Comorile haznalelor istorice din Bucuresti

Expozitia ,,Comorile haznalelor istorice din Bucuresti" invita publicul intr-o calatorie in trecutul mai putin cunoscut al Bucurestiului secolelor XVIII-XIX. In decursul anilor, arheologii de la Muzeul Municipiului Bucuresti au avut ocazia sa cerceteze cateva haznale aflate in diferite zone ale vechiului oras. Atmosfera secolelor trecute este redata muzeografic prin realizarea unei selectii de obiecte alese pentru expunere, care fac parte din cadrul descoperirilor arheologice de la Bisericile Sf. Dumitru si Mavrogheni, de la Hanul Serafim si in Cartierul Evreiesc, dar si din alte zone ale orasului.

Cuvantul ,,hazna" este un paradox semantic pentru ca hazine, care in limba turca facea referire la visterie, a capatat in limba romana intelesul latinizat pentru latrina sau cloaca.

Amenajari adanc sapate in pamant, discrete in spatiul domestic si unde au devenit oale si ulcele, cestile ciobite ce nu-si mai gaseau locul in serviciul de cafea, cutiutele goale de pasta de dinti sau pretuitele sticlute de parfum frantuzesc aruncate dupa ultimul ,,puff".

Aparitia haznalelor si a toaletelor, fie ele publice sau private, reprezinta un fenomen strans legat de dezvoltarea structurilor urbane sau semiurbane, dar mai ales de preocuparea oamenilor pentru igiena si sanatate publica. Aceste instalatii, alaturi de sistemele de alimentare cu apa si ulterior a canalizarilor, reprezinta o consecinta naturala a existentei oraselor, in care un numar mare de oameni imparteau acelasi spatiu. Apa curata si indepartarea corespunzatoare a resturilor menajere si a gunoaielor, au prevenit aparitia si raspandirea bolilor. Asadar, haznalele au avut un rol important in mentinerea unei stari generale bune a sanatatii publice.

In prezent, arheologii le descopera in contextul cladirilor disparute ca urmare a deselor sistematizari ale tesutului urban survenite in diverse perioade istorice. Sub pamant sau asfalt, se pastreaza alaturi de ziduri de case de mult disparute si o serie de beciuri, subsoluri, pivnite si haznale care au supravietuit neafectate demolarilor. Cunoscute astazi sub denumirea moderna de fosa septica aceste structuri rectangulare sunt simple gropi cu amenajari din lemn sau constructii din caramida la parterul cladirilor. Daca principala utilitate este legata de colectarea si decantarea apelor impurificate, in timp ele devin si spatii ale aruncarii obiectelor nefolositoare. Iata deci cum, ratiunea practica a haznalei se apropie de intelesul de visterie, pastratoare a memoriei inutilului, dar relevata pentru noi din punct de vedere istoric si arheologic. Cercetarea acestor haznale a scos la lumina numeroase obiecte din ceramica, faianta, portelan si sticla cu intrebuintari specifice, intr-un puzzle amestecat ale carui piese reprezinta mici secvente ale secolelor trecute.

Cele din haznaua de caramida de la Sf. Dumitru sunt mari si frumos decorate: castroane si boluri largi insotite de tigai de ceramica smaltuita cu trei picioare folosite la gatitul bucatelor, dar si o cantitate impresionanta de fragmente de farfurii din faianta si portelan care spun povestea ospetelor cu multi meseni si poate a inzestrarii bisericii de la acea vreme. In contrast cu portelanurile sau faiantele luxoase, regasim o multitudine de vase ceramice comune, vase smaltuite cu verde, brun sau galben, folosite la scara larga de populatia mai putin instarita.

Situata in apropierea Curtii Vechi, Biserica Sf. Dumitru a fost dintotdeauna o biserica ,,de centru", o zona dinamica din punct de vedere economic, unde se aflau in mare parte casele dregatorilor si ale negustorilor.

Haznaua zidita din cartierul evreiesc spune povestea unei drogherii in Cartierul Evreiesc, aprovizionata cu cele mai fine pomade aduse direct de la Paris. Recipientele mici de sticla si vasele farmaceutice din portelan, ne imprima in simturi mirosul chimic al curateniei. Comunitatea evreiasca din Bucuresti este atestata documentar inca de la 1682, cu ocazia construirii primei sinagogi in vremea lui Constantin Brancoveanu. Rolul evreilor sefarzi si ashkenazi a fost unul semnificativ in dezvoltarea zonelor unde acestia locuiau si pe care le controlau din punct de vedere economic.

In mod diferit, haznaua din curtea bisericii Mavrogheni este o modesta groapa sapata in pamant, dezafectata si transformata in groapa de gunoi, unde predomina oalele cu toarta si vase cu baza perforata cu scopul de a le transforma in ghivece de flori. Aflata in proximitatea cimitirului, inventarul ei ceramic este analog celui funerar care este unul saracacios, o reflexie a comunitatilor modeste de la marginea Bucurestiului.

Moneda turceasca descoperita in umplutura haznalei. Pe avers, se afla valoarea si anul emiterii la Constantinopol in anul 1830/1831, iar pe revers se afla monograma sultanului Mahmud II (1808-1839) si ornamente florale.

Cercetarile de la Hanul Serafim (in zona cladirii Marmorosch Blank) au scos la lumina resturile unui sistem de scurgere boltit, zidit din caramida. Printre mormanele de oase de animale si alte resturi, descoperirea unei sticlute de parfum a celebrului brand frantuzesc Roger Gallet a fost surprinzatoare. Parfumul cu o traditie ce incepe in anul 1693, ajunge sa fie nelipsit din garderoba bucurestencelor cochete si elegante din epoca ,,pariziana" marcata de Belle Epoque.

Expozitia ,,Comorile haznalelor istorice din Bucuresti" este o incursiune in trecutul istoric al evolutiei si preocuparii edililor pentru igiena, ingrijire personala si salubritate, intr-o vreme in care Bucurestiul incepe sa aiba nasul adus dupa occident.

Expozitia este deschisa pana la 30 iunie 2024, casa Filipescu-Cesianu/Muzeul Municipiului Bucuresti

Articol scris de dr. Theodor Ignat/Sef Birou Arheologie Preventiva si Sistematica, Sectia Istorie/Muzeul Municipiului Bucuresti

The post Comorile haznalelor istorice din Bucuresti appeared first on Cotidianul RO.