1918, ANUL MARII UNIRI: Constantin Stere, militant activ al Unirii Basarabiei cu Romania

1918, ANUL MARII UNIRI: Constantin Stere, militant activ al Unirii Basarabiei cu Romania

Constantin Stere, jurist, scriitor, publicist si om politic, remarcabila personalitate din viata culturala si politica a Romaniei de la sfarsitul secolului al XIX-lea si din primele decenii ale secolului XX, s-a nascut in noiembrie 1865, la Cerepcau, jud. Soroca (Basarabia), fiind descendent dintr-o veche familie de boieri. A absolvit liceul la Chisinau, in 1885, dupa care a activat in cercurile narodnice din Rusia. A fost arestat pentru activitate subversiva, deportat si intemnitat in diferite inchisori din Siberia (1886-1892), dupa cum se arata in ''Dictionarul scriitorilor romani'' (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu; Ed. Albatros, Bucuresti, 2002). Experienta acestor ani avea sa fie evocata, partial, in lucrarile sale ''In voia valurilor'' (1910) si ''In preajma revolutiei'' (1931-1936). Vine apoi in Romania, stabilindu-se la Iasi, unde urmeaza cursurile Facultatii de Drept, luandu-si licenta cu teza "Evolutia individualitatii si notiunea de persoana in drept" (1897). A fost profesor universitar de drept constitutional si rector la Universitatea din Iasi (1913). Dupa debutul ca publicist in revista ''Evenimentul literar'' (1893), avea sa desfasoare decenii la rand o remarcabila activitate publicistica. La 14 martie 1906 apare, lunar, revista literara si stiintifica ''Viata romaneasca'', condusa de Paul Bujor, Constantin Stere, Ion Cantacuzino, George Calinescu. A fost principala revista literara romaneasca din primele decenii ale secolului XX, care a promovat o literatura cu accent pe ideea de specific national. (''Istoria Romaniei in date'', coordonare: Dinu C. Giurescu; Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 2003). Prin discursurile sale si prin articolele din presa, Constantin Stere s-a pronuntat adesea pentru alipirea Basarabiei la patria mama. De altfel, revistele ''Viata Romaneasca'' si ''Basarabia'', care aparea la Chisinau, au avut un rol determinant in evenimentele din 1918, Unirea Basarabiei cu Romania, se arata pe site-ul Fundatiei Constantin Stere (http://fundatia-cstere.ro/constantin-stere). Constantin Stere a pus bazele teoretice ale poporanismului, iar dupa Primul Razboi Mondial a fost, alaturi de Virgil Madgearu si Ion Mihalache, unul dintre principalii teoreticieni ai ''taranismului''. La inceputul primului deceniu al secolului XX a intrat in randurile Partidului National Liberal, iar in 1907 a fost prefect al judetului Iasi. ''Cu sprijinul lui Ion I.C. Bratianu, in fruntea organizatiei liberale din Iasi a fost ales Constantin Stere. Reales in aceasta functie in 1911, Constantin Stere a declarat: ''In urma teribilului 1907 am simtit de datoria mea ca trebuie o lupta mare de dus pentru a aduce la viata publica masele taranesti si atunci mi-am zis ca ar fi o lasitate neiertata ca sa refuz astazi de a ma gasi in toiul luptei pentru realizarea votului obstesc si a da viata noua tarii prin atragarea la viata publica a maselor populare''. (''Ion I.C. Bratianu. Activitatea politica'', autor Ioan Scurtu; Ed. Museion, Bucuresti, 1992). Dupa izbucnirea Primului Razboi Mondial, Constantin Stere s-a declarat deschis impotriva intrarii Romaniei in razboi alaturi de Rusia, in calitatea acesteia de membru al Antantei. El va desfasura o ampla campanie de presa, explicand pe larg argumentele sale si partizanatul pe care il dorea pentru Romania cu Puterile Centrale. Aceasta pozitie l-a separat tot mai mult de liberali, se arata pe site-ul Fundatiei ''Constantin Stere''. In perioada neutralitatii Romaniei (1914-1916), ''timp de doi ani, scena politica romaneasca a fost ocupata de o dezbatere aprinsa: alaturi de cine trebuie sa participe Romania la razboi: de Puterile Centrale sau de Antanta? (...) S-au infruntat atunci partizanii securitatii nationale (P.P. Carp, C. Stere etc.) si cei ai unitatii nationale (Ion I.C. Bratianu, Take Ionescu, Nicolae Filipescu, N. Iorga etc.). Evident, si unii si altii voiau securitatea tarii si nimeni nu respingea idealul unitatii; era, prin urmare, vorba de prioritatea acordata securitatii sau unitatii nationale. P.P. Carp, C. Stere si aderentii lor atrageau atentia asupra primejdiei reprezentata de Rusia pentru Romania, aflata in drumul ei spre tarigrad si Stramtori (...)'', arata istoricul Florin Constantiniu in lucrarea sa ''O istorie sincera a poporului roman'' (Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2002). In martie 1918 Constantin Stere participa la Iasi la intalnirile cu delegatia basarabeana venita sa discute conditiile unirii provinciei dintre Prut si Nistru cu Romania. In aceeasi luna, Constantin Stere pleaca la Chisinau si, pana la 27 martie 1918, participa la numeroase consfatuiri in care sustine si demonstreaza necesitatea unirii Basarabiei cu Romania. A avut, de asemenea, un aport esential in redactarea Declaratiei de Unire, potrivit site-ului Fundatiei ''Constantin Stere''. In Basarabia - arata istoricul Florin Constantiniu - ''intensificarea curentului unionist s-a manifestat prin numeroase adrese trimise de zemstve, organizatii, studenti etc. Sfatului tarii de a proclama unirea cu Romania. Venit in Basarabia, C. Stere a desfasurat o prodigioasa activitate de sprijinire a acestui curent''. Cuvantarea sustinuta de Constantin Stere in timpul desfasurarii sedintei Sfatului tarii din 27 martie 1918 a jucat un rol extrem de important in momentul votarii unirii. La 27 martie/9 aprilie 1918, cu 86 voturi pentru, 3 contra si 36 abtineri Sfatul tarii a decis unirea Basarabiei cu Romania. Ulterior, Constantin Stere a fost ales presedinte al Sfatului tarii (2 aprilie - 25 noiembrie 1918), urmandu-i in aceasta functie lui Ion Inculet. In toamna anului 1918 a fost creat Partidul taranesc din Basarabia, iar la 5/18 decembrie 1918 a fost infiintat, la Bucuresti, Partidul taranesc, sub conducerea lui Ion Mihalache. ''In zilele de 17-18 iulie 1921, a avut loc sedinta Comitetului Central al Partidului taranesc, care a aprobat propunerea facuta de 11 deputati si senatori basarabeni, intre care Constantin Stere si Pantelimon Halippa, de fuziune cu Partidul taranesc din Basarabia.(...) Prin inscrierea dr. Nicolae Lupu si a lui Constantin Stere in Partidul taranesc s-a produs o intarire a curentului de stanga din acest partid, o crestere a influentei si prestigiului taranistilor, iar, prin fuziunea cu Partidul taranesc din Basarabia, partidul si-a extins mult aria organizatorica si puterea politica, deoarece in provincia dintre Prut si Nistru taranistii se bucurau de o mare influenta'', se arata in volumul ''Istoria Partidului National taranesc'', de Ioan Scurtu (Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1994). Dintre numeroasele lucrari ale lui Constantin Stere aparute de-a lungul timpului amintim: "Evolutia individualitatii si notiunea de persoana in drept'' (teza de licenta in drept, Iasi, 1897); "In voia valurilor. Icoane din Siberia" (1910); "Patru zile in Ardeal" (1914); "Romania si razboiul european" (1915); "Marele razboi si politica Romaniei" (1918); "In literatura" (1921); "Documentari si lamuriri politice" (1930). In ultimii sai ani de viata a scris romanul autobiografic "In preajma revolutiei" (I-VIII, 1931-1936). Constantin Stere a murit la 26 iunie 1936, la Bucov, judetul Prahova. In 2010 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Romane, potrivit site-ului Academiei Romane, www.acad.ro. In 2002, la Ploiesti a fost creata Fundatia Culturala ''Constantin Stere'', avand drept scop perpetuarea memoriei scriitorului si omului politic Constantin Stere, conservarea si promovarea operei acestuia, iar la 26 iunie 2010 a fost inaugurat Muzeul Memorial ''Constantin Stere'', situat in Parcul Memorial ''Constantin Stere'' Bucov (jud. Prahova). AGERPRES/(Documentare - Ruxandra Bratu; editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Gabriela Badea) Pentru realizarea acestui material au fost utilizate sursele: ''Dictionarul scriitorilor romani'' (coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi si Aurel Sasu; Ed. Albatros, Bucuresti, 2002); ''Istoria Romaniei in date'' (coordonare: Dinu C. Giurescu; Ed.Enciclopedica, Bucuresti, 2003); Site-ul Fundatiei ''Constantin Stere'' (http://fundatia-cstere.ro/constantin-stere/); ''Ion I.C. Bratianu. Activitatea politica'' (Ioan Scurtu; Ed. Museion, Bucuresti, 1992); ''O istorie sincera a poporului roman'' (Florin Constantiniu, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2002); ''Istoria Partidului National taranesc'' (Ioan Scurtu, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1994)