Ce am spus (2)

Ce am spus (2)

In acest spatiu, puteti citi fragmente din opera lui Gheorghe Schwartz ,,Ce am spus" aparuta la Mirador, Arad, 2019.

&

&

(1) Ancheta ,,Jurnale"

  1. Cititi jurnale?
  2. Ce anume urmariti in literatura de tip confesiv, cand ar trebui scrisa si de ce?
  3. Dumneavoastra scrieti jurnal?

1-3. Avand un dialog personal, fara intermediari, cu Dumnezeu, insa fara a fi nici pe departe habotnic, cred ca biografia ne este scrisa de Cel de Sus pentru un timp si un areal pe care El ni l-a stabilit. De aceea, mi se pare o lupta inegala cu Dumnezeu sa incerci sa descrii altfel ceea ce ti s-a harazit. Cand citesc un jurnal, am convingerea ca citesc o fictiune, un roman in care autorul este si narator si personaj. Ceea ce, uneori, poate fi interesant.

Pe de alta parte, tot ceea ce scrie un autor reprezinta episoade din trairile, din viata sa. In acest sens comit si eu un jurnal. Despre traiul meu nemijlocit imi ajunge agenda unde notez faptele concrete, ca sa nu uit ce am facut si ce va trebui sa fac la o anumita data. Eventual, mai notez si ceea ce nu mi-a reusit ori imi vars naduful pentru un necaz. Mai mult mi s-ar parea grandomanie: adica sa ai impresia ca esti atat de important incat toata lumea sa trebuiasca sa stie totul despre tine. (Nici jurnalele ,,intime" lasate sa patrunda in public nu mai sunt deloc ,,intime".)

(Revista Apostrof, nr. 12, 2018.)

&

Asadar, selectiv si in ordine (aproape) cronologica[1]:

(2) Conditia scriitorului de provincie

  1. Considerati ca pentru un scriitor, a trai in provincie (sau mai bine zis nu in Bucuresti sau alt mare oras, si nu in preajma unei reviste) inseamna un avantaj? Sau un dezavantaj? De ce?

Teoretic, se poate scrie oriunde traiesc oameni. Din acest punct de vedere nu exista locuri privilegiate. Practic, scriitorul din provincie - ma refer mai ales la tanarul scriitor din provincie in tot raspunsul pe care-l dau la aceasta ancheta - este un handicapat. La varsta vlastarului, si cea mai viguroasa planta de cultura are nevoie de un gradinar.

Mijloacele de compensare sunt de foarte multe ori neglijate. Plachetele editate periodic de Centrele de indrumare a creatiei populare si a miscarii artistice sunt, nu de putine ori, plate si de un nivel artistic cel putin jenant. Cei care inlesnesc aparitia acestor productii o fac ,,pentru a nu se lega la cap" si prefera vesnicele rime in care tara este alaturat lui vioara etc. Cu alte cuvinte, pentru a nu risca din zece lucrari ca pe langa noua valoroase sa apara si un eventual ,,rebut criticat", prefera zece ,,rebuturi necriticate". Asta pentru ca prea putini critici competenti se ocupa si de cele ce apar prin posibilitatile proprii judetelor lipsite de revista si editura.

Indraznesc sa afirm ca satul romanesc a trecut, in aceasta privinta, prin transformari mult mai profunde decat multe capitale de judet. Scriitorul din provincie trebuie sa depuna un travaliu de multe ori mai dificil pentru a-si vedea opera publicata decat pentru actul de creatie insusi. De prea putine ori te mai publica cineva fara sa fii nevoit sa faci multe drumuri, uneori de sute de kilometri. Revistele, destul de judicios imprastiate pe toata suprafata tarii, nu acopera, de cele mai multe ori, nici aspiratiile de afirmare ale orasului de resedinta, cu atat mai putin ale judetelor invecinate. Si totusi sunt convins ca handicapul pe care-l suporta ,,provincialul" poate fi mult indulcit de o mai buna gospodarire a resurselor locale. Gasesc ca nu este admisibil ca un ziar judetean sa nu-si gaseasca suficient spatiu pentru a insera macar o notita despre un eveniment cultural, un colt, sa zicem o data la doua saptamani, pentru a se relata sedintele cenaclurilor etc.

  1. Care sunt, dupa Dvs., conditiile absolut necesare scrisului?

Din partea scriitorului, conditiile necesare sunt cunoscute: talent, o clara constiinta ideologica, perseverenta etc. Din afara sa, scriitorul are nevoie - dupa parerea mea - doar de doua conditii a) teren de afirmare si b) incredere. Amandoua sunt la fel de necesare: a) doar folclorul poate dainui prin viu grai; b) atunci cand exista vesnice banuieli asupra bunei tale credinte, cand fiecare cuvant ti se rastalmaceste, risti sa devii sterp.

  1. Inseamna ceva sau nu ,,experienta provinciei"?

Cunosc prea putin ,,experienta orasului mare" pentru a vedea ,,contrastul"

  1. Exista un statut aparte pentru scriitorul de provincie?

Exista. Din pacate. Pe doua planuri: a) publicat la intervale lungi de o revista si apoi de alta, ajungi, ca, dupa multe lucrari care au vazut lumina tiparului, sa fii cunoscut de rude si prieteni. (Care pana la urma te stiu si asa.) Cele cateva exceptii nu fac decat sa confirme regula. Cateodata, un redactor se entuziasmeaza pentru una dintre lucrarile tale, o publica si-si aduce aminte de tine peste... doi ani. Cei din Bucuresti te sfatuiesc sa publici ,,mai aproape", cei din Cluj la Timisoara si cei din Timisoara la Cluj. Intre timp, isi mai arata, eventual, si ei bunavointa si te publica la intervale incredibil de diferite; b) un anume birocratism il face pe cel din provincie sa aiba de impins mai multe usi decat cel dintr-un oras mare. Un singur exemplu personal: o piesa publicata in revista, aprobata de Consiliul artistic al teatrului din Arad a fost oprita in pragul punerii pe scena de un oarecare functionar, care a refuzat sa faca formalitatile ce se impuneau. In viata scrisului, nu e un secret pentru nimeni, se pot produce divergente intre un individ si un alt individ. Uneori acestea se uita, alteori dainuiesc mai mult vreme. Intr-un oras mare o asemenea situatie devine neplacuta. Intr-un oras de provincie, de multe ori, dupa o asemenea neintelegere urmeaza izolarea.

  1. Cum se desfasoara colaborarea Dvs. cu ziarele locale si cu revistele din provincie? Dar cu editurile?

Consider ca prin primele raspunsuri am vizat si ultima intrebare. Intre scriitorul de provincie si cel dintr-un oras cu revista, primul va fi dezavantajat. Dar, daca se va ajunge la o colaborare intelegatoare care sa vina atat din centrele puternice, cat si prin folosirea judicioasa a posibilitatilor locale, diferentele vor fi mai usor de suportat. Desi binefacerile pe care le ofera o revista proprie sunt greu de suplinit.

(Ancheta revistei Tribuna, 8 februarie 1973)

&

[1] In masura in care am mai putut stabili exact data aparitiei textului.

The post Ce am spus (2) appeared first on Cotidianul RO.

Comments