AGERPRES A TRANSMIS... - 18 DECEMBRIE
18 DECEMBRIE
1941
1936
Serviciul de noapte
PARIS 18 (Rador). — Azi după amiază a avut loc solemnitatea punerii pietrei fundamentale a pavilionului României la Expoziția universală ce se va deschide în Mai 1937. —
Ceremonia s'a desfășurat cu un fast deosebit, oficialitatea franceză ținând să manifeste cu acest prilej interesul deosebit pe care-l poartă României. —
Au luat parte ca reprezentanți ai guvernului francez d. Bastid, ministrul Comerțului, d. Labbé, comisarul general al Expoziției, precum și alte personalități, iar din partea României d-nii Victor Antonescu, ministrul Afacerilor Străine al României, Gusti, comisarul general al pavilionului românesc, Dinu Cesianu, ministrul României la Paris, Crețianu, directorul afacerilor politice din ministerul de Externe al României, Ioanid, director de cabinet al d-lui Victor Antonescu, Al. Săndulescu, președintele Sindicatului ziariștilor, Raul Anastasiu, directorul presei, Lt. col. Potopeanu, atașat militar, etc. —
Dintre personalitățile românești în trecere prin Paris asistau la acea solemnitate d. Ion Mitilineu, fost ministru de Externe, și foștii miniștri d. Armand Călinescu și d. prof. Vâlcovici. —
D. D. Gusti, luând cel dintâi cuvântul, a ținut următoarea cuvântare:
"Fie-mi îngăduit să exprim bucuria profundă și sinceră pe care o încercăm în clipa în care așezăm cea dintâi piatră a pavilionului românesc, în această expoziție pe care Franța o pregătește lumii întregi. —
"Intre echipele de lucrători cari își vor împreuna sforțările într'o întrecere entuziastă și pacifică, vom vedea pornind de azi și o echipă românească pe acest șantier grandios, care va adăposti o adevărată Societate a Națiunilor. Ei au venit la Paris din munții Transilvaniei și dela gurile Dunării, pe drumuri pe care le cunoșteau de multă vreme. De mai mult de o sută de ani aleșii poporului nostru le-au bătătorit pentru a găsi mai întâi cuvântul unei noui orientări sociale și politice și apoi știința vieții și un sprijin contra primejdiilor de care am avut largă parte. Istoria spiritualității românești, ca și istoria instituțiilor noastre publice, nu ar putea fi înțeleasă de nimeni, dacă nu ar recunoaște în ele ceeace datorează soarelui întăritor al spiritului și instituțiilor franceze. Dar ceeace mai presus de toate ne-a ajutat să păstrăm originalitatea noastră și puterea noastră creatoare a fost conștiința că facem parte, alături de Franța, din aceeași familie de rasă, de limbă și de suflet. Latinitatea noastră ne dădea dreptul sfânt de a ne apropia de Franța și apoi de a-i impune ca o datorie să ne primească cu inimă largă. —
"Suntem printre copiii latinității ramura cea mai îndepărtată în acest orient, în care ne-a aruncat destinul strămoșilor noștri romani, ca un zid pentru apărarea imperiului. Și am rămas de atunci și până azi îndeplinindu-ne mereu aceeași misiune, în ciuda tuturor valurilor care s'au revărsat peste noi dealungul veacurilor. Aceste valuri ne-au acoperit uneori, dar zidul era de granit și zidit astfel cum numai romanii știau să-l construiască pentru vecie. Si în fața valurilor a rămas neclintit. —
România, care trăește între hotarele ei legitime, azi, înțelege să ia parte la Expoziția dela Paris cu tot ceeace poporul ei are caracteristic, dela Carpați la Marea Neagră, dela Nistru până la Tisa. Popor așezat și mult răspândit, poporul român a creat totuși o civilizație, care este a lui, cu rădăcini adânci, într'o națiune de țărani și într'o strălucitoare înflorire orășenească. Forme nenumărate ale acestei civilizații creatoare de valori totdeauna noui, cari s'au adunat cu timpul și prin cântări neobosite, vor împodobi acest pavilion cu nesfârșita lor varietate. Toate înfăptuirile practice, trase din bogățiile noastre transformate, vor sta alături cu opera de artă din toate manifestările unei energii mereu reînoite. —
Astfel, nădăjduesc, acest pavilion va da o icoană sinceră a contribuțiunii specifice românești în opera mare și creatoare a umanității. —
Tara mea întreagă, și cel dintâi Augustul meu Suveran, M.S. Regele Carol II, care urmărește cu un interes viu sforțările noastre de azi în acelaș gând cu noi, în fața acestei adunări alese, în această clipă când așezăm prima piatră a pavilionului românesc, privesc la această casă românească, ce se va ridica aci, pe acest pământ care ne este atât de scump, și în această casă noi vom face să trăiască tot sufletul românesc. Căci iubim adânc Franța și dragostea aceasta s'a născut odată cu noi, în noi. Ea este o formă spontană a unei înțelegeri înalte și trainice: înțelegerea spiritelor și înțelegerea inimilor. Este o dragoste veche și plină de încredere, care îmbrățișează laolaltă legături de rasă și legături spirituale și încă ceva care nu se poate defini și care-l face pe Montagne să spună atunci când desnădăjduia să analizeze în adânc legătura lui cu Boetie: Pentrucă era el, pentrucă eram eu. —
Dacă francezii cari vin în România se simt ca niște români, tot așa de adevărat este că românii, ascultând glasul inimii, se simt în Franța ca niște francezi. —
"Dați-mi voe, în această solemnă împrejurare, să închei, încredințându-vă de toată fericirea pe care o simțim de a putea aduce partea noastră la ideia franceză și la această emoționantă manifestare a spiritului românesc și să mărturisim încăodată legătura adâncă a României cu națiunea franceză, cu civilizația ei, cu umanismul ei luminat, cu hotărârile generoase și pacifice, care au îngăduit Franței eterne să joace în istoria Omenirii rolul istoric și providențial de ieri, de azi, de mâine, de totdeauna". —
A luat cuvântul apoi d. Labbé. D-sa a început astfel:
"Ascultând elocventa dvs. cuvântare mi-am adus aminte de cuvintele pe care le pronunța despre țara dvs. Louis Barthou; nu există între toate țările aliate o țară care să se apropie mai mult de noi, prin atâtea afinități, prin origine, prin tradiții, prin cultură. Nu există un stat aliat unde limba franceză să fie vorbită, cum este în România, cu atâta ușurință, grație și putere. —
"Aceste legături culturale și de simțire, fără a uita legăturile politice, care unesc cele două popoare ale noastre, în vremuri bune ca și în vremuri rele, România ține să le afirme odată mai mult, cinstindu-ne cu participarea ei la viitoarea noastră expoziție. Nu vă voiu ascunde că pentru noi este o mare bucurie". —
D. Labbé amintește apoi colaborarea franco-română, și preamărind comorile artei populare românești și bogățiile naturale ale țării, realizările ei în toate domeniile, își exprimă siguranța că vizitatorii la viitoarea expoziție vor [avea] multe de admirat în pavilionul românesc. —
D. Bastid, ministrul Comerțului, adresându-se d-lui Victor Antonescu, a ținut următoarea cuvântare:
"Domnule ministru, prezența gândită și voită a Excelenței Voastre la această ceremonie își dă un caracter deosebit pe care țin să le subliniez ca o îndeplinire a unei datorii, ca manifestare a unei bucurii. In timpul vizitei, — după noi, prea scurtă — pe care ați făcut-o la Paris, ați simțit ridicându-se, spre persoana Dvs. și către țara Dvs., afecțiunea Franței întregi. Discuțiunile pe care le-ați avut v'au dovedit dorința noastră unanimă de a lăsa să se desfășure fără obstacole armonia dinainte stabilită, care există între cele două națiuni ale noastre. Prea multe opere o dovedesc, mult prea multe amintiri istorice o consacră, ca să nu avem dreptul de a considera această armonie ca un patrimoniu, pe cât de inalterabil, pe atât de indivizibil. —
"Ați venit să puneți chiar Dvs. în această zi prima piatră a pavilionului românesc la Expoziția din 1937. Nu suntem uimiți, dar suntem recunoscători față de acest gest. Se cuvine ca ministrul de resort să afirme aceasta și cum am avut prilejul să legăm mai de mult relațiunile personale pline de încredere și cordiale, suntem cu atât mai fericiți decât v'ași putea-o spune. Inrudirea spirituală care unește România și Franța nu cere să fie reamintită. Ea este adânc simțită, lucru care are și mai multă valoare. Pe niciunul din teritoriile cunoscute, răsfrângerea culturii noastre și răspândirea inimii noastre nu au fost mai întinse decât pe teritoriul Dvs. Aceasta nu pentrucă am fi exercitat vreodată cel mai mic imperialism intelectual, fiindcă dimpotrivă compatrioții Dvs. ne fac adesea imputarea — și cu oarecare dreptate — de a nu fi făcut să se cunoască îndestul mișcările psihologiei noastre naționale. In acest pavilion vom avea prilejul să vedem resursele materiale și morale, care vă caracterizează. Nu uităm că francezii merg mai puțin des prin Europa ca alte popoare. Este nevoe ca să fie informați, prin exemple despre caracterul original și autohton al civilizației Dvs, siguri mai dinainte de a găsi sinteza armonioasă dintre Bizanț și latinitate — sinteză al cărui simbol sunteți — o mulțumire a spiritului și a gustului lor. Un popor de țărani care are pasiunea culorii și instinctul frumuseții, care-și trage din adâncul ființei cea mai rafinată, cea mai specială și cea mai înaripată dintre aristocrații, iată mai presus de toate ce ne veți arăta. Salutându-vă aci, Domnule Ministru, în numele guvernului, vreau numai să vă spun că ne veți găsi totdeauna să gândim, să înțelegem și să vibrăm alături de voi". —
D. Victor Antonescu a pronunțat o alocuțiune, spunând între altele :
"Sunt adânc mișcat de marea onoare ce o faceți pavilionului românesc, a cărui piatră fundamentală o punem acum, în prezența dvs., și pentru frumoasele și caldele cuvinte ce ați rostit la adresa țării și a mea. Această onoare și această bucurie este sporită și prin simpatia pe care ne-ați arătat-o. România va fi fericită să poată arăta în acest pavilion arta ei, bogățiile ei, frumusețile ei, viața ei însăși. Ea se mândrește cu simpatie pe care în mod statornic i-o arată Franța. Vă mulțumesc domnule ministru și domnule comisar general pentru caldele cuvinte cu care ați exprimat această simpatie". —
AGERPRES/(Documentare, editor: Doina Lecea)
Utilizarea secţiunii Comentarii reprezintă acordul dumneavoastră de a respecta termenii şi condiţiile AGERPRES în ceea ce priveşte publicarea comentariilor pe www.agerpres.ro.
Comments