Ce-i de facut azi in Romania?

Ce-i de facut azi in Romania?

Schimbarile democratice consacrate de Constitutie (1992) au dus si in Romania la libertati si drepturi fundamentale de care sa se poata bucura fiecare cetatean. Numai ca, in orice loc din tara, oamenii se plang de abuzuri, nedreptati, saracie si inertie. Acestea nu sunt neglijabile.

Va trebui recunoscut, prin forta lucrurilor, ca originea lor rezida in slabirea democratiei - mai exact, in faptul ca partidele si institutiile raspunzatoare de aplicarea Constitutiei au tolerat, in ultimii aproape douazeci de ani, un autoritarism incult si obtuz, care a afectat performantele. Nu numai ca s-au irosit in timp resurse si oportunitati considerabile, dar, recent, s-au atins noi culmi. Guvernarea nu a putut sa dea reglementari viabile de stimulare a economiei si crestere a veniturilor. Niciodata amatorismul si dispretul pentru cetateni nu au fost mai fatise ca in ultimele saptamani.

Asa stand lucrurile, o convingere si patru siruri de fapte m-au facut sa duc mai departe reflectia pe intrebarea: ce-i de facut azi in Romania?

Personal, mi-am intarit convingerea, ce rezulta dintr-o conceptie axata pe comunicare, ca abia initiativa unor oameni pregatiti, devotati si solidari poate aduce asanarea. Acestia sunt multi - de la meseriasul si agricultorul productiv, la functionarul, maistrul, inginerul, profesorul, medicul, fermierul, militarul, artistul, preotul eminent, cu reusite certe. Am argumentat ca abia respectand cetateanul din fiecare s-a facut relansarea societatilor pe care le admiram si ca, in crizele Romaniei actuale, daca vrem solutii, este urgent sa se revina la statul de drept democratic si sa se instituie, pe locul democratiei viciate si mute de acum, o democratie deliberativa.

Este timpul sa se discute fara retineri dificultatile. Se observa usor, insa, ca neincrederea in legile, institutiile si reprezentantii de azi sporeste zi de zi. Multi concetateni sunt resemnati, destui se gandesc sa emigreze. Dezbaterea publica, singura luata, nu mai ajunge. Este nevoie si de proiecte viabile.

M-au facut sa duc mai departe reflectia diagnozele date situatiei de cei mai buni istorici si economisti ai tarii, care au consemnat ca Romania ultimelor decenii a inregistrat cea mai grava prabusire din istoria ei in timp scurt si ca jaful depaseste epoca fanariota. Privatizarea a fost inteleasa ca devalizare, democratia a fost rupta de raspundere, la decizii au urcat multi nepregatiti, politica externa s-a convertit in excursii pline de ridicol. Romania inregistreaza crestere de PIB, dar 38% dintre cetateni sunt la marginea saraciei. Se traieste pe datorie, indatorarea externa, azi de peste 161 miliarde euro, devenind record. In schimb, abuzul de functii in stat, privilegiile si lipsa de raspundere nu au seaman pe continent.

Desigur, tara si-a dat, la randul ei, o constitutie democratica, este in aliante solide, oamenii sunt liberi si se bucura de ceea ce au. Numai ca acestea s-au atins cu decenii in urma, de cu totul altii decat cei care se bat astazi cu ele in piept. O societate a libertatilor si drepturilor, cu valori ferme si democratie curata, care valorifica opinia cetatenilor, cum s-a cerut din 1918 incoace, ramane, in orice caz, solutia si pentru Romania.

M-a facut sa duc mai departe reflectia asupra a ceea ce este de facut discordanta dintre nevoile Romaniei si ceea ce propun cei care vor sa o conduca din 2024. Niciun candidat, dintre cei in avanscena, nu are cum scoate tara din situatia actuala - nici prin capacitate, nici prin realizari in interes public, nici prin ceea ce propune. Niciunul nu a fost, profesional vorbind, in fruntea generatiei sale. Niciunul nu a elaborat singur un program. Niciunul nu s-a construit pe sine. Nici unul nu a exprimat alte opinii decat ale sefilor sai.

Acestea se rasfrang si in ceea ce propun acei candidati. Se vor aplicari ale digitalizarii si geneticii, ignorand faptul ca tehnologiile, absolut indispensabile, fireste, nu dau rezultate fara normalizare institutionala. Se vrea lupta cu coruptia, care este, desigur, latita, dar lupta dusa a lovit, prin incompetenta, intreprinzatorii din tara si a sporit coruptia. Romania a ajuns controlata, ascultata, incatusata, cum spun justificat unii parlamentari, incat cu democrati de mucava creati prin birouri oculte nu se iese la liman. Nu se pricepe ca inarmarea nu este ideal de societate, ci masura impusa de circumstante. Tara are nevoie de reforme serios concepute, dar ele sunt confundate cu schimbari marunte.

Pentru cine vrea sa ramana lucid, este evident ca sunt candidati preocupati mai curand sa satisfaca sponsori. Aceasta tocmai cand in alte societati se asuma ca democratizarea este rezolvarea, iar democratie fara meritocratie nu da rezultate. La urma urmelor, este de pus intrebarea: dupa doua decenii irosite cu alegerea ,,raului mai mic", care a dus la prabusirea ce se vede cu ochiul liber, nu ar fi cazul ca Romania sa treaca la criteriul valorii si capacitatii persoanelor? Nu ar fi cazul valorificarii, in locul simplilor activisti rezultati din jocul imprejurarilor, a numerosilor cetateni, din locuri variate ale tarii, care au dovedit valoare profesionala, capacitate de a crea si transforma in bine unitati si institutii?

Nu ar fi si cazul schimbarii de optica? Observand, bunaoara, ca necontenitele obiectii fara legatura cu valoarea oamenilor face servicii doar imposturii, nicidecum unei tari! Ca neincetata inlocuire a ceea ce este in discutie cu pretexte de orice fel impiedica rezolvarile! Ca punerea in miscare a delatiunii duce indarat! Ca fapt, in Romania, actuala putere a rezultat din votul unei treimi din electorat, in vreme ce foarte multi oameni dintre cei mai calificati sunt trimisi sa priveasca spectacolul involutiei si neputintei. Nu ar fi cazul activarii lor in interes public - ca si al activarii covarsitoarei, dar ignoratei majoritati de fapt?
M-a facut sa duc mai departe reflectia o scrisoare a domnului Octavian Stireanu, care a adus, cu argumente, chestiunile la miez. Primul este acela ca ,,nu putem evita intrebarea: /…/ , la care ar trebui sa raspundem inainte de a fi pusa> ". Al doilea argument: ,,ar trebui prezentat foarte concret un program clar de legi si hg sectoriale menite sa aduca vaporul rablagit si in deriva al tarii noastre pe cursul de apa al suveranitatiii, patriotismului, civismului, meritocratiei". Poate fi punct de plecare acel Program prezidential publicat de ziarul ,,Cotidianul" (7 februarie 2023), care ,,ar deschide ferestrele pentru ca tara sa respire si care izbeste pana si in redutele cele mai habarniste, conservatoare si jemanfisiste care colcaie prin politica romaneasca". Al treilea argument porneste de la intrebarea ,,Ce vrem de la platforma : …vrem sa devina o miscare politica cu tot ceea ce presupune aceasta - program, oameni, obiective s.a.? Sau vrem sa nu fie nimic din toate acestea sau cate putin din fiecare, lasand timpul sa treaca pe langa noi?".

Din capul locului, programul din 7 februarie 2023 a consemnat premisele scoaterii Romaniei din situatia grava de azi. Programul fiind oricand accesibil, amintesc doar cateva puncte, pe care cine candideaza se cuvine sa le satisfaca: Anume, ,,Sa reafirme suprematia Constitutiei ca lege fondatoare a statalitatii Romaniei"; ,,Sa se pozitioneze public pentru intarirea si protejarea autoritatii Parlamentului ca reprezentant al puterii suverane a poporului (la Art. 61)"; ,,Sa solicite public, in Strategia de aparare nationala, eliminarea din diferite legi a prevederilor care pot aduce atingere libertatilor cetatenesti"; ,,Sa precizeze in programul electoral ce intentii, initiative, proiecte ori actiuni de politica externa are in vedere spre a le promova in numele Romaniei. Apartenenta Romaniei la UE si la Alianta Nord-Atlantica sunt in afara oricarei discutii. Dar politica externa a unei tari … nu se poate rezuma la reafirmarea la nesfarsit a acestor optiuni pe care nu le contesta nimeni. A fi european nu inseamna a epata birocratia europeana. A fi european inseamna a fi creativ in politicile comunitare si a pretinde respectul tratatelor fondatoare de catre toate partile semnatare"; ,,Sa restabileasca prioritatea reglementarilor nationale in raport cu cele internationale, conform Constitutiei in vigoare"; ,,Sa pledeze pentru readucerea CSAT in legalitatea constitutionala. Sa readuca serviciile secrete in matca constitutionala"; ,,Sa denunte existenta Statului paralel"; ,,Sa solicite instituirea prin lege a obligatiei asociatiilor profesionale de magistrati, judecatori, procurori, avocati, ca si a celor de jurnalisti, de a introduce in dosarul propriilor membri o declaratie pe proprie raspundere privind (ne)apartenenta ori (ne)colaborarea respectivului membru cu serviciile secrete"; ,,Sa militeze pentru consolidarea si promovarea capitalului autohton si a produselor economiei romanesti in toate prezentele sale publice si in intalnirile de peste hotare".

Pe cat stim astazi, nici un candidat nu a atins angajamente consemnate in Programul prezidential! Or, la drept vorbind, cine ocoleste aceste angajamente nu vrea sa infrunte efectiv situatia de azi a Romaniei. Un cetatean responsabil si le asuma explicit.
Desigur, aceste angajamente cer diferite actiuni. De pilda, articolele Constitutiei cer corecta interpretare, articolele privind protejarea libertatilor cetatenesti cer corecturi ale legislatiei, iar prevederi obligative vor trebui elaborate privind multe domenii.

Nicio tara nu s-a lansat fara angajarea mintilor si bratelor ei. Solutiile sunt acasa, chiar si cand inveti de la altii. ,,Asumarea de sine" este cheia pentru cetateni si natiuni, iar ea inseamna din capul locului folosirea suveranitatii nationale. Aceasta are nevoie de elaborari juridice, economice, de politica facute de oameni calificati, cu competenta, care cunosc tara si configuratiile ce se pregatesc in lume. Chiar daca mai pot induce in eroare, nici ,,suveranismul de complezenta electorala" si nici ,,suveranismul folcloric" nu au cum sa rezolve problemele Romaniei actuale.

Ca prim pas, in Romania sunt de facut democratizarea mai departe si unificarea democratiei cu meritocratia. Apoi, este de asigurat controlul alesilor de catre cetateni dupa actul alegerii. In jurul alesilor, in multe locuri, s-au recreat de fapt feude. Romania - am spus-o si in guvernele din care am facut parte - plateste costuri grele pentru acestea si are nevoie de ,,reconstructie". Orice altceva este prea putin.

Cum am mai spus si altadata, ar fi de inceput cu legea abordarii bunurilor nationale, care sa puna capat jafului si sa asigure controlul asupra resurselor proprii in conditiile democratiei. Aceasta nu este nici etatizare, nici socializare a proprietatii, nici izolare internationala, ci ceva ce se practica in democratiile avansate.

Ar fi de continuat cu legea interesului public. Prea multe legi dintre cele existente favorizeaza incalecarea interesului public de catre interesele unora sau ale unor grupuri care se dau drept public.

Este de inaintat cu legea meritocratiei si a concursurilor curate, in care sa conteze pregatirea si meritul. Cetatenia democratica, interesul public si meritocratia nu merg decat mana in mana.

Ar fi de mers mai departe cu legea valorificarii capacitatii investitionale a diasporei. Despartirea de tara de origine nu poate fi functionala de nici o parte fara a crea cadrul de rentabilizare de investitii.
Ar fi de incheiat primul pachet cu legea valorificarii in interesul propriu a calitatilor Romaniei de parte a Uniunii Europene si a Aliantei Nord-Atlantice, a parteneriatelor. In plus, este indispensabila clarificarea asupra realitatilor de azi, caci pierd cei care ignora schimbarea lumii.

Plecand de aici, vor putea fi reactualizate sau adoptate legi care sa largeasca libertatile si drepturile fiecarui cetatean. Fara o asemenea largire, o tara nu mai ajunge la competitivitate.

Domenii prioritare nu pot fi decat multe astazi. Pentru ca, in unele dintre acestea, nici nu s-au dus la capat reforme sanatoase. De pilda, intreprinzatorul, in loc sa fie sprijinit, este impiedicat in felurite chipuri, incat producerea in tara este grav deficitara. Or, comertul si redistribuirea nu compenseaza precaritatea producerii. Totodata, este excesiva instabilitatea legislativa, iar haosul administrativ este alarmant.

In alte domenii, s-au distrus reformele care au adus Romania la nivelul tarilor avansate din regiune. De exemplu, Reforma educatiei facuta in anii 1997-2000, care a inchis primul capitol in negocierile proeuropene si proatlantice ale Romaniei, a fost amputata de diletantism si politizare. Distrugerea de piese ale Reformei are deja efecte dramatice: abandonul scolar cel mai mare din Europa, analfabetismul functional cel mai ridicat, cea mai mica lectura pe cap de locuitor, in general o scadere a profesionalismului din societate. Daca Polonia, Ungaria, Cehia, Slovenia, Croatia si alte tari au profitat de Reforma analoaga, la noi ea a fost amputata, consecintele fiind pierderi si regresul evident.

S-a incetinit mult schimbarea cercetarii stiintifice si a culturii. Acestea au cedat conventionalismului si impresiei gresite ca lumea zilelor noastre se lasa captata doar prin schimbarea de cuvinte, fara a mai lua in seama faptul ca intervin deja schimbari majore in cunoastere si in lume.

M-a facut sa duc mai departe reflectia asupra intrebarii ce-i de facut in Romania situatia internationala din zilele noastre. Plec, in orice caz, de la expertiza celor mai importanti specialisti americani ca razboiul din Ucraina nu decide sensul istoriei - cum mai cred unii naivi si, ca totdeauna, interesatii. Sensul istoriei il decid mai curand criza climatico-sanitara, revolutionarea tehnologiilor si ascensiunea Chinei.

Iau in seama expertiza specialistilor din tari vecine, potrivit careia tarile mijlocii care nu-si asuma interesele proprii risca sa devina irelevante pe fondul redivizarii lumii. Iau in seama analiza multor proeuropeni ca in Uniunea Europeana este nevoie, desigur, de unitate de actiune. Dar aceasta nu da rezultate daca este, asa cum se incearca, in pofida suveranitatii nationale prevazute de tratatele de baza.

Duc mai departe si analiza mea, care arata ca, pe de o parte, in lume s-a intrat in noi societati. S-a intrat in societati cladite pe libertati si drepturi democratice, cu noi complementari ale intereselor publice si private si ale rolurilor cetatenilor si statelor. Si ca, pe de alta parte, trebuie iesit din situatia pe care o mostenim dupa Al Doilea Razboi Mondial si dupa ,,razboiul rece", prin incheierea de tratate intr-o situatie diferita de cea a celor doua razboaie.
Opinia mea este aceea ca lumii pe care am schitat-o i se poate face fata de catre o tara ca Romania doar printr-o politica externa inovativa, de participare cu idei si argumente la noua arhitectura de securitate europeana si globala. La care, stim bine, in alte tari se lucreaza deja.

Inchei interventia spunand ca se poate oricand oferi un program concret pe domenii. Chestiunea este punerea lui in aplicare.
Din nefericire, in continuare se improvizeaza reglementari peste noapte, votul pe ele este dat fara examinare, in mecanica majoritatilor formale, si fara scrupule. De aceea, unii oaspeti intreaba pe drept: ,,la voi cum se numesc demnitarii statului?". Tot mai multi deja intreaba: ,,la voi ce se intelege prin lege?".

In orice caz, de vraistea din statul actual nimeni nu raspunde. Destui profesionisti veritabili, care si-au facut datoria, isi dau seama ca - in energetica, educatie, diplomatie etc. - in urma lor vine un dezastru.

Cum stim, partidele sunt indispensabile unei democratii. La noi, acestea s-au rupt insa de cetateni, devenind o materie formatabila de servicii secrete. Nici dezvoltarea, nici investitiile, nici modernizarea, nici veniturile, salariile si pensiile nu sunt de fapt asigurate. In schimb, cetatenii sunt constransi la pasivitate, iar crizele se adancesc.De aceea, urgenta Romaniei este iesirea din sterilele politici disciplinate de obsesii de parvenire, spre vocea liber exprimata a cetatenilor - temelia societatii democratice si europene. (Cuvant la reuniunea ,,Romania - prezent si viitor", Miercurea Ciuc, 27 noiembrie 2023)

The post Ce-i de facut azi in Romania? appeared first on Cotidianul RO.