sfintei Cruci, cea mai veche dintre sarbatorile crestine, aduce aminte de patimile si moartea Mantuitorului pe Golgota, 14 septembrie fiind considerata si data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei.

Sarbatoarea Inaltarii Sfintei Cruci este singura cu post aspru si rugaciune care apare la data de 14 septembrie atat in calendarul bizantin (ortodox si greco-catolic), cat si in cel latin, Crucea fiind un simbol al victoriei asupra mortii si pacatului.

Prin aceasta sarbatoare crestinii comemoreaza doua evenimente deosebite din istoria lemnului crucii:

1. Aflarea crucii (de catre Sfanta Elena, mama imparatului Constantin cel Mare) pe care a fost rastignit Iisus si inaltarea ei solemna, in vazul tuturor, de catre episcopul Macarie de Ierusalim, in ziua de 14 septembrie 326;
2. Readucerea lemnului crucii de la persi, in anul 629, pe timpul imparatului bizantin Heraclius I, care a depus-o in biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, dupa care patriarhul Zaharia de Ierusalim a inaltat-o in vazul tuturor, la 14 septembrie 630.

Inceputul cultului public si oficial al crucii lui Isus s-a petrecut in anul 335, cu ocazia sfintirii bisericii zidite de imparatul Constantin cel Mare, la propunerea imparatesei Elena, pe Golgota, locul Calvarului si al ingroparii lui Isus (vestita Biserica a Sfantului Mormant, sau Martirion/Martyrium, iar mai tarziu ,,Ad Crucem"). Conform pelerinei crestine Egeria (sec. IV), in aceasta biserica, consacrata in ziua de 13 septembrie, a fost depusa spre pastrare cea mai mare parte a lemnului Sfintei Cruci, descoperita de putina vreme de sfanta Elena, mama lui Constantin.

Dar sarbatoarea liturgica a Inaltarii Sfintei Cruci s-a stabilit o zi mai tarziu, pe 14 septembrie, si asa s-a transmis si in Occident, cu incepere din secolele VII-VIII, cand la evenimentul din 335 s-a adaugat comemorarea redobandirii relicvei sfintei cruci de catre imparatul bizantin Heraclie in anul 629. Cu paisprezece ani mai inainte, regele persan Cosroe Parviz, cucerind Cetatea Sfanta a Ierusalimului, a luat ca prada de razboi si racla cu lemnul Sfintei Cruci.

Heraclie a recuperat Crucea prin razboi, si a depus-o in Biserica Sfantului Mormant. Cativa ani mai tarziu, in anii 634-635, lemnul sfintei cruci a fost adus de la Ierusalim la Constantinopol (si inapoi) intr-o procesiune solemna care s-a pastrat pana astazi in cultul bizantin al sarbatorii din 14 septembrie.

Partile din Cruce care au ramas la Ierusalim s-au pierdut definitiv in anul 1187, cand a fost luata de episcopul de Betleem si dusa in batalia de la Hattin. Au ramas doar bucatile trimise de Sfanta Elena la Constantinopol si la Roma.

Traditii si obiceiuri

Ziua Crucii este considerata data ce vesteste sfarsitul verii si inceputul toamnei. Calendarul popular consemneaza aceasta zi si sub alte denumiri, cum ar fi Carstovul Viilor si Ziua Sarpelui. Sub prima denumire, ziua este cunoscuta mai ales in zonele deluroase si sudice, in zonele viticole, marcand inceputul culegerii viilor.

A doua denumire este legata de faptul ca, din aceasta zi, se crede ca serpii si alte reptile incep sa se retraga in ascunzisurile subterane, hibernand pana in primavara. La sate, inca se mai crede ca serpii, inainte de a se retrage, se strang mai multi la un loc, se incolacesc si produc o margica numita ,,piatra nestemata", ce ar folosi pentru vindecarea tuturor bolilor.

Potrivit altor traditii, de Ziua Crucii se strang ultimele plante de leac (boz, micsunele, matraguna, navalnic), care sunt duse, impreuna cu buchet de flori si busuioc, la biserica, pentru a fi puse in jurul crucii si a fi sfintite. Plantele astfel sfintite se pastreaza apoi in casa, la icoane sau in alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar si la farmecele de dragoste.

Oamenii merg la biserica si dau de pomana ulcele noi, pline cu apa curata, miere sau mied, impodobite cu fir rosu, acoperite cu un colacel/covrig si o lumanare.

Monedele sfintite in aceasta zi, pastrate in portofel, alaturi de o cruciulita aduc belsug si spor in munca.

Nu se mananca fructe care au ceva cu infatisare de cruce: usturoi, nuci, pepeni, prune.

Tot in aceasta zi, in Bucovina se faceau ritualice cu scop apotropaic sau fertilizator. De pilda, oamenii atarnau in ramurile pomilor fara de rod cruci de busuioc sfintit, crezand ca astfel vor avea parte de recolta bogata in toamna viitoare.

The post ZIUA CRUCII - Cea mai veche sarbatoare crestina. Traditii si obiceiuri appeared first on actualmm.ro.