Atentatul de la Butler

Intr-un orasel din Pennsylvania, Butler, se desfasura o intrunire electorala, premergatoare Conventiei Partidului Republican unde, foarte probabil, domnul Donald Trump urmeaza sa fie nominalizat in calitate de candidat oficial al partidului la functia de Presedinte al Statelor Unite.

Acolo s-au tras opt gloante, a murit un om, aflat in public, altul este grav ranit, iar un glonte a sfasiat urechea candidatului republican la inalta functie pomenita. Nu poate fi vorba de o inscenare. Niciun tragator din aceasta lume nu poate strapunge doar urechea unui om pentru ca asa si-a dorit.

Este vorba de un noroc extraordinar al domnului Trump, doar intamplarea l-a mai tinut in viata. Opt gloante reprezinta o doza de risc imens.

Ceva este foarte sigur, Donald Trump este o persoana cu o uriasa stapanirea de sine. Atingerea mortii (la propriu) nu l-a descumpanit. Nu a uitat ca are in jur un public, iar publicul trebuie sa vada spectacolul pana la capat. Cum se spune "The show must go".

Fiind mai mult om de televiziune decat politician, Donald Trump s-a despovarat de mormanul de corpuri care il acoperea, semnul unei harnicii a Serviciului Secret care se manifesta dupa eveniment, si s-a adresat multimii cu un gest expresiv - nu am murit, lupt in continuare!

Gestul acesta este declansatorul unei polarizari fara precedent in randul electoratului sau care va avea reflexe si asupra celor inca nealiniati. Ceea ce s-a intamplat la Butler este inceputul unui mars republican catre o victorie in alegerile din noiembrie. Ar fi bine pentru toata lumea daca ar fi doar atat, inceputul unui drum catre victoria in alegeri, mi-e foarte teama ca nu este doar atat.

Convingerea mea este ca tirul mortal de la Butler nu este decat varful icebergului, ceea ce se vede. Tanarul, suspect de rapid lichidat, care a declarat cu o zi inainte ca " ii uraste pe republicani si pe Donald Trump" imi aminteste de tristele figuri ale idealistilor manipulati de "Mana neagra".

Impuscaturile de la Sarajevo au dus la izbucnirea Primului Razboi Mondial, un conflict mai sangeros decat toate conflictele lumii si mai absurd decat toate jocurile politice premergatoare. De fapt, razboiul s-a declansat din cauza unor ezitari de cancelarie. In cancelaria germana, dar, factor determinant, si in cancelaria engleza. Nimeni nu-si dorea razboiul cu adevarat, dar razboiul a izbucnit.

Situatia actuala in lume mi se pare destul de asemanatoare, desi au trecut 110 ani de la incidentul de la Sarajevo. Nu ne aflam in iunie, ci in iulie, dar e miezul verii, timp in care, din cauza caldurii, oamenii sunt mai iritati si mai impulsivi.

Sunt voci, dintre care unele calificate, care ne soptesc - "e un lup singuratic". Nu vom sti niciodata cum nu stim daca asasinul lui Kennedy a fost aidoma. Sau, mai bine spus, nu vrem sa stim.

Acest "lup singuratic" era inscris chiar in Partidul lui Donald Trump, dar mai era si un apropiat al miscarii Antifa. Uleiul si apa. Cred ca este, daca nu o incercare de a musamaliza faptele, macar o eroare, e drept, pozitiva.

Este de necrezut ca un om inarmat cu o pusca, la vedere, sa se suie pe acoperisul unei case fara a fi observat de cineva. Si chiar a fost vazut - martori oculari declara limpede ca l-au vazut si au si atras atentia asupra acestui fapt.

Sa fie neglijenta pura sau neglijenta interesata? Ura care mocneste de atata vreme intre conservatorii republicani si radicalii democrati a reusit sa se infiltreze in randurile multor altor grupuri social - politice, pana acum nealiniate in aceasta infruntare.

Poate ca lucrurile n-ar trebui luate intr-o nota prea grava, ar fi tentati sa gandeasca unii dintre spectatorii acestui eveniment.

Ceva este inca nelamurit - de ce Presedintele Biden se incapataneaza sa se recandideze cand din propriul sau grup de sustinere se aud voci puternice care indeamna la renuntarea in favoarea unui candidat capabil cu adevarat sa-l invinga pe Donald Trump? Si de ce Donald Trump este vizibil interesat sa fie contra - candidatul lui Joe Biden? Pare un adevarat tango, dar un tango cu note prea grave pentru a fi inteles ca un simplu dans electoral.

Atentatul de la Sarajevo a fost un eveniment complex, in primul act, atentatorii rateaza cu putin tinta, ca si in cel de la Butler. A urmat actul doi. Arhiducele isi continua vizita, aplaudat de oficialitatile locale. In actul doi s-a tras din cauza ca unul dintre atentatori s-a trezit brusc in fata tintei ratate cu catva timp inainte.

De aceasta data n-a mai ratat. Oare cine ne mai poate garanta ca lucrurile, de aceasta data, nu vor avea acelasi curs? Dar trebuie sa ne garanteze cineva ca omenirea are un viitor, ca multiplele conflicte latente sau active cum sunt cele din Ucraina sau din Gaza se vor opri acolo, in Ucraina si in Gaza, ca omenirea va privi ingrozita, dar cu o usurare secreta in suflet, cum sunt jertfite vietile unor ghinionisti pentru liniste relativa a restului lumii?

Asa au mai fost jertfite populatii si teritorii in preajma celui de al doilea conflict mondial. Rezultatul - un macel general. Vazand cum se repeta istoria, cred ca glontul, care a fluierat pe langa urechea domnului Trump, a fluierat de fapt pe langa urechea fiecaruia dintre noi. El este semnul ca deja e cam tarziu sa mai poata fi oprite fortele care isi doresc o nebunie generala pentru a putea instaura o ordine mormantala.

Domnilor, s-a trecut la fapte! Daca nu se renunta la discursul razboinic, nu va mai ramane piatra pe piatra din aceasta singura lume. Alta nu avem!

The post Atentatul de la Butler appeared first on Cotidianul RO.