Chifu: Apocalipsa economica dupa Putin - rubla prabusita, inflatie vioaie, TVA si taxe crescute, noi sanctiuni in pregatire

Chifu Apocalipsa economica dupa Putin rubla

Chifu: Apocalipsa economica dupa Putin - rubla prabusita, inflatie vioaie, TVA si taxe crescute, noi...

Într-adevăr, cifrele sunt tot mai îngrijorătoare pe toate direcţiile de la valoarea rublei, preţul barilului de petrol, inflaţia şi măsurile de creştere puternică a taxelor şi impozitelor, în timp ce lista de sancţiuni se lungeşte pe zi ce trece. Peste toate, relansarea unei cure a înarmărilor, dublată de pasarea responsabilităţilor în Siria şi Afganistan, ar putea însemna pentru Rusia un adevărat dezastru în relative scurt timp.

Aventurile militariste şi efectele sancţiunilor care contează

Principalele puncte de laudă astăzi ale lui Vladimir Putin sunt aventurile militariste din Crimeea, Estul Ucrainei, Siria, Afganistan – vânzări de arme către talibani, care au anulat substanţa negocierilor cu Washingtonul şi poziţia avantajoasă americană în regiune- Libia, Republica Centrafricană şi aşa mai departe. Că e vorba despre asumarea acţiunii militare a Armatei Ruse sau despre Companiile militare private, despre operaţiuni speciale cu voluntari şi mercenari sau trupe GRU şi sub culorile Wagner sau altor companii private militare, tot acest efort costă Rusia, care nu are de unde să-l mai susţină.

Aventurile militariste au creat un motiv de laudă pentru Vladimir Putin, respectiv prestigiul nou dobândit şi puterea exercitată a Rusiei, care aspiră la saltul de la statutul de putere regională – cu toate regiunile din jurul imensului său teritoriu implicate – la cel de putere globală, unde nu a mai fost de la dispariţia Uniunii Sovietice. Li se adaugă ambiţiile de desfăşurare a capabilităţilor strategice în jurul lumii, zborurile cu avioane strategice şi călătoriile submarinelor nucelare strategice reluate în jurul lumii, deschiderea de noi baze în Caraibe sau a unor mai vechi, in jurul lumii, dar şi crearea unor capabilităţi deosebite şi inedite, precum rachetele hipersonice.

Până la această oră, dacă sancţiunile occidentale au contat, în primă fază, într-o măsură moderată, accentuarea şi prelungirea lor a început să aibă impact major.

Pe de altă parte, aceste acţiuni au adus cele mai puternice costuri prin efectele sancţiunilor la adresa diferitelor acţiuni agresive ale Rusiei. De la anexarea Crimeii şi agresiunea militară din Ucraina la acţiunile din Siria, mergând până la ingerinţele în alegerile prezidenţiale americane din 2016 şi în Brexit, în alegerile generale şi prezidenţiale din Franţa şi Germania, toate acestea au avut impact major şi au adus valuri de sancţiuni. Ele au fost urmate de sancţiunile legate de tentative de asasinat în cazul Skripal, cu utilizare a gazului toxic militar, de luptă, dar şi obstrucţionarea investigaţiilor ONU împotriva utilizării în Siria a armei chimice de către Al Assad sau montarea de false atacuri chimice pe seama opoziţiei. Apoi de acţiunile GRU de hacking la instituţiile de analiză a Novichiuk şi armelor chimice, dar şi a dopajului atleţilor ruşi, toate mergând până la acţiunile agresive privind anexarea de facto a Mării de Azov, unde sunt aşteptate încă valuri de sancţiuni.

Până la această oră, dacă sancţiunile occidentale au contat, în primă fază, într-o măsură moderată, accentuarea şi prelungirea lor a început să aibă impact major, în timp ce măsurile de retorsiune ale Rusiei, de sancţionare a produselor occidentale pe piaţa rusă, au avut un impact de trei ori mai mare. Ulterior, ambele acţiuni au fost depăşite de evoluţia preţului petrolului, care are un impact de cinci ori mai mare asupra economiei ruse decât sancţiunile occidentale originare.

Şi reformele structurale necesare au venit greu şi doar nuanţat, chiar dacă se soldează cu aceeaşi pierdere substanţială de sprijin pentru Vladimir Putin. Dar cel mai mare impact îl are proasta gestiune a situaţiilor de criză care au ajuns să coste masiv credibilitatea lui Putin. Drept exemplu sunt cele 70.000 de non like-uri la discursul de Anul Nou al Preşedintelui Putin şi comentariile profund negative, care-i reproşează chiar şi ultima explozie de la Magnitogorsk, soldată deja cu 10 morţi.

Rubla, inflaţia şi preţul petrolului: triada catastrofelor

Rubla rusească s-a depreciat în 2018 cu 21,1% faţă de dolarul american şi cu 15,5% faţă de euro. La începutul anului 2018, un dolar american valora 57,6 ruble, iar un euro - 69,2 ruble. La sfârşitul lunii decembrie însă, un dolar ajunsese deja la 69,8 ruble, iar un euro la 79,99. Pe parcursul anului trecut, rubla a avut două căderi dramatice. Cea mai dramatică a fost înregistrată în luna septembrie, când un euro a atins 81,8 ruble. Pentru 2019, rubla este stimată cu optimism în raport cu dolarul la valori care ar putea oscila între 65 şi 75 de ruble.

Economiştii notează că asupra cursului valutar au avut influenţă majoră sancţiunile SUA şi cele occidentale. Investitorii şi-au retras investiţiile din Rusia, pe fundalul instabilităţii relaţiilor dintre Moscova şi Occident. Totuşi problemele structurale ale economiei ruse nu au putut fi rezolvate nici în acest an, fiind vorba cu precădere despre deficitul fondului de pensii şi tentativa de a ridica vârsta de pensionare – care a întâmpinat o reacţie dură, fapt ce a făcut ca Vladimir Putin să nu poată duce schimbarea la bun sfârşit, chiar dacă a pierdut puncte de rating preţioase. Apoi, la nivelul reechilibrării financiare, acţiunile sunt aşteptate în acest an cu aceeaşi nelinişte şi costuri.

Pe parcursul anului trecut, rubla a avut două căderi dramatice.

E vorba mai întâi despre preţul petrolului, ajuns sub 50 de dolari pe baril, un minim absolut de câţiva ani, înregistrat la un moment dat. Şi nu e aşteptat să crească deloc. Compania Gazprom Neft susţine că planurile sale strategice sunt sustenabile, fiind calculate de 50 de dolari barilul, însă optimismul nu e împărtăşit nici de oficialii ruşi, nici de alte companii mai puţin prevăzătoare, care au bugete cu estimarea unui preţ al barilului de petrol mult mai sus. Or ieşirea Qatarului din OPEC, inundarea pieţei cu petrol şi gaz de şist american şi mai ales apropiata schimbare a generaţiei energetice, de la hidrocarburi – petrol/gaz – la energie electrică produsă pe tehnologie verde face ca toţi producătorii să vândă oricât şi la orice preţ, ceea ce ameninţă preţul barilului de petrol în următorii 10 ani, când se estimează încă funcţionarea sa cu impact major la nivel energetic industrial.

Apoi restructurarea economică se face cu greu încă de la începutul lui 2019, când TVA va creşte de la 18 la 20%, cu speranţa reechilibrării financiare. Pe seama unui baril de petrol mai vioi, Putin punea şi creşterea bugetelor de la educaţie şi sănătate, care sunt tăiate substanţial. Inflaţia creşte pe această creştere de preţuri, aşa cum o monedă volatilă şi slabă şi o scădere a preţurilor barilului de petrol arată o şi mai mare slabiciune a economiei.

Deja indicele de preţuri al consumatorilor a crescut peste aşteptări, la 4,2% în 2018, în timp ce creşterea inflaţiei la finalul de an a fost 0,5% în noiembrie şi 0,8% în decembrie. Guvernatorul Băncii Centrale a Rusiei, Elvira Nabiullina, aşteaptă o creştere la 6% în prima parte a anului, sperând într-o relaxare la final de 2019-început de 2020, dacă creşterea dobânzilor are efect şi dacă nu se adaugă noi factori de impact. Inflaţia şi creşterea preţurilor pe baza creşterii de TVA au adăugat în zestrea de critici la adresa lui Putin, dar mai ales s-au dovedit singurele instrumente de reechilibrare a bugetului, alături de creşterea vârstei de pensionare, ratată pentru moment în formula estimată iniţial.


Avion de vânătoare Suhoi Su-30SM FOTO AFP

De la sancţiuni la cursa înarmărilor şi la mişcarea lui Trump: pasarea Siriei şi Afganistanului în braţele Rusiei

Sancţiunile nu au acoperit încă întreg spectrul problemelor identificate şi criticate de către UE şi SUA. Şi noi sancţiuni sunt aşteptate pentru incidentul cu cele trei nave ucrainene în strâmtoarea Kerci. Dacă UE nu a sancţionat încă acţiunea, dar a prelungit până la mijlocul lui 2019 sancţiunile existente, ce vizează industria de apărare şi transferul tehnologic, energie şi credite bancare, SUA se pregătesc de adăugarea sancţiunilor pentru evenimentele de la Kerci, în paralel cu transferul de rachete anti-navă şi finanţare pentru apărarea navală a Ucrainei.

Un al doilea factor complicat este perspectiva cursei înarmărilor, acolo unde Rusia s-a lansat singură, pe de altă parte este împinsă mai departe de către SUA, mai ales dacă părăseşte Tratatul Forţelor Nucleare cu Rază Media – INF Treaty. Rusia are până în februarie pentru a răspunde ultimatumului de 90 de zile şi de a se conforma solicitărilor Washingtonului, în caz contrar SUA se retrag din Tratatul INF. Un gest care adaugă greutate şi mai mare, dublând ruptura Rusia-SUA şi relansând o cursă a înarmărilor ce se anunţă foarte costisitoare pentru Rusia lui Putin, întâmpinate astăzi fără reserve valutare speciale şi cu o economie slabă.

Dar lista cu problemele din anul 2019 e mult mai lungă: urmează alegeri europarlamentare în mai 2019, după cele prezidenţiale din Ucraina şi cele generale din Republica Moldova, la 24 februarie, toate motive de ingerinţă şi, deci, de noi sancţiuni. În iunie expiră ultimatumul de doi ani pentru revenirea Rusiei în Consiliul Europei, după ce a sistat plăţile către acest organism în iunie 2017, urmare a sancţiunilor şi ridicării dreptului de vot ca urmare a anexării Crimeii şi agresiunii din Estul Ucrainei, în 2014. Un nou prilej de sancţiuni şi probleme de imagine majore. Mai adăugăm aici data de 6 ianuarie, când Biserica Ortodoxă autocefală unită a Ucrainei va primi Tomosul de la Patriarhia Ecumenică a Constantinopolelui, un alt motiv de reacţii şi acţiuni ale Moscove ce pot antrena sancţiuni noi.

Retragerea trupelor americane va afecta traficul de droguri şi impactul lui în Rusia, dar mai ales va afecta securitatea în Asia Centrală, acolo unde Rusia are responsabilităţi la frontieră şi unde radicalismul islamic o afectează direct.

Mai putem adăuga aici intrarea în exploatare a Nord Stream 2 şi închiderea tranzitului de gaze prin Ucraina, cu care Rusia nu mai are contract de tranzit din acest an şi nici nu negociază încă, chiar dacă Germania şi UE au garantat că acest tranzit nu va fi sistat. Şi pe această dimensiune, divergenţele cu UE şi SUA cresc şi se pot amplifica, inclusiv în zona sancţiunilor generale, în timp ce intrarea în funcţiune a Nord Stream 2 va veni cu noi sancţiuni americane, cel mai probabil, pentru firmele participante şi personalităţile implicate în afacere.

Dar poate cea mai importantă problemă vine de la Statele Unite şi mişcarea lui Donald Trump, care a anunţat retragerea totală din Siria şi retragerea a jumătate din soldaţii săi din Afganistan – situaţie în care staţionarea celeilalte jumătăţi e improbabilă din raţiuni de securitate. Pe această direcţie, SUA lasă Siria în braţele Rusiei – secondată de Iran şi Turcia, e adevărat, cu anumite condiţii dure şi costisitoare şi, probabil, fără finanţarea reconstrucţiei, ba chiar cu sancţiuni pentru firmele care se vor implica. În plus, în cazul Afganistanului e puţin probabil ca Rusia să-şi asume vreun cost şi responsabilitate – lăsând afganii să se descurce singuri cu talibanii.

În schimb, retragerea trupelor americane va afecta traficul de droguri şi impactul lui în Rusia, dar mai ales va afecta securitatea în Asia Centrală, acolo unde Rusia are responsabilităţi la frontieră şi unde radicalismul islamic o afectează direct, reclamând, în continuare, noi costuri. Costurile afacerii siriene plus cele pentru a se proteja de instabilitatea afgană ar putea forţa şi mai mult bugetul Rusiei şi presiunile inflaţioniste, ca să nu mai vorbim despre pierderea de imagine aferentă costurilor în vieţi umane ale acestor aventuri. Oricum, secătuirea visteriei Rusiei, pe o variantă comparabilă cu cea a doctrinei Reagan, a Războiului Stelelor, prin provocarea cursei înarmărilor şi a unor noi cheltuieli, ar putea fi strategia Trump pentru îngenuncherea Rusiei, în mandatul curent şi, poate, în cel viitor.

Comments