Caracalul bate prezidentialele
Principalii candidati prezidentiali se cunosc. Surprizele pot aparea doar daca unul dintre cei trei sau patru favoriti se retrage din cursa inainte de a incepe campania electorala oficiala.
Cu toate ca sondajele inca nu au dat o idee despre un top, fie el si provizoriu, atentia opiniei publice este atintita pe doi candidati: presedintele Iohannis si premierul Viorica Dancila. Ei atrag atentia nu prin prestatia lor de prezidentiabili, ci prin natura functiilor pe care le ocupa.
Este o harjoneala cu care lumea s-a obisnuit. Primul ministru cere ceva, presedintele refuza. Cine nu stie acest lucru?
Cine nu stia ca presedintele va refuza remanierea propusa de primul ministru? Nu era nevoie decat de o confirmare formala. Pe care presedintele a si facut-o joi seara.
Asadar, neprimind aprobare de la Cotroceni, primul ministru se vede obligat sa mearga cu propunerile in Parlament pentru a obtine voturile necesare pentru o noua structura a guvernului.
Daca ar exista o majoritate parlamentara situatia s-ar rezolva rapid. Odata cu iesirea ALDE de la guvernare aritmetic nu mai exista majoritatea PSD-ALDE. Dilema provine din seria de intrebari care planeaza asupra partidului. ~n mod normal ar fi trebuit facut un anunt oficial din partea conducerii ALDE, facute publice motivele pe o foaie de hartie, punct cu punct, nu spuse din varful limbii.
Ambiguitatea comunicarii i-a oferit premierului Dancila sansa de a intra pe teritoriul ALDE pentru a-si asigura o majoritate necesara mentinerii la guvernare.
Cu toata criza politica, despre care PSD se face ca nu exista, iar presedintele Iohannis nu o anunta ca atare, opinia publica este mult mai atenta la fenomenul Caracal decat la framantarile politice.
Caracalul bate prezidentialele. Monstrul de la Caracal are deja mai multa notorietate decat toti candidatii la un loc, exceptandu-i pe presedintele in exercitiu si seful guvernului.
Despre criminalul Gheorghe Dinca se vorbeste mai mult decat despre prezidentiabilii Dan Barna, Mircea Diaconu, Theodor Paleologu, Kelemen Hunor si toti ceilalti.
Notorietatea criminalului Dinca tinde sa bata notorietatea liderilor politici, de la Ludovic Orban la Rares Bogdan, de la Kelemen Hunor la Eugen Tomac, ca sa nu vorbim despre proaspetii europarlamentari.
Dinca, marele criminal, mai are un merit: din cauza lui nu se mai vorbeste despre independenta procurorilor. Ce partid are acum curajul sa ceara independenta procurorilor atata vreme cat de saptamani intregi ancheta bate pasul pe loc?
Mai mult decat atat, procurorilor si politistilor implicati in evenimente li s-au deschis dosare penale. Caracalul a dezvaluit carentele, slabiciunile sistemului juridic. Datorita crimelor comise de Dinca afla toata lumea ca exista retele de trafic de persoane, ca prin multe orase clanurile fac legea, politia si unii procurori fiind la cheremul unor interlopi. Daca nu era Dinca nu se putea demonstra atat de repede si fara putinta de tagada ca serviciul 112 nu functioneaza la capacitatea ceruta. Ba chiar este un fel de jucarie a angajatilor.
Nu in ultimul rand cazul de la Caracal ne-a aratat ca avem un presedinte slab, un prim ministru care nu stie ce sa faca, un ministru de interne si unul de justitie fara autoritate, un procuror general care nu are instrumente legale de a trage la raspundere un procuror care nu si-a facut datoria.
Vorbim mai mult despre un criminal decat despre oricare alt politician. Oare asta nu demonstreaza suficient de mult ca statul este o masinarie ruginita? Cine il poate schimba? Cei care l-au condus pana acum? Nu conteaza ca se numesc Traian Basescu, Calin Popescu Tariceanu, Victor Ponta, George Maior, Liviu Dragnea sau Klaus Iohannis, vina este colectiva. Si se imparte cu toti cei ce, in subordinea lor, au ocupat functii-cheie la varful statului.
Comments