Am intrat in campania electorala
De acum satele, comunele, oraşele, târgurile şi pieţele, bisericile, căminele culturale şi nu în ultimul rând studiourile de televiziune vor fi pline de politicieni.
Ce este un politician? O figură care vă zâmbeşte frumos şi nu cere nimic în schimb decât un vot. Votul, nu cetăţeanul este suveran.
Cetăţeanul este o fiinţă umană care munceşte, mănâncă şi bea, are grijă de copiii săi, trăieşte şi vizează să o ducă şi mai bine.
Ce este un vot?
O bucată de hârtie pe care trebuie să pui o ştampilă.
Dacă se pun mai multe ştampile pe acelaşi partid, acesta câştigă alegerile şi, având majoritate parlamentară în spate, vine la guvernare.
Devenind partid guvernamental, automat politicienii care v-au cerut votul intră în rândul clasei politice conducătoare.
Cei care azi vă cer votul mâine vă vor conduce. Dacă în timpul campaniei electorale de pe toate reţelele de socializare vă vor întâmpina feţe zâmbitoare, la fel şi atunci când deschideţi un ziar, după cele 30 de zile zâmbetele vor pieri.
Amabilitatea, servitudinea, peste 30 de zile vor fi amintiri. Oameni ocupaţi cu treburile ţării, cei care v-au cerut votul vor deveni inaccesibili.
Îşi vor afişa pe uşi programe de audienţe. Să fiţi fericiţi dacă veţi reuşi să ajungeţi până la poarta instituţiilor unde un portar în uniformă, înarmat cu o faţă cruntă, vă va spune că domnul X este ocupat. Foarte ocupat, trebuie să veniţi data viitoare când are program de audienţe.
Ruptura dintre alegători, dintre cetăţeanul de rând şi politician este o realitate. Din mulţimea celor care vă cer votul foarte puţini rămân oameni normali, aşa cum păreau în timpul campaniei electorale.
Odată instalaţi într-o funcţie, datorită slabei pregătiri, lipsei de caracter, se transformă în fiare birocratice. Invocând mereu că sunt ocupaţi până peste cap cu problemele de interes general, nu fac altceva decât să se rezolve pe ei înşişi.
Se înconjoară de un cerc foarte mic de ciraci şi se pun pe făcut afaceri. Împart funcţii pe criterii de gaşcă, găsesc locuri de distracţii discrete, se plimbă prin lumea întreagă pe banii statului şi apoi se miră că nu sunt iubiţi şi admiraţi ca în timpul campaniei.
Dar să nu disperăm cu totul. În această pădure de nesimţire generalizată se află şi câte un om de treabă. În ultima vreme i se spune onest. Ar fi trebuit să se înfiinţeze Partidul Oneştilor, în care să se intre după un examen sever.
Cu siguranţă într-un astfel de partid şi-ar fi găsit locul politicieni de toate culorile. Am fi găsit acolo câte un pesedist de treabă, un liberal, un ecologist, un udemerist, fiecare meritându-şi un loc în Parlamentul României.
Lor li s-ar fi cuvenit să li se acorde onoarea de a forma guvernul. Restul, oportuniştii, leneşii, penalii, adică toţi cei răi, dacă nu pot fi scoşi din viaţa publică, să meargă în Opoziţie. De acolo nu vor mai putea face rău.
Dar cum discernem între cei buni şi cei răi? Cum alegem grâul de neghină în doar 30 de zile? Se spune că odată la patru ani puterea se află în mâinile poporului. Dar şi poporul mai greşeşte, are opinii diferite despre partide care, în fond, nu se deosebesc între ele.
Cum se face că aproximativ o treime (plus, minus câteva procente) din populaţie votează mereu cu PSD, altă treime (iarăşi plus-minus) cu un partid de dreapta, PNL sau înainte PDL, iar altă treime din cetăţeni îşi împart voturile între partidele mai mici?
Practic, în România populaţia nu s-a polarizat, adică nu se împarte aproximativ în două, ci în trei. Avem, deci, trei categorii de votanţi. Dar avem şi trei categorii de partide?
După cum s-au aliat şi s-au despărţit, toate par o apă şi-un pământ. Sunt diferite, dar sunt din acelaşi aluat. Cu fiecare rând de alegeri, oamenii speră să se schimbe ceva. În bine, nu în rău. Poate că a venit timpul pentru marea schimbare. Candidaţii, partidele au datoria să ne dovedească în următoarele 30 de zile că merită să mergem la vot şi să-i votăm pe cei mai buni.
Comments