Critica salariului minim
Salariile de la noi sint de patru ori mai mici fata de cele din vestul Europei, cu efecte negative pentru cei multi si pozitive pentru exportatori, asa ca guvernantii forteaza politica salariului minim pe economie, de la anul viitor va urca de la 1.450 lei pe luna la 1.550 lei brut. Salariul minim in Germania este de 8,50 euro/h, iar la noi va fi de aproape 2 euro/h, daca societatea va accepta proiectul de nou Cod fiscal. Deocamdata, patronatele se opun, iar opozitia si sindicatele ezita sa-l sustina. Insa alta cale mai scurta de a ne apropia de Occident nu exista!
Diferentele de salarizare nu pot fi anulate atit de usor. Ideal ar fi sa creasca mai intii productivitatea muncii, insa exista un prag, firmele cu capital romanesc n-au fonduri de modernizare, randamentul muncii este scazut, iar muncitorii primesc de regula salariul minim pe economie. Multinationalele sint modernizate, isi folosesc salariatii la maximum prin normarea muncii si le asigura salarii duble (de la 2.000 lei, cash).
Guvernul a fortat veniturile bugetarilor cu gindul doar la pastrarea fortei de munca in tara (a medicilor), obligind indirect antreprenorii sa mareasca si ei salariile, pentru a atrage calitatea. Acest joc politic are riscuri pe care puterea si le-a asumat, avind ca scop ridicarea nivelului de trai al cetatenilor romani. Pe moment, au reusit, vinzarile pe piata marfurilor au crescut, dar incet si sigur salta si preturile, cererea dublata face ca preturile sa se dubleze, deci nivelul de trai va cobori la locul sau, fiind determinat nu de diferenta relativa de remunerare, ci de haul de productivitate dintre Est si Vest.
Aceste masuri politice pe piata salariilor n-au afectat cresterea economica, ci au potentat-o cu un procent, de la 5 la 6%, prin avansarea consumului. Pe termen lung, vom avea salarii mai mari (1.900 de la 1 ianuarie, minus taxele trecute de la angajator la angajat), iar cresterea nivelului de trai va fi urmata de eficientizarea productiei, ori haos…
Problema salariului minim are doua capete, Guvernul ar face bine s-o stabileasca prin negociere colectiva, nu prin hotarire guvernamentala. In acest fel, si-ar atrage de partea sa sindicatele, care altfel ar avea motiv sa se opuna. Iar patronatele vor putea porni negocierea cu sindicatele de pe alta pozitie, cind semnarea contractului colectiv va ajunge la productivitate. Este evident ca cea mai usoara cale ar fi eficientizarea muncii, iar aici Guvernul n-are cum sa intervina. Doar patronii si salariatii, prin negociere, pot gasi solutii pentru a munci mai eficient si pentru ca cei care fac efort de 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamina sa fie platiti nu cu salariul minim pe economie, ci dublu. Guvernul ar trebui sa asiste conflictele de munca in acest fel constructiv. Nu ne e de nici un folos daca platim doi muncitori in loc de unul, trei bugetari in loc de unul!…
Salariul minim pe economie este o pirghie politica, dar daca este stabilit arbitrar, fara consultarea partenerilor sociali, efectul nu va fi cresterea productivitatii muncii, ci un sir de concedieri fortate (firmele nu vor suporta salariile) si insolvente pentru circa 6,5% dintre intreprinderile mici si mijlocii, cu efect rau in PIB.
Statul are posibilitatea sa mareasca salariul minim pe economie, are dreptul sa faca acest lucru, metoda se aplica peste tot in lume, dar ar trebui sa si monitorizeze situatia ratei minime de plata, consecintele asupra economiei putind fi adverse, falimentele sa se inmulteasca, somajul sa creasca si nivelul de trai sa scada. Dialogul guvern – patronate – sindicate este cheia dezbaterii proiectului de Cod fiscal nou, la pachet. Salariul minim pe economie va sa creasca!
Post-ul Critica salariului minim apare prima data in Graiul Maramuresului.
Comments