Alegeri in Turcia: Principalii candidati au votat. Numeroase acuzatii de frauda electorala

Alegeri in Turcia 24 iunie 2018. S-au deschis urnele si aproape 60 de milioane de turci sunt asteptati sa isi aleaga cei 600 de parlamentari si presedintele care ii va conduce in urmatorii cinci ani. Recep Tayyip Erdogan spera sa obtina un nou mandat si sa isi asigure presedintia pana in 2023, ajungand astfel la 20 de ani in fruntea Turciei.

Sectiile de vot s-au deschis la ora 8.00, milioane de turci fiind asteptati sa-si aleaga presedintele, dar si parlamentarii. Alegerile din Turcia sunt urmarite cu atentie de intreaga lume, in contextul in care Erdogan este asteptat sa adopte noi masuri care sa-i acorde putere sporita, in cazul in care va castiga. Cu toate acestea, liderul de la Ankara se confrunta cu o opozitie surprinzator de puternica. Contra-candidatul sau, Muharrem Ince, ii pune probleme serioase in cursa pentru un nou mandat. Cu o zi inainte de deschiderea sectiilor de votare, milioane de oameni au iesit in strada pentru a-i sustine pe cei doi candidati importanti – Recep Tayyip Erdogan si Muharren Ince.

UPDATE 15.50: Principalul partid de opozitie turc a denuntat tentative de frauda in timpul alegerilor legislative si prezidentiale anticipate care au loc duminica in Turcia. “Numeroase plangeri ne-au parvenit”, mai ales din provincia Sanliurfa (sud-est), a declarat purtatorul de cuvant al Partidului Republican al Poporului (CHP, social-democrat), Buelent Tezcan, intr-o conferinta de presa la sediul formatiunii sale, la Ankara.

Tezcan a dat cateva exemple de tentative de masluire a urnelor, indeosebi cazul unei urne care continea deja circa o suta de buletine de vot, toate in favoarea aliantei dominate de formatiunea aflata la putere, Partidul Justitie si Dezvoltare (AKP, islamo-conservator), inainte de deschiderea sectiilor de vot.

De teama fraudelor, indeosebi in sud-estul cu majoritate kurda, opozanti si ONG-uri au mobilizat cateva sute de mii de observatori pentru a supraveghea urnele. “In regiune, s-au produs atacuri, amenintari cu arestarea observatorilor nostri”, a afirmat Tezcan, deplangand prezenta “unor persoane inarmate pe strazi”, care incearca sa creeze, in opinia sa, “o atmosfera de teroare pentru alegatori”.

Principalul partid prokurd HDP a denuntat la randul sau, pe retelele sociale, tentative de frauda si intimidare similare in sud-est.

Insa presedintele Recep Tayyip Erdogan a declarat, la scurt timp dupa ce a votat la Istanbul, ca a aflat “ca nu exista probleme serioase in intreaga Turcie” in procesul de desfasurare a scrutinului.

UPDATE 14.00: Principalii candidati la alegerile prezidentiale si-au exprimat votul in cursul zilei de duminica. Erdogan a fost ultimul care a ajuns la urne, votand abia la ora 13.30, la sectia din Uskudar, Istanbul.

Muharrem Ince, principalul contracandidat al lui Erdogan, a votat in orasul sau natal, din provincia Yalova din nord-vestul tarii. Intr-o declaratie de presa, el a spus ca de la sectia de vot va merge direct la cladirea Consiliului Electoral Suprem (YSK) din Ankara.

Si a treia favorita, data de sondajele de opinie, Meral Aksener, a votat, in Istanbul. Ea a declarat ca va monitoriza procesul electoral de la sediul central al partidului sau, IYI, situat in Ankara. Si Aksener a declarat ca va merge in capitala dupa exprimarea votului.

Alegatorii turci sunt asteptati astazi la urne pentru a-si alege noua conducere, cea care va conduce dupa regulile impuse in urma referendumului din 2017, cel in urma caruia presedintele va avea puteri sporite.

Recep Tayyip Erdogan este favorit la castigarea alegerilor. Fost primar al Istanbulului in anii '90, el a venit la putere in 2003 de cand a avut trei mandate ca premier si apoi din 2014 este presedinte al Turciei. Anul trecut el a castigat un referendum in urma caruia a eliminat functia de prim-ministru si a incredintat presedintelui puterile executive.

Dar pentru a putea pune in aplicare noile prevederi constitutionale obtinute in urma referendumului este nevoie de organizarea unor noi alegeri.

Ce sanse are Erdogan sa castige alegerile prezidentiale

Potrivit sondajelor de opinie publicate in Turcia, Erdogan conduce, dar cifrele arata ca nu va obtine peste 50% dintre voturi din primul tur si va trebui sa treaca si al doilea tur, cel din 18 iulie.

Totusi, Erdogan are cateva avantaje clare. Principalul sau atu este represiunea guvernamentala impotriva mass-media in urma tentativei de lovitura de stat in 2016. In urma declararii starii de urgenta, mii de contestatari ai lui, inclusiv jurnalisti sau sefi ai unor institutii media de opozitie, au ajuns dupa gratii. Astfel ca Partidul Justitiei si Dezvoltarii (AKP), domina spatiul media si astfel pot sa transmita mesajele pe care le vor ei, fara a fi publicate informatii care nu le convin.

Un alt atu al lui Erdogan si a partidului sau este numirea in Comisia Electorala a unor oficiali pro-guvernamentali.

Totusi, poate tocmai aceste masuri de reprimare a contestatarilor puterii, a facut ca opozitia sa fie mai unita si chiar sa formeze in premiera pentru istoria moderna a Turciei, o opozitie puternica si coalizata. In conditiile in care AKP controleaza mass-media, candidatii opozitiei si-au gasit propriile instrumente de promovare. Ei au valorificat puterea noilor mijloace de comunicare pentru a-si transmite mesajul si astfel s-a ajuns sa existe concurenti autentici pe buletinul de vot care ofera alternative reale.

Subiectele principale de dezbatere in campania electorala

Economia: Erdogan s-a bazat mult timp pe realizarile sale economice pentru a castiga alegerile, dar de aceasta data nu ii va mai fi la fel de usor. Lira turca a atins minime istorice, inflatia este in crestere, iar cresterea robusta din ultimii ani este de asteptat sa se reduca dramatic.

Kurzii: Armata turca a luptat cu partidul separatist al muncitorilor din Kurdistan (PKK), considerat o organizatie terorista, de aproape patru decenii. Erdogan a exclus varianta revenirii la un acord de pace asa cum s-a intamplat in 2015, iar armata turca a intensificat atacurile asupra fortaretelor PKK din Muntii Qandil din Irak inainte de srcutin.

In acelasi timp, populatia kurda a Turciei, situata in special in sud-est, o circumscriptie foarte importanta pentru Erdogan, ar putea sa isi imparta voturile intre AKP si HDP pro-kurd. Mai mult, recenta alianta a AKP cu Partidul Nationalist (MHP), care promoveaza o politica stricta impotriva kurzilor, i-ar putea face pe multi dintre posibilii alegatori kurzi sa nu voteze cu AKP. Daca HDP castiga cel putin 10% din voturi, va atinge pragul necesar pentru a intra in parlament si astfel sa determine partidul presedintelui sa piarda majoritatea pe care o are acum.

Siria: Numarul mare de refugiati sirieni care traiesc in Turcia a devenit, de asemenea, un subiect electoral. Mai multe partide au spus ca spera sa trimita sirienii inapoi in tara lor, desi au grija sa spuna ca vor face acest lucru numai dupa ce razboiul s-a incheiat si subliniaza importanta consolidarii pacii acolo. Implicarea Turciei in razboiul sirian, precum si lupta continua cu PKK, au inspirat acte de terorism in tara in ultimii ani, o alta preocupare pentru alegatori.

Ce candidati s-au inscris in cursa pentru alegerile prezidentiale

Istoria Turciei din ultimii 15 ani se concentreaza in jurul lui Erdogan si a popularitatii sale. Dar spre deosebire de alegerile anterioare, de data aceasta exista mai multi candidati dintre care turcii pot alege, iar majoritatea acestora promit sa mentina Turcia drept o democratie parlamentara.

Muharrem Ince

Conducatorul coalitiei care i se opune lui Erdogan si AKP-ului, Muharrem Ince, candideaza din partea Partidului Popular Republican (CET) centru-stanga. El promite independenta justitiei, mai multe libertati personale si incetarea cheltuielilor guvernamentale excesive.

El este cunoscut un lider carismatic, ceea ce a lipsit partidului sau in ultimii ani, si este recunoscut pentru discursurile sale pasionale. Campania sa electorala a fost plina de culoare, fiind vazut de multe ori cantand si dansand pe cantece traditionale si, odata, a urcat cu bicicleta pe scena, in semn de protest fata de cheltuielile excesive ale lui Erdogan.

Meral Aksener

Singura femeie inscrisa in cursa electorala, Meral Aksener, supranumita si "lupoaica", sau "doamna de fier a Turciei", este un politician cu state vechi, care in anii '90 a fost si ministru de Interne. Cu toate ca sondajele o situeaza pe locul al treilea in cursa electorala, aceasta are sanse sa rupa din electoratul nationalist-conservator al lui Erdogan.

Ea s-a desprins de partidul sau, MHP, cand acestia i s-au alaturat lui Erdogan intr-o coalitie de guvernamant si si-a infiintat propriul partid de centru-dreapta IYI Parti.

Campania ei electorala s-a axat pe gestionarea defectuoasa a economiei tarii de catre Erdogan si AKP. Daca va castiga, Aksener va fi prima presedinta a Turciei, dar nu si prima femeie sef de stat din tara – Tansu Ciller care a fost aleasa in 1993 drept primul premier al Turciei.

Selahattin Demirtas

Selahattin Demirtas, liderul HDP, candideaza la presedintie desi se afla in inchisoare, unde a fost trimis in noiembrie 2016 ca urmare a loviturii de stat nereusite. El este acuzat ca sustine PKK, Partidul Kurzilor considerat a fi in afara legii. Si alti parlamentari ai HDP au fost inchisi sau dati afara din posturile ocupate sub acuzatia unor presupuse afilieri la o grupare terorista.

Campania lui Demirtas s-a concentrat pe imbunatatirea calitatii vietii si diversitatii, iar singura s-a aparitie publica in perioada campaniei a fost un discurs preinregistrat de 10 minute difuzat de postul de televiziune TRT din Turcia, pe care fiecare candidat are dreptul legal de a-l folosi.

In discursul sau, Demirtas, vizibil mai slabit, i-a indemnat pe alegatorii turci sa se uneasca impotriva lui Erdogan si, de asemenea, l-a criticat pe presedinte pentru ca a amenintat ca va reintroduce pedeapsa capitala dupa lovitura de stat.

Cum va arata noul sistem electoral

Dupa alegerile din 24 iunie, functia de prim-ministru va fi dizolvata si toate puterile sale vor fi transferate presedintelui, un rol care a fost, in mod traditional, ceremonial.

O schimbare esentiala este ca presedintele va avea puterea de a emite decrete – cu alte cuvinte, sa creeze legi unilateral. Erdogan a reusit sa emita decrete in ultimii doi ani numai pentru ca guvernul sau a plasat tara intr-o stare de urgenta in urma loviturii de stat nereusite.

Sistemul electoral al Turciei va semana foarte mult cu cel al Statelor Unite. Presedintele, de exemplu, va avea puterea de a numi direct ministrii, in timp ce inainte numai parlamentarilor li s-a permis sa detina functii in executiv.