15 noiembrie 1987 - 35 de ani de la Revolta anticomunista de la Brasov

15 noiembrie 1987 - 35 de ani de la Revolta anticomunista de la Brasov

Cauze

Masurile draconice luate de Ceausescu implicau reducerea consumului energetic si alimentar, precum si scaderea veniturilor lucratorilor, conducand spre ceea ce politologul Vladimir Tismaneanu numea ,,nemultumire generalizata" si facand ca Romania sa devina ,,cea mai vulnerabila tara din Blocul Estic la o revolutie". Desi Romania va fi ultima tara din Europa de Est care se va scutura de regimul comunist, prin Revolutia din 1989, aceasta a avut drept una din cauze volatilitatea sociala si economica a tarii de la sfarsitul anilor '80. Revolta de la Brasov reflecta aceasta instabilitate; mai mult, a fost una din primele revolte pe scara larga impotriva regimului ceausist.

Localizat in partea sud-estica a Transilvaniei, Brasovul era unul din cele mai dezvoltate centre industriale urbane, cu mai mult de 61% din forta de munca angajata in industrie. O clasa muncitoare bine pregatita se formeaza in perioada anilor '60 prin stramutarea fortata de catre guvernul comunist a mii de tarani moldoveni pentru operarea fabricilor brasovene. In anii urmatori Brasovul devine unul din cele mai puternice centre muncitoresti din tara, aici dezvoltandu-se platforme industriale mamut precum Rulmentul Brasov, IAR Ghimbav, Tractorul Brasov sau Steagul Rosu. Muncitorii din aceste uzine au fost relativ privilegiati in perioada industrializarii fortate incepute sub Ceausescu; ei beneficiau de servicii sigure, locuinte asigurate de intreprinderile la care lucrau, incadrarea in munca a sotiilor si venituri ceva mai mari decat in alte parti din tara. Prin urmare, declinul industrial din Romania si restul Europei de Est de la mijlocul anilor '80, marcat de scaderi de venituri si disponibilizari, a lovit Brasovul si lucratorii acestuia in mod special.

In 1982, Nicolae Ceausescu initiaza un plan de reducere a datoriilor externe ale Romaniei. O parte din banii care pana atunci erau destinati producerii si distribuirii de produse alimentare a fost redirectionata pentru plata datoriilor pe care tara le avea catre creditorii externi, in special catre Occident. Acest lucru a condus in scurt timp la colapsul total al pietei produselor de larg consum din Romania, si implicit din Brasov. In aceasta situatie, statul a rationalizat alimentele si bunurile de consum, conducand la cozi lungi pentru produsele de baza. In acest mediu de prabusire economica si de imputinare dramatica a alimentelor a izbucnit revolta de la Brasov, in data de 15 noiembrie 1987.

Desfasurare

Primele proteste au inceput practic pe 14 noiembrie 1987, la Sectia 440 ,,Matrite" a intreprinderii de autocamioane Steagul Rosu. Era zi de salariu, iar muncitorii au primit doar jumatate din bani. Pe fluturasii de salariu, in dreptul rubricii ,,Retineri" era scris cuvantul ,,social". Fara sa fie organizati dinainte, muncitorii au decis sa nu mai lucreze, iar schimbul de noapte nici nu a pornit utilajele. Oamenii au incercat sa obtina raspunsuri de la conducerea intreprinderii, insa seful de sectie din acea noapte i-a tratat cu dispret si a anuntat conducerea administrativa despre intreruperea lucrului abia la ora 5 dimineata. La ora 7.00 au sosit si muncitorii din schimbul I, asa ca starea de agitatie si protestele s-au amplificat. Muncitorii au spart geamurile sediului administrativ al uzinei, iar in jurul orei 8.00 circa patru mii de muncitori erau adunati la portile acesteia. In jurul orei 11.00 ei au luat hotararea sa mearga la sediul Comitetului Judetean al PCR, ca sa se faca ascultati. La iesirea din intreprindere, majoritatea protestatarilor ezita si se retrag, iar coloana care porneste spre Consiliul Judetean al P.C.R. este alcatuita doar din circa 400 de oameni.

Initial demonstrantii au scandat revendicari sociale: ,,Vrem mancare si caldura!", ,,Vrem banii nostri!", ,,Vrem mancare la copii!", ,,Vrem lumina si caldura!" si ,,Vrem paine fara cartela!". In dreptul Spitalului Judetean, ei au cantat imnul revolutiei de la 1848, ,,Desteapta-te, romane!". Ajungand in centrul orasului, coloanei de manifestanti i s-au alaturat mii de muncitori de la fabrica Tractorul Brasov, fabrica Hidromecanica, elevi, studenti si alti locuitori. Din acest moment, protestul s-a transformat intr-unul politic, iar oamenii au sustinut ulterior ca ar fi scandat sloganuri precum ,,Jos Ceausescu!", ,,Jos comunismul!", ,,Jos dictatura!" sau ,,Jos tiranul!". Deja in timpul marsului, printre manifestanti s-au infiltrat membri ai Securitatii deghizati in muncitori, rolul lor fiind acela de a observa si de a retine figuri. Altii au ramas pe margine in ipostaza de spectatori, fotografiind sau chiar filmand.

Revolta anticomunista de la Brasov (15 noiembrie 1987) - foto preluat de pe facebook.com

Ajunsa in centrul orasului, multimea a luat cu asalt cladirea Comitetului Judetean de Partid si sediul primariei, ,,aruncand in piata portretele lui Ceausescu si alimente de la cantina Partidului, bine aprovizionata". Ziua de 15 noiembrie era una electorala, populatia fiind chemata sa valideze autoritatile locale din Brasov, rezultatele fiind hotarate deja de activul de partid. In acel an de drastice rationalizari, pe protestatari i-a infuriat in special sa descopere pavoazarea festiva a cladirilor oficiale si abundenta de produse alimentare pregatite pentru a celebra victoria in simulacrul de alegeri locale. Cei care au patruns in cladirea Comitetului de Partid au gasit acolo produse care in acea perioada erau considerate delicatese: salam de Sibiu, cascaval, banane, portocale, Pepsi. Protestatarii furiosi au distrus mobilier (ferestre, scaune, mese), aparatura (calculatoare, telefoane, televizoare) si au spart geamuri; pentru ei, aceste obiecte apartineau comunistilor si trebuiau inlaturate sau arse. Multimea nu s-a descarcat doar asupra mobilierului, ci a agresat si membri ai nomenclaturii brasovene, inclusiv pe primarul Calancea, acesta fiind batut si fiindu-i sparta o arcada. Unul din militieni a fost batut, apoi dezbracat in pielea goala, iar uniforma i-a fost sfasiata de multime.

Manifestantii au incendiat tot ce amintea de regimul comunist, iar un rug urias, alcatuit din inregistrari de propaganda si documente de partid, a ars ore bune in piata din centrul Brasovului. La sosirea serii fortele de Securitate si armata au inconjurat zona centrala a orasului si au imprastiat prin forta revolta. Au fost folosite inclusiv gaze lacrimogene, caini si masini blindate. Desi nu exista date ca cineva ar fi fost ucis, circa 300 de protestatari au fost arestati. Totusi, deoarece regimul ceausist a ales sa trateze protestele ca pe ,,cazuri izolate de huliganism", sentintele nu au depasit trei ani de inchisoare fara privare de libertate, o sentinta relativ moderata in codul penal comunist. Instanta a cerut insa executarea pedepselor la locul de munca si deportarea din oras a celor condamnati. Dupa 1990 au putut fi documentate de catre cercetatori circa 100 de sentinte in Brasov, in timp ce alti manifestanti au fost condamnati in urma unor procese tinute pe tot teritoriul Romaniei.

Reactia studentilor

La cateva zile dupa revolta muncitorilor, Catalin Bia, student la Facultatea de Silvicultura, se asaza in fata cantinei cu o pancarta pe care scria: ,,Muncitorii arestati nu trebuie sa moara". Lui i se alatura colegii Lucian Silaghi si Horia Serban. Cei trei sunt arestati imediat. Ulterior, in campusul studentesc apar grafitti de solidarizare cu revolta muncitorilor, iar unii studenti distribuie manifeste. Securitatea opereaza in total sapte arestari, iar cei arestati vor fi anchetati, apoi exmatriculati si retrimisi in localitatile de unde proveneau, fiind pusi sub supraveghere stricta, impreuna cu familiile lor.

Politologul Vladimir Socor, citand surse anonime din cadrul conducerii de partid de la Bucuresti, precum si rapoarte independente ale unor calatori occidentali intorsi de la Brasov, sustine ideea ca mai multe sute de studenti ai Universitatii Politehnice din oras ar fi participat in campus, pe 22 noiembrie, la un miting de solidarizare cu muncitorii brasoveni. Nu exista insa suficiente probe care sa demonstreze afirmatia lui Vladimir Socor.

15 noiembrie 1987: La Brasov au avut loc manifestatiile spontane ale muncitorilor de la uzinele "Roman" impotriva regimului ceausist, manifestatii la care s-a alaturat o mare parte din populatia orasului - foto: adevarul.ro

UrmariAncheta

Securitatea a inceput identificarea protestatarilor inca din 15 noiembrie, prin securisti infiltrati printre muncitori, prin ,,trecatori" sau Dacii cu geamuri fumurii din care se fotografia si filma. Din aceeasi seara au inceput si arestarile. Au fost aduse echipe de anchetatori de la Inspectorate de Militie si de Securitate din toata tara, iar acestea au selectat protestatarii considerati cei mai periculosi pentru regim.

Monumentul luptatorilor anticomunisti de la Brasov - foto preluat de pe ro.wikipedia.org

Cei anchetati au fost batuti si torturati. Printre cei mai zelosi coordonatori ai anchetelor s-a aflat capitanul de militie Alexandru Ionas, fost sef al Serviciului Cercetari Penale din Inspectoratul Judetean de Militie Brasov. Ionas a coordonat si a asistat personal la bataia unora dintre cei anchetati, printre care Gheorghe Zaharia si Aurica Geneti. Cu toate acestea, Alexandru Ionas a fost numit dupa Revolutie comandant al I.J.P. Brasov si inaintat la gradul de colonel, iar in august 1999, la propunerea ministrului de Interne de atunci, Constantin Dudu Ionescu, si cu avizul Consiliului Suprem de Aparare a Tarii, i s-a permis inscrierea la examenul pentru obtinerea gradului de general. In final, el a ajuns directorul Initiativei de Cooperare in Sud-Estul Europei (SECI) - centrul regional din Romania.

Pentru efectuarea anchetei au fost aduse echipe speciale de tortionari din intreaga tara, de la Inspectorate judetene de militie si securitate. General-maiorul de securitate Emil Macri, impreuna cu adjunctul ministrului de Interne si seful Inspectoratului General al Militiei, general-locotenentul Constantin Nuta, au fost trimisi la Brasov pentru a coordona masurile represive. Emil Macri conducea Directia a II-a a Securitatii, contrainformatiile economice, si mai participase, impreuna cu generalul Nicolae Plesita, si la reprimarea grevei din Valea Jiului, din 1-3 august 1977. O dovada clara ca toate Directiile Securitatii au fost implicate in masuri represive de politie politica. Macri si Nuta au fost atat de eficienti la Brasov incat Nicolae Ceausescu i-a trimis ulterior si la Timisoara, in decembrie 1989.

Alt ofiter identificat de cei arestati ca fiind implicat in represiune a fost generalul Nicolae Neagu.

Conform marturiei unuia dintre cei anchetati, Werner Sommeraurer, unul dintre ofiterii de Securitate care l-a torturat a fost Ristea Priboi. Intr-una din anchete, ,,capitanul care ma ancheta mi-a pus pistolul la gat in fata lui Priboi". Sommeraurer mai spune:

,,Nici Priboi nu s-a lasat mai prejos, m-a lovit peste palme, m-a intins pe masa si m-a lovit peste talpi atat de tare, incat imi crapasera talpile de la pantofi."--Marius Oprea si Stejarel Olaru: ,,Ziua care nu se uita. 15 noiembrie 1987, Brasov"

Dezvaluirile lui Sommerauer au fost facute in cartea lui Marius Oprea si Stejarel Olaru ,,Ziua care nu se uita. 15 noiembrie 1987, Brasov", aparuta in 2002. Ristea Priboi, pe atunci deputat PSD de Vrancea si membru al Comisiei parlamentare de control al Serviciului de Informatii Externe, dupa ce fusese seful acesteia, le-a intentat proces de calomnie lui Werner Sommerauer si Marius Oprea, in solidar cu ziarele Romania Libera si Evenimentul Zilei, desi Oprea si cele doua cotidiane nu facusera decat sa consemneze declaratiile fostului participant la revolta. Procesul a fost deschis la Judecatoria Sectorului 1 al Capitalei, pe data de 12 noiembrie 2002, iar Priboi ii solicita lui Sommerauer 15 miliarde lei vechi pentru calomnie. Presa din acea vreme a consemnat ca, in mod suspect, Nicolae Jidovu, presedintele instantei, solicitase cazierele lui Sommerauer si Oprea cu o zi inainte ca Ristea Priboi sa faca plangerea penala. Potrivit legii, cazierul se cere abia la primul termen de judecata.

Fost lucrator in cadrul Directiei de Informatii Externe a Securitatii, Ristea Priboi fusese deconspirat opiniei publice de catre CNSAS. Fostul prim-ministru Adrian Nastase, protectorul lui Priboi, i-a acuzat pe membrii CNSAS, in martie 2001, ca ,,ling dosarele pana la Burebista"[. Ristea Priboi promovase in perioada comunista pana in fruntea U.M. 0225, serviciul care se ocupa de ,,Europa Libera" si relatia cu exilul romanesc, serviciu aflat in subordinea generalului Plesita, inlocuindu-l in functie pe colonelul Vasile Buha. Senatorul PNL Radu F. Alexandru l-a acuzat pe Priboi in plenul Senatului, in sedinta din 12 februarie 2001, de participare la numeroase acte teroriste intreprinse de Securitate in afara tarii:

,,Printre ,,performantele" de trista amintire a echipei Plesita - Buha - Priboi va readuc in memorie: atentatul asupra postului de radio ,,Europa Libera", soldat cu victime omenesti, pus la cale cu Carlos ,,Sacalul", celebrul terorist; scrisoarea capcana expediata lui Serban Orescu si ranirea grava a acestuia; injunghierea lui Emil Georgescu, directorul postului ,,Europa Libera"; bataile teribile administrate in plina strada Monicai Lovinescu si lui Paul Goma. Trebuie mentionat ca in serviciul condus de Buha si Priboi s-au proiectat, de altfel, toate actiunile intreprinse, de-a lungul anilor, impotriva celor care s-au exprimat deschis, in afara tarii, impotriva regimului Ceausescu."--Radu F. Alexandru - Declaratie Politica facuta in plenul Senatului, luni 12 februarie 2001

La primele termene de judecata, la apelul lansat de Grupul pentru Dialog Social, sala a fost plina cu personalitati venite sa-l sustina pe Werner Sommerauer. Pe langa membri ai Asociatiei ,,15 Noiembrie" Brasov si ai Asociatiei Fostilor Detinuti Politici din Romania, la tribunal au fost prezenti Ana Blandiana, Constantin Ticu Dumitrescu, Romulus Rusan, Radu F. Alexandru, Adrian Niculescu, Doina Jela, Horia-Roman Patapievici, Dan Pavel si multi altii.

In martie 2005, dupa doi ani de procese, magistratii Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti i-au achitat pe Marius Oprea si Werner Sommerauer, considerand ca infractiunii de calomnie ii lipseste unul din elementele constitutive. Totodata, instanta a respins si actiunea civila a lui Ristea Priboi, obligandu-l sa plateasca statului 1 milion de lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Priboi a atacat decizia cu recurs si, la solicitarea lui, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stamutat procesul la Focsani, capitala judetului pe care il reprezenta acesta in Parlamentul Romaniei. Pe tot parcursul procesului, Serviciul Roman de Informatii a refuzat sa puna la dispozitia apararii dosarul anchetelor Securitatii din noiembrie 1987-decembrie 1988. Istoricul Marius Oprea a declarat presei:

,,Este clar un proces politic pentru ca atat Jidovu, cat si magistratii de la Inalta Curte de Casatie si Justitie au actionat la ordinul politic al PSD, favorizandu-l pe Priboi. Criteriul de promovare in magistratura este vechimea, iar judecatorii de acum, de la Instanta Suprema, in anii comunismului, au condamnat la ani grei de inchisoare pentru o galeata de cartofi."--Ondine Ghergut si Gheorghe Zaharia: ,,Rastignit a doua oara de Securitate"

In 2004 insa, Parchetul il aresteaza pe omul de afaceri craiovean Genica Boerica pentru mai multe infractiuni economice. Pentru a obtine o sentinta redusa, acesta colaboreaza cu anchetatorii si denunta la randul lui mai multe persoane, printre care si pe Adrian Nastase si Ristea Priboi. Cazul este preluat de Directia Nationala Anticoruptie, care il pune pe Priboi sub invinuire, in aprilie 2006, pentru infractiunile de obtinere de foloase necuvenite si trafic de influenta. Ulterior, D.N.A. mai deschide un dosar impotriva lui Ristea Priboi si Adrian Nastase, dosar supranumit de presa ,,matusa Tamara". In februarie 2006, Ristea Priboi dispare din tara, iar in lipsa sa, Werner Sommerauer si Marius Oprea sunt achitati.

Pe perioada anchetei, protestatarii au fost torturati salbatic, fiind batuti cu pumnii, cu picioarele, cu un scaun sau cu picioare de scaun, cu parul, cu bata, cu bastonul de cauciuc la testicule, loviti in stomac, batuti la palme si la talpi cu bastonul de cauciuc sau loviti de calorifer. Li s-au strivit degetele in usa, li s-a smuls parul, au fost infasurati in cearsafuri ude si batuti astfel sau tinuti in pielea goala, in frig. Arestatii au fost asezati in pozitii incomode, obositoare si dureroase: siliti sa stea intr-un picior (uneori, supravegheati de un caine-lup), pe vine, sa tina un creion cu barbia, sa sprijine cu nasul tabloul lui Ceausescu, sa faca genoflexiuni, sa stea intr-o mana sau sa sara ca broasca. Organele lovite in mod constant de tortionari erau capul, ficatul, rinichii, testiculele si stomacul.

Anchetatorii au folosit procedee din anii '50, precum ancheta nocturna si ancheta continua, iar unii anchetati au fost inchisi impreuna cu detinuti de drept comun. In Bucuresti, in arestul Securitatii din Calea Rahovei, unii dintre cei cercetati au fost legati cu lanturi si cu bile de otel, iar altii amenintati cu pistolul la tampla. Securitatea a folosit intens si tortura psihica, anchetatorii straduindu-se sa provoace gemete sau urlete de la cei anchetati, pentru a-i inspaimanta pe ceilalti din acelasi lot, care aveau posibilitatea de a le auzi. Alti protestatari au fost inchisi in celule cu pete proaspete de sange.

In timpul anchetei, aliniati pe hol, protestatarii arestati erau inspectati de ofiteri de Militie si Securitate, precum si de Maria Cebuc, reprezentanta Partidului la Brasov, care le adresau injurii si ii scuipau.

Din cauza torturilor, privarii de somn si a regimului alimentar din detentie, cei arestati au pierdut in greutate multe kilograme, iar unii dintre ei au contactat boli de care sufera si in prezent. Gheorghe Gyerko, unul din muncitorii anchetati, isi aminteste: ,,Am reusit sa slabesc cel putin 12-13 kg, in 7-8 zile. M-au batut in fiecare zi si nu ma lasau sa dorm". Stan Voinea, alt muncitor arestat si torturat, a decedat, in februarie 2008, la Braila. Condamnat la proces, fusese deportat acolo cu intreaga familie, iar fiul sau si colegii din Asociatia ,,15 Noiembrie 1987" sustin ca moartea sa se datoreaza tratamentului la care a fost supus in beciurile Securitatii. Un alt muncitor care a murit dupa deportare este Vasile Vieru. Acesta a decedat la Barlad, orasul in care ii fusese stabilit domiciliul obligatoriu, in septembrie 1988, la mai putin de un an dupa bataile suferite in timpul anchetei. Nicuta Paraschiv, anchetat si condamnat si el, isi aminteste: ,,La Barlad am fost deportat cu Vieru. M-am intalnit cu el cu o saptamana inainte sa moara. Ii cazusera toti dintii din gura si parul din cap".

In paralel cu ancheta, in lunile noiembrie si decembrie, in intreprinderile la care lucrau cei arestati se tin sedinte de partid in care muncitorii participanti la revolta sunt infierati si catalogati ,,huligani", ,,derbedei", ,,vandali", ,,indivizi certati cu legea", ,,elemente inraite", o ,,pata pentru colectiv" si o ,,rusine". Cei care iau cuvantul ii condamna pentru comiterea unui ,,act banditesc", pentru ,,huliganism barbar" si ,,atitudine profund dusmanoasa". Li se imputa ca ar fi consumat alcool si sunt catalogati inclusiv ,,debili mintali". Unul dintre acuzatori isi exprima in luarea de cuvant teama ca protestatarii ar fi putut sa arunce in aer o parte din intreprindere. Se cere pedepsirea severa a protestatarilor, excluderea acestora din colectiv, inclusiv deportarea lor. Mai multi vorbitori, considerand protestul o ,,activitate criminala" si o ,,actiune dusmanoasa", solicita pentru cei acuzati pedeapsa capitala.

Procesul

In preambulul procesului, pe 1 decembrie 1987, la Intreprinderea de Autocamioane s-a tinut asa-numita adunare generala a oamenilor muncii. Participantii au fost selectati cu atentie, iar in incinta fabricii au fost aduse detasamente ale garzilor patriotice, pregatite sa intervina in cazul in care situatia ar fi degenerat. Luarile de cuvant au fost stabilite dinainte, iar adunarea a fost transmisa in direct pentru conducerea de partid de la Bucuresti. Pe langa obisnuitele discursuri de infierare cu manie proletara a participantilor la revolta, la aceasta sedinta s-au luat decizii administrative si politice dure. S-a hotarat demiterea intregii conduceri a Intreprinderii de Autocamioane si alegerea uneia noi, deoarece s-a considerat ca vechea conducere nu a reusit sa impiedice miscarea de protest. In plus, au fost excluse din PCR mai multe persoane din structura de productie a uzinei, considerate incapabile sa stopeze ,,actul huliganic".

Din beciurile Securitatii Bucuresti, cei anchetati au fost readusi la Brasov dupa doua saptamani, intr-o coloana de autobuze speciale; soseaua Bucuresti-Brasov a fost blocata, nicio masina neavand permisiunea de a trece pe langa coloana. Pentru pregatirea procesului a fost trimis la Brasov, pe 2 decembrie, insusi ministrul de Interne de atunci, Tudor Postelnicu, care detinea si gradul de general de Securitate. Procesul propriu-zis s-a tinut pe 3 decembrie 1988, cu usile inchise si sub supravegherea atenta a Securitatii si a secretarului judetean de partid, Petre Preoteasa. Din cele 181 de persoane anchetate, au fost judecati 63 de participanti la revolta.

Procesul s-a tinut la Intreprinderea de Autocamioane si a fost unul inscenat, cu sentinte stabilite dinainte, asemenea celor din anii '50. ,,Publicul" a fost admis in sala abia dupa ce Securitatea a inspectat-o minutios si a montat microfoane. Spectatorii la proces au fost atent selectati si verificati nominal la intrare, printre ei fiind infiltrati multi securisti. Pe perioada procesului, intrarea in oras a fost pazita, iar circulatia in jurul intreprinderii intrerupta. Mai multe unitati militare din Brasov au fost puse in stare de alarma, iar in uzina au fost plasate unitati speciale, pregatite sa intervina in orice moment.

Pentru a ascunde ideea ca revolta de la Brasov fusese una politica, protestatarii au fost judecati pentru tulburarea linistii publice si ultraj contra bunelor moravuri; 61 dintre ei au primit sentinte cuprinse intre 6 luni si 3 ani de inchisoare, fara privare de libertate, cu executare la locul de munca in diferite intreprinderi din tara[5], desi anterior, in numeroase sedinte de partid, se ceruse chiar pedeapsa cu moartea pentru participantii la revolta, pentru a constitui un exemplu[4]. Suplimentar, la proces s-a decis deportarea lor si fixarea domiciliului obligatoriu in alte orase, desi hotararile cu privire la astfel de masuri administrative fusesera abrogate inca de la sfarsitul anilor '50. Intregul proces a durat doar o ora si jumatate.

Deportarea

Deportarea muncitorilor condamnati s-a facut in mare graba. Acestora li s-a permis sa-si ia cu ei doar cateva lucruri, apoi au fost despartiti de familii, urcati in dube in care se aflau insotitori din cadrul fortelor de represiune si transportati in localitatile unde li se fixase domiciliul. Muncitorii deportati au fost dispersati la intreprinderi de pe tot cuprinsul tarii, in orase precum Filiasi, Targoviste, Braila sau Barlad. In aceste localitati ei au intrat sub supravegherea continua a organelor de Militie si Securitate locale, fiind obligati sa se prezinte periodic pentru declaratii. Unii dintre muncitori au continuat sa fie maltratati sau amenintati si pe perioada deportarii.

Ca o prima masura restrictiva, toti deportatii au fost incadrati ca simpli muncitori la noile locuri de munca, desi unii din ei fusesera maistri la Intreprinderea de Autocamioane. Pierderea claselor de munca respective a insemnat si reducerea corespunzatoare a salariului, unii din ei reusind cu greu sa-si asigure traiul de zi cu zi. Securitatea a raspandit in uzine zvonul ca persoanele nou incadrate erau informatori, ceea ce a facut sa fie priviti cu suspiciune de colegii de la locurile de munca.

Muncitorilor le-a fost interzisa intoarcerea in Brasov, sotiile lor fiind obligate sa obtina aprobarea de a-i vizita in orasele in care li se stabilise domiciliul obligatoriu. Adela Vitos, sotia lui Ludovic Vitos, declara:

,,Am fost obligata de Schuster si Cebuc sa merg dupa sotul meu, in deportare. Sotul meu nu a primit aprobare sa vina la Brasov. Eram obligati sa semnam condica la capitanul Atanasiu din Targoviste."

In paralel, persoane din conducerea Organizatiei Judetene PCR din Brasov au executat puternice presiuni asupra sotiilor deportatilor, pentru a le convinge sa divorteze de acestia. Corina Iacob, sotia lui Danut Iacob, isi aminteste:

,,Cand sotul meu era deportat, ma chemau cei de la Judeteana de Partid. Cebuc, care era secretara cu propaganda, mi-a zis ca-s tanara, ca e pacat sa plec din Brasov, ca am tot viitorul inainte si imi cerea sa divortez.",,Esti brasoveanca, abia te-ai casatorit, dar te-ai casatorit cu un vagabond. Gandeste-te bine, ori il urmezi, ori divortezi si ramai in Brasov>>. <>. <>."

Pavel Nicusari si sotia sa chiar au decis sa divorteze, pentru a nu pierde apartamentul asupra caruia se pusese sechestru. Ei s-au recasatorit dupa 1989.

In general, muncitorii deportati si familiile lor au fost supusi unor presiuni puternice si unei supravegheri constante. Unii din cei deportati n-au mai revenit niciodata in Brasov, decedand in localitatile unde li se stabilise domiciliul fortat.

Concluzii

Desi revolta de la Brasov nu a condus in mod direct la Revolutia din 1989, ea a fost o lovitura puternica pentru regimul lui Nicolae Ceausescu si increderea pe care acesta o avea in sindicatele comuniste. Revolta a reflectat ceea ce istoricul Denis Deletant numea ,,inabilitatea lui Ceausescu de a detecta semnalele de alarma date de tensiunile crescande in sanul muncitorilor, acesta continuand orbeste cu aceleasi masuri economice, aparent indiferent fata de consecintele lor". Prin urmare, revolta de la Brasov a subliniat nemultumirea tot mai mare in randul clasei muncitoare impotriva regimului Ceausescu; in plus, ea a prefigurat miscarea populara care va dobori sistemul comunist din Romania. Brasovul a cunoscut din nou revolta in decembrie 1989, cand romanii au alungat definitiv regimul Ceausescu si l-au executat pe acesta.

Dupa 1990, Gheorghe Robu, Procurorul General al Romaniei, s-a deplasat la Brasov si s-a intalnit la primaria orasului cu fostii protestatari. Conform lui Florin Postolachi, unul din cei anchetati in 1987, Gheorghe Robu le-a declarat:

,,Baieti, i-am gasit pe toti cei care v-au anchetat in noiembrie 1987. Sunt la Serviciul Roman de Informatii, la Armata si la Ministerul de Interne. Am inaintat cate un dosar domnului Ursu, domnului Stanculescu si domnului Magureanu. Sa-si faca ordine in ministere si eu imi voi face ordine la mine in minister."

Cu toate acestea, pana in prezent nimeni nu a fost anchetat, judecat si condamnat pentru abuzurile comise in acele zile de organele de represiune comuniste. Unii dintre tortionari au ocupat sau continua sa ocupe functii influente in aparatul administrativ sau legislativ al statului, scrie unitischimbam.ro

Brasov 8 septembrie 1990, prima intrunire a Rezistentei Romane, Zeci de mii de brasoveni asteapta un mesaj de reconstructie a sperantei - foto: vasilegogea.wordpress.com