Asa a inceput fenomenul pariurilor sportive in Romania

Asa a inceput fenomenul pariurilor sportive in Romania

In anul 1946, ziarul ,,Sportul romanesc" ii premia pe cititorii care pronosticau corect rezultatele meciurilor dintr-o lista publicata in ziar, dupa un model lansat in Italia de ,,Gazzetta dello Sport". Din 1947 s-au organizat ,,concursuri de pronosticuri sportive" pentru primele doua esaloane fotbalistice ale tarii. A fost miscarea ce a prefatat aparitia Pronosportului, o provocare pentru microbisti lansata de Loteria Romana.

Se statea la coada pentru plasarea biletului

Pronosportul a fost singura forma de pariuri pe bani pana dupa Revolutia din 1989. Apoi, dupa deschiderea granitelor, in Bucuresti si in alte orase mari au inceput sa apara primele agentii de pariuri stradale. Operatorii puteau fi numarati pe degetele de la o singura mana.

Conditiile de atunci, din anii 90, sunt greu de imaginat acum. Pariorii mergeau in agentie, unde gaseau la avizier oferta, fiecare meci avand in dreptul lui un numar de ordine. Se putea miza doar partide de fotbal din campionatele puternice si, ocazional, din Scandinavia. Pe o bucata de hartie, pariorul trecea numarul meciului si pronosticul: 1, X sau 2. Erau obligatorii minim trei selectii pe bilet. Apoi, microbistii stateau la coada minute bune pentru a putea dicta biletul persoanei care era la ghiseu.

Surse de informare erau foarte putine. Se gaseau doar clasamentele din Spania, Italia, Germania, Anglia sau Franta, in ziarele de sport. Nu mereu, aceste clasamente erau printate si lipite la avizierele agentiilor de pariuri.

Teletextul, singura sursa de informare in timp real

Treptat, casele de pariuri stradale au evoluat. Au fost inchiriate spatii mai generoase, amenajate cu mese si scaune. Pariorii nu mai erau nevoiti sa stea in picioare ca sa completeze biletele. O puteau face intr-un cadru mai civilizat. In plus, agentiile mai importante lasau pe mese foi cu oferta si cu clasamente din mai multe tari, iar pe pereti erau monitoare pe care se puteau urmari meciurile transmise la televizor si rezultatele de pe teletextul Antenei 1, primul post care a introdus astfel de informatii. Pana atunci, pariorii aflau daca au castigat doar mergand in agentie, in ziua urmatoare disputarii meciului.

O data cu trecerea anilor, pe piata romaneasca intrau tot mai multi operatori, printre care si branduri foarte cunoscute la nivel international. Bookmakerii de top aveau o agentie centrala in Bucuresti, foarte intinsa ca suprafata, care rivaliza cu cele mai bune pub-uri sportive. Acolo microbisti mancau, beau, puneau pariuri premeci si live (o noutate absoluta), urmareau meciuri din tot felul de sporturi si, in primul rand, socializau.

Optiunile de pariere s-au diversificat. Pe langa rezultat final, se mai putea miza pe sansa dubla si pe goluri. Apoi pe cornere si pe cartonase galbene. Mecanismul era, insa, acelasi: pariorul scria pe o hartie de dorea sa joace, apoi statea la coada ca sa dicteze biletul. Daca voiau sa joace live, deseori avea surpriza ca evenimentul pe care intentionau sa parieze se produca inainte sa apuce sa ajunga la ghiseu.

In 1994 s-a intrat intr-o noua era

Cel mai important moment pentru industria de betting a reprezentat-o aparitia primului site pe care se putea paria efectiv, in 1994. Marea masa a romanilor a avut acces la pariuri online mult mai tarziu, o data cu raspandirea accesului la internet.

Cea dintai agentie la care s-a putut paria pe Internet, avand pagina web cu interfata in limba romana, a fost Gamebookers. Pasionatii de gambling din Romania isi puteau alimenta contul cu moneda nationala, prin card bancar sau prin portofel electronic. Ulterior, tot mai multi romani au avut acces la reteaua globala si si-au putut deschide conturi la agentii din toata lumea. In primul deceniu al anului 2000, fenomenul pariurilor a capatat o amploare deosebita. Tot atunci au aparut si multe site-uri cu ponturi la pariuri.

Domeniul jocurilor de noroc a fost reglementat in 2015, statul roman punand ordine intr-o piata pe care putea intra oricine, chiar si operatorii mai putin seriosi, care nu puneau mare pret pe drepturile clientilor. De atunci jucatorii platesc impozit pe veniturile realizate din pariuri online, iar agentiile sunt obligate sa detina licenta emisa de Oficiul National pentru Jocurile de Noroc.