Batalia anticipatelor
Merita pusa in discutie, daca tinem seama de cateva principii de baza ale democratiei. Un guvern trebuie sa fie produsul partidului, sau in cel mai rau caz al unei aliante, care a cistigat parlamentarele, organizate conform Constitutiei.
Rolul anticipatelor este de a solutiona situatiile de criza politica, in care sint implicate institutiile fundamentale ale statului. Trebuie spus ca adop-tarea acestei solutii, depinde de gradul maturizarii democratiei dintr-o tara. Cu mici exceptii, in democratiile mature, motiunile de cenzura si anticipatele sint evenimente politice rare, care nu afecteaza stabilitatea societatii si evolutia economiei. In Italia, schimbarea frecventa a guvernelor precum vremea este perceputa ca o disputa politica, careia opinia publica si electoratul nu-i acorda prea mare atentie. In democratia noastra, care refuza maturizarea, unde politica sufoca societatea, mofturile, interesele politicienilor si ale partidelor tind sa devina probleme majore, de interes national. La ora actuala, inafara de mass-media, care pescuieste in ape tulburi, cu ipoteze, scenarii si speculatii, anticipatele nu mai sint o prioritate. Iata si argumentele, cu precizarea ca din ecuatia subiectului trebuie eliminate teoriile conspiratiei. Nu ma fac avocatul PNL, dar speculatia ca isi doreste anticipatele pentru a dobindi legitimitatea necesara, incit sa poata spune, ca de la 1 septembrie, pensiile nu pot fi majorate este o prostie, care a nascut o teorie lipsita de logica.
Constitutia nu favorizeaza anticipatele, procedurile sunt complicate, necesita timp si implica mai multe institutii ale statului. Demersurile trebuiau facute dupa ce Iohannis a cistigat al doilea mandat, inainte de amplificarea si acutizarea crizei politice. Intr-un astfel de context, anticipatele puteau fi organizate cel mai tirziu la sfirsitul lunii aprilie, ocazie pentru primarii pesedisti si penelisti de a-si testa fidelitatea fata de propriul partid, in functie de rezultatul alegerilor. Nici art. 2, aliniatul 1 din Constitutie, unde teoretic se vorbeste de suveranitatea poporului, (care alege si decide?) nu este pe placul anticipatelor. In ideea ca de pe urma rezultatelor, poporul ar trebui sa aiba ceva de cistigat, sociologii nu se obosesc sa-l intrebe daca doreste sau nu anticipate. Din moment ce partidele nu exprima o pozitie ferma, bazata pe argumente, iar poporul are alte preocupari, este greu de spus cine mai este interesat de acest gen de alegeri. Cei care urmaresc declaratiile presedintelui Iohannis, facute in spatiul public vor afla si raspunsul. In campania electorala, din toamna anului trecut, Presedintele, despre anticipate nu a suflat o vorbulita. Furia dezlantuita de Presedinte impotriva PSD-ului (a prins la electorat) au aruncat anticipatele intr-un con de umbra, deoarece cu o astfel de tema electorala prezidentialele nu puteau fi cistigate de Iohannis. Indiferent daca anticipatele vor avea loc sau nu, singurul cistigator din toata tarasenia ramine presedintele Iohannis. Dezinteresat de rezultatul eventualelor alegeri, presedintele va iesi basma curata si cel putin in gind ar putea spune: „penelisti sau pesedisti, care ati preluat puterea, dupa cum a hotarit poporul, nu aveti decit sa va descurcati, iar pe mine sa nu va bazati.” „Cu Romania normala (fara crize politice), recunosc ca m-a luat gura pe dinainte”. Noi, poporul, il intelegem, si inca cinci ani la Cotroceni ii dorim odihna placuta.
Prof. Vasile ILUt
Post-ul Batalia anticipatelor apare prima data in Graiul Maramuresului.
Comments