COMOD SI CUMINTE – Multumirea si nepasarea presedintelui Iohannis

COMOD SI CUMINTE – Multumirea si nepasarea presedintelui Iohannis

COMOD SI CUMINTE Raspunsul dat de presedintele Romaniei la intrebarile privitoare la evaluarea celor doi procurori din fruntea Parchetului General si a Directiei Nationale Anticoruptie va ramane proverbial.

Si pentru nepasarea aroganta a presedintelui, si pentru felul sau impasibilo-suveran de a trata o situatie mai complicata decat o simpla apreciere pentru un servant. Presedintele nu este nici stapanul, nici coordonatorul, nici macar seful celor doi procurori de pomina ai Romaniei. El este mediatorul intre fortele politice si intre societate si institutiile statului. In contextul unei decizii cum a fost cea data de actul CCR, presedintele ar fi trebuit sa priveasca decizia Curtii ca pe o infrangere.

Infrangere este o exprimare eleganta. Curtea Constitutionala a Romaniei a repus in drepturi si prevederi excesele sale manifestate in solicitarile facute la CSM si la Avocatul Poporului. Decizia CCR taxeaza umilitor (juridic vorbind) prestatia de agenti turbulenti a celor doi procurori, identica ideatic, juridic si comportamental cu cea a presedintelui.

Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei, formulata logic si juridic (nu cu carpeli si smecherii, ca in cazul solutiei la referendumul anti-Basescu), este mai mult decat o descalificare a presedintelui Romaniei. In limbajul strazii si al discutiilor diurne, este o punere la colt. Klaus Iohannis a fost aratat cu degetul, ca nepriceputul gomos care se baga unde nu-i fierbe oala si o ia peste nas ca ultimul prost din cartier.

Situatia presedintelui, cu toate comunicatele, tacerile si caderile sale pe ganduri, este una de ras. Omul cel mai vizibil pentru toata populatia Romaniei se face ca nu pricepe penibilul pe care il traverseaza. Si incearca sa o scalde, pasand toata situatia conflictuala intr-o incapacitate de intelegere a acesteia. El este multumit de prestatia celor doi procurori, la fel cum este multumit de soferul si de garzile care-l cara saptamanal pana la Sibiu si inapoi.

Pe el nu-l deranjeaza un procuror general care s-a decredibilizat prin pozitia de musca-n lapte si prin discursurile de revolutionar juridic. Pe presedintele Romaniei nu-l deranjeaza situatia imposibila in care se afla simbolul anticoruptiei din Romania, din moment ce aceasta nu-l contrazice, se ocupa de cine trebuie si se bucura de admiratia presei straine si a cancelariilor europene.

Nu este Klaus Iohannis omul de stat care sa functioneze rece si cu disciplina nemteasca. Adica sa le ceara demisia? Cum sa faca un pas impotriva celor doi procurori care ii reprezinta interesele, mediocritatea si modul rudimentar de a intelege functionarea mecanismelor statului? Cum sa-i debarce? Ca sa puna Dragnea si Tariceanu alti procurori? Ca sa vina un nu stiu cine sa ii ia la purecat cheltuielile cu 10-15 oameni pana la Sibiu si inapoi, plus paza la Sibiu, plus masini de la rutiera mobilizate, plus vila din Primaverii, cu toate serviciile posibile?

Si sa mai depuna si o contestatie sau o cerere de revizuire a sentintei judecatoresti in urma careia Forumul Democrat al Germanilor din Romania a fost declarat succesorul de drept al Grupului Etnic German (interzis prin Conventia de armistitiu din toamna anului 1944)? Si sa deschida si dosarul penal al nevestei? Doar nu-i nebun si nici nu arata a fi el politicianul unui mare moment de constiinta?!

Multumirea presedintelui este semnul cuminteniei sale. Al comoditatii sale politice. Si care se bazeaza si pe frica de puscarie a lui Liviu Dragnea si a celor din PSD. Cu comportamentul lor de comunisti disciplinati (lectia o au in sange de la predecesori), pesedistii se poarta cu manusi si se apropie pe varfuri de situatia imposibila a celor doi procurori si a presedintelui Iohannis.

Cu un pic de curaj, ei ar fi putut intocmi o comisie de evaluare a prestatiei celor trei in cazul de mai sus. Si ar fi recurs la o evaluare pentru Guvern, pentru Parlament si pentru opinia publica. O asemenea evaluare facuta de somitati in drept, de parlamentari si experti adusi din strainatate, ar fi putut deveni baza pentru o decizie majora sau pentru mai multe decizii. Oricum, indiferent la ce concluzie ar fi ajuns o asemenea evaluare ,,gabaritica", i-ar fi atras atentia lui Klaus Iohannis asupra gravitatii prestatiei sale, inclusiv din exprimarea multumirii fata de prestatia celor doi procurori devotati.

Fara indoiala, o evaluare de proportii l-ar fi trezit pe Iohannis din nepasarea sa malaiata si ar fi facut din PSD - ALDE un interlocutor cu comportament de jucator politic.
Asa, agonia continua!

Cornel Nistorescu

The post COMOD SI CUMINTE – Multumirea si nepasarea presedintelui Iohannis appeared first on actualmm.ro.