Abuzati, mintiti si abandonati, muncitorii srilankezi vor sa lucreze tot in Romania: "Am fost nedreptatiti, dar acum ne asculta si pe noi cineva"

Abuzati, mintiti si abandonati, muncitorii srilankezi vor sa lucreze tot in Romania: "Am fost nedrep...

Cei 36 de srilankezi concediati de la fabrica de confectii din Botosani si abandonati ieri pe aeroportul din Otopeni isi pun speranta in autoritati pentru a gasi o solutie pentru ei: un loc de munca si un spatiu unde sa doarma, desi aceleasi autoritati au jucat ping pong cu ei in ultimele zile. "Muncim oriunde, doar sa muncim", spun ei.

Muncitorii asiatici au ramas pentru a doua noapte la hotelul din apropierea Aeroportul Otopeni. Confuzi dupa sirul de evenimente, acestia privesc de la geamurile camerelor lor spre agitatia de afara.

Acum, situatia lor e in atentia autoritatilor, in special a ministrului muncii, Violeta Alexandru, care a promis verificari la angajator, dar si ca nu inchide acest caz pana nu le gaseste un loc de munca corespunzator.

In ciuda problemelor de care s-au lovit in Romania, unii dintre ei nu vor sa plece din tara noastra, chiar daca asta ar insemna sa se intoarca la familiile lor. Au nevoie insa nevoie de un loc de munca si de un salariu mai bun decat il pot primi in Sri Lanka, iar asta ii face sa-si doreasca sa ramana aici.

Munceau fara pauze si fara concedii

Rand pe rand, unii dintre ei incep sa vorbeasca despre lucrurile prin care au trecut la Botosani. Iar amestecul de suparare, furie, revolta naste lacrimi.

Am fost nedreptatiti in tot acest timp. Nu stim limba romana, nimeni nu a comunicat cu noi, nimeni nu ne-a spus ce se intampla, nici ieri, cand tot ce stiam era ca vom merge pe aeroport. In sfarsit acum ne asculta cineva.

Nirosha Geathanjar, 41 de ani:

Femeia a lucrat mai bine de un an la GT Company, firma de confectii din Botosani, inainte sa fie concediata, alaturi de conationalii sai.

Nirosha stie doar cateva cuvinte in engleza, dar prea putine ca sa se inteleaga cu cei din jur. Ruban o ajuta cu traducerea.

De trei saptamani, el este punte de legatura intre srilankezi si autoritati, desi nu reprezinta nici o autoritate sau vreun ONG. Ruban lucreaza de 11 ani in Romania, iar din timpul lui liber si-a rupt ore intregi pentru a-si ajuta semenii. Tot el le-a cumparat ceai muncitorilor si le-a dus in Botosani, unde au stat in carantina.

Cand incepe sa vorbeasca despre conditiile de munca de la GT Company, Nirosha izbucneste in plans, iar Ruban se opreste din tradus.

Rezuma tot ce a povestit femeia intr-o singura enumeratie: "Nu erau tratati bine, munceau noua ore pe zi, fara pauze, nu au avut concedii, mancarea era foarte proasta, iar in camere de multe ori nu exista apa calda". Apoi adauga: "Nu vrea sa se mai intoarca acolo".

Cu cateva minute inainte, Nirosha a izbucnit in plans si in fata ministrului muncii. "Asa ceva nu ai cum sa inventezi", a spus Ruban, intr-o discutie cu jurnalistii din curtea hotelului.

Acasa, in Sri Lanka, pe Nirosha o asteapta un sot si un copil de 21 de ani, carora le trimite bani. Cand ii are, pentru ca pe ultima luna de munca, a primit doar cateva sute de lei din salariul de 2.300 de lei care i-a fost promis.

"Cred ca ministrul muncii a inteles si chiar o sa ne ajute", spune Nirosha, plina de speranta.

Aflati la mai bine de 6.000 de kilometri de tara lor, fara sa cunoasca limba romana, muncitorii isi pun toate sperantele in asigurarile si promisiunile ministrului.

"Am sperat ca voi putea trimite bani acasa"

Un alt muncitor, aceeasi drama. Nu una diferita de cea a romanilor pe care Vestul ii asteapta acum sa le salveze recoltele si care au plecat in toti acesti ani cu gandul de a strange ceva bani pentru familii.

Am sperat ca voi putea trimite bani acasa. Avem probleme financiare foarte mari. Nu ma asteptam sa patesc asta. Am plecat de acolo, dar inca am nevoie de bani.

Charana Pushpakumara, croitor de meserie:

Charana are doi copii si pentru ei a venit in Romania. Patru ani a lucrat intr-o croitorie din Colombo, dar salariile sunt mici in Sri Lanka si acumulase prea multe datorii. Pe care nici acum nu le-a achitat in totalitate.

La etaj, pe holul lung al hotelului, srilankezii au iesit din camere in sosete. Recunosc chipurile jurnalistilor prezenti duminica seara pe aeroportul Otopeni si schiteaza un zambet si-un scurt dialog.

- How are you?, ii intrebam. - Fine, thank you, madam, raspund, aproape in cor, zambind pe sub mastile de protectie.

Departe de fetita lor, in Romania

Printre ei sunt si Nishanka si Amusha, un cuplu de tineri care si-au lasat acasa fetita de doar 8 ani pentru a-i asigura un trai mai bun. Sunt casatoriti de 11 ani. Intai a venit el in Romania si a lucrat peste 3 ani intr-o fabrica din Focsani. Acum un an, Nishanka l-a urmat si s-au mutat impreuna la fabrica din Botosani.

Fetita lor sta cu matusa ei, dar nu e zi in care sa nu vorbeasca. Si sa nu planga pentru ca nu o pot imbratisa.

Nishanka si Amusha vor ramane insa in Romania sa munceasca. Oriunde, nu conteaza, doar sa aiba un loc de munca, spun ei.

Pana cand vor gasi o sursa de venit, soarta lor e in mainile autoritatilor din Bucuresti, unde i-au expediat cei din Botosani.

Ministrul muncii cauta joburi pe Facebook

Dupa intalnirea cu muncitorii srilankezi, ministrul muncii, Violeta Alexandru, a lansat un apel pe Facebook pentru a le gasi un loc de munca acestora.

"Am nevoie ASTAZI sa le prezint acestor oameni cat mai multe oferte de munca din care sa poata alege. Optiunea lor este sa ramana la munca in Romania, mi-au spus ca au incredere ca o problema intr-un loc nu inseamna ca ar fi probleme peste tot. Si asa si este. Stiu ca in pandemie este de doua ori mai greu sa facem asta. Daca imi puteti completa informatiile despre angajatori care au nevoie urgenta de forta de munca disponibila, aici sunt - pe receptie. Cu cat au mai multe oferte, cu atat mai bine pentru alegerea dansilor", a scris Violeta Alexandru.