DARIA GUSA - Adevaratele concluzii ale summitului NATO: reorientarea americana spre China, extindere...
Mult mai decisiv decat toate celelalte summituri NATO din ultimul deceniu, am observat ca multi au evitat sa-l analizeze in detaliu, concentrandu-se insa pe gafele insipide ale lui Biden. S-au luat de fapt foarte multe decizii importante, toate consemnate in declaratia finala care a fost semnata de toti cei 32 membrii NATO. Insa inainte sa discutam in detaliu rezultatele summitului, trebuie sa analizam contextul acestuia.
Acest summit a venit la un moment foarte dificil pentru alianta, aceasta confruntandu-se cu un numar mare de probleme interne. In primul rand, NATO se afla intr-o criza de conducere: este evident ca presedintele SUA, care ar trebui sa fie liderul de facto al aliantei, este incapabil sa isi indeplineasca functiile si se confrunta cu o lipsa de sustinere nu doar in tara lui, dar si in propriul partid. Franta se afla intr-o criza politica in urma alegerilor anticipate ale lui Macron care au divizat atat tara cat si parlamentul, iar Marea Britanie si-a trimis noul premier, Keir Starmer, care a fost numit in functie cu doar cateva zile inainte si a carui campanie a fost bazata pe cheltuieli mai mici de aparare, deci exact opusul a ceea ce isi doreste conducerea NATO. Sa nu mai vorbim de Germania, care se confrunta cu un guvern de coalitie instabil dupa infrangerea de la europarlamentare si a carui cancelar se afla intr-o pozitie foarte dificila. Astfel, majoritatea liderilor de frunte din NATO nu se pot impune cu adevarat in alianta din moment ce au prea multe probleme interne de luat in calcul, fapt ce duce indubitabil la impunerea dorintelor celor din umbra care ii mentin la putere.
In al doilea rand, NATO se chinuie sa creasca angajamentele de cheltuieli pentru aparare ale tarilor membre la cel putin 2% din PIB de 10 ani, dar peste un sfert din membrii blocului continua sa ramana in urma, subminand astfel incercarile aliantei de a starni isterie in jurul asa-numitei ,,amenintari rusesti". Canada, Spania, Germania si Belgia sunt printre cele mai intarziate, si desi sunt printre cele mai vocale cand vine vorba de sprijinirea Ucrainei, au promis doar ca vor ajunge pana la 2% in 2035, mult mai tarziu decat si-ar dori NATO. Jens Stoltenberg, secretarul general NATO, a declarat luna trecuta ca se asteapta ca cheltuielile militare totale in cadrul aliantei sa creasca cu 18% in 2024 (cea mai mare crestere a cheltuielilor din ultimele decenii), aceasta crestere se datoreaza majoritar SUA, a carui complex militar-industrial se bucura de majoritatea profiturilor din moment ce peste doua treimi din fondurile alocate sunt directionate catre comenzi pentru companiile de aparare din SUA. Probabil asa se explica faptul ca ceilalti membrii NATO nu prea isi doresc sa creasca cheltuielile de aparare - acesti bani vor contribui majoritar la PIB-ul SUA. Chiar si asa, tarile NATO au incercat sa dea impresia unui front comun si au facut tot felul de promisiuni, iar declaratia finala a fost concentrata majoritar pe razboiul din Ucraina si pe rivalitatea americanilor cu China.
Razboiul din Ucraina
Declaratia finala NATO consemneaza ca: ,,Invazia la scara larga a Rusiei in Ucraina a distrus pacea si stabilitatea in zona euro-atlantica si a subminat grav securitatea globala. Rusia ramane cea mai semnificativa si directa amenintare la adresa securitatii aliatilor." Daca credem informatiile americane care sugereaza ca Rusia isi doreste sa atace si restul Europei, atunci aceasta declaratie are logica cu privire la securitatea membrilor europeni ai NATO, dar nu cu privire la siguranta americanilor, care sunt mult mai ingrijorati de China. Aceasta declaratie alaturi de restul discursurilor alarmiste menite sa creasca sustinerea financiara si militara pentru Ucraina pun oricum NATO intr-o pozitie vulnerabila, insinuand ca o victorie a Rusiei ar insemna o infrangere definitiva a NATO si a sistemului de securitate construit de alianta in ultimii 75 de ani.
Pentru a se asigura de victoria Ucrainei, tarile NATO au promis asistenta si instruire de securitate de 40 de miliarde de euro pe an Ucrainei, cu precizarea ca NATO nu se considera parte a conflictului si aceasta sustinere nu o implica de jure in razboi. Liderii NATO vor reevalua aceste contributii la fiecare summit, ceea ce inseamna ca acesti 40 de miliarde nu sunt batute in cuie si pot disparea de la un an la altul. Aliatii au spus ca vor incerca sa indeplineasca acest angajament prin contributii proportionale tinand cont de ponderea PIB-ului aliantei, iar din moment ce SUA reprezinta 55% din PIB-ul NATO, majoritatea banilor trimisi in Ucraina fiind cei ai americanilor. Parte din deciziile luate cu privire la Ucraina si a sustinerii trimise acolo sunt menite sa faca sprijinul continuu ,,rezistent la Trump", fapt consemnat de articole in majoritatea publicatiilor occidentale, inclusiv Washington Post, BBC si Deutsche Welle. Trump, aproape cu siguranta viitorul presedinte SUA dupa atentatul care i-a sporit numarul de votanti, a spus ca daca va fi ales va ajunge la un acord de pace cu Putin in maxim o zi si a amenintat de mai multe ori in timpul mandatului lui ca SUA se va retrage din NATO. Mult mai probabil este ca angajamentul SUA fata de principiul central al aliantei de securitate colectiva - ,,toti pentru unul si unul pentru toti" - sa scada cu venirea lui Trump la putere si cu cat rivalitatea cu China devine mai pronuntata. Astfel, SUA nu va mai investi in bazele militare NATO din Europa, lasand economiile slabite ale europenilor raspunzatoare de ce se intampla cu Ucraina. Incertitudinea europenilor privind viitorul politicii externe a SUA pe de o parte si dependenta noastra continua de aceeasi politica pentru securitate pe de alta parte ne pune astfel intr-un risc mare de conflict cu fostii nostrii parteneri rusi si chinezi, un conflict caruia cu siguranta nu i-am putea face fata avand in vedere capacitatile noastre militare extrem de scazute in cazul retragerii SUA.
Se mai mentioneaza ca desi NATO ,,sustine pe deplin dreptul Ucrainei de a-si alege propriile aranjamente de securitate si de a-si decide propriul viitor, libera de interferente externe", ,,viitorul Ucrainei este in NATO" si Ucraina este ,,pe drumul sau ireversibil catre integrarea euro-atlantica deplina, inclusiv aderarea la NATO". Astfel, desi Zelenski spera ca Ucraina va deveni membra NATO cat mai curand, Kievul va primi o invitatie oficiala atunci cand toti membrii NATO vor fi de acord. Slovacia si Ungaria au declarat public ca nu vor accepta niciodata intrarea Ucrainei in NATO, invocand ingrijorari ca acest lucru ar duce la Al Treilea Razboi Mondial, iar Macron a declarat inaintea summitului ca opozantii principali la aderarea Ucrainei sunt de fapt Germania si SUA. Deci NATO incearca inca sa se distanteze de Ucraina si nu isi doreste o confruntare directa cu Rusia, ceea ce este un lucru bun, dar rusii au reactionat ferm la aceasta promisiune desarta ca Ucraina va deveni intr-o zi membra NATO. Peskov, purtatorul de cuvant al lui Putin a declarat ca infrastructura militara a NATO se deplaseaza constant catre granitele Rusiei, iar NATO are acum ca functie continuarea razboiului, nu pacea, drept dovada este si pe deplin implicata in conflictul din jurul Ucrainei. Peskov a reiterat faptul ca extinderea NATO si aderarea Ucrainei sunt o amenintare inacceptabila pentru Rusia, iar actiunile NATO la summit vor necesita ca Rusia sa ia masuri pentru a contracara actiunile NATO. Fostul presedinte Medvedev a fost mai dur, spunand ca aceasta 'cale ireversibila a Ucrainei' catre NATO se poate incheia in doua moduri: ,,fie Ucraina dispare, fie NATO dispare. Si mai bine, ambele." Medvedev indeplineste aceasta functie de a ameninta Occidentul in locul Kremlinului de cativa ani, si desi declaratiile lui sunt tot timpul trase de par, nu trebuie ignorate, caci semnaleaza ce actiuni ar putea sa ia Rusia indata ce se satura de amenintarile SUA.
Alte declaratii notabile au fost cele referitoare la infiintarea NSATU (Asistenta de Securitate si Instruire NATO pentru Ucraina - va coordona furnizarea de echipamente militare si instruire pentru Ucraina) si a JATEC (Centrul Comun NATO-Ucraina de Analiza, Instruire si Educatie). Cel din urma este mult mai important, caci scopul lui este sa identifice si sa aplice lectiile din razboiul din Ucraina, promitand astfel noi confruntari NATO in viitorul apropiat, cel mai probabil cu China.
China
,,Ambitiile declarate si politicile coercitive ale Republicii Populare Chineze (RPC) continua sa puna la incercare interesele, securitatea si valorile noastre. Parteneriatul strategic tot mai profund dintre Rusia si RPC si incercarile lor reciproc intarite de a submina si remodela ordinea internationala bazata pe reguli sunt o cauza de profunda ingrijorare. [...] RPC a devenit un facilitator decisiv al razboiului Rusiei impotriva Ucrainei prin parteneriatul sau asa-numit ,,fara limite" si sprijinul sau pe scara larga pentru baza industriala de aparare a Rusiei. Acest lucru sporeste amenintarea pe care Rusia o reprezinta pentru vecinii sai si pentru securitatea euro-atlantica. Solicitam RPC, in calitate de membru permanent al Consiliului de Securitate al ONU, cu o responsabilitate particulara de a sustine scopurile si principiile Cartei ONU, sa inceteze orice sprijin material si politic pentru efortul de razboi al Rusiei. Aceasta include transferul de materiale cu utilizare dubla, cum ar fi componente de arme, echipamente si materii prime care servesc drept intrari pentru sectorul de aparare al Rusiei. [...] RPC continua sa prezinte provocari sistemice pentru securitatea euro-atlantica. Am asistat la activitati cibernetice si hibride malitioase sustinute, inclusiv dezinformare, provenite din RPC. Suntem ingrijorati de dezvoltarile in capacitatile si activitatile spatiale ale RPC. RPC continua sa-si extinda si sa-si diversifice rapid arsenalul nuclear cu mai multe focoase si un numar mai mare de sisteme de livrare sofisticate. [...] Ne intarim rezilienta si pregatirea si ne protejam impotriva tacticilor coercitive ale RPC si eforturilor de a diviza Alianta."
Am incercat sa condensez cat mai mult declaratiile referitoare la China, care au fost multe, aproximativ o treime din declaratia finala a summitului. Este prima oara cand o tara care nu se afla intr-un conflict propriu-zis, atat de departata de Atlanticul de Nord sau de vreo tara membra NATO, primeste atata atentie in declaratia finala. Ce ar trebui sa intelegem din aceste declaratii este ca daca nu ar fi comertul lui Xi Jinping cu Rusia, nu ar exista razboiul din Ucraina si Rusia ar fi fost infranta de mult. De fapt, SUA isi doreste din nou ca membrii NATO sa ii poarte propriul razboi: SUA este cea care se afla in conflict cu China, ceilalti membrii NATO avand doar de castigat din comertul cu cea mai mare economie din lume. SUA incearca sa foloseasca razboiul din Ucraina ca o scuza convenabila pentru reorientarea politicii externe spre China, actiune declarata de americani acum mai bine de un deceniu, dovada fiind ca a invitat si Japonia, Coreea de Sud, Noua Zeelanda si Australia sa participe la reuniunea NATO. Pare evident din declaratiile mai vagi referitoare la extinderea organizatiei ca SUA isi doreste sa extinda alianta si in Asia-Pacific, incluzand aliatii SUA din aceste zone si pregatindu-se astfel de o viitoare confruntare cu China in Taiwan. Pe langa faptul ca aceasta actiune demonstreaza ca liderii NATO sunt ignoranti cu privire la ce s-a intamplat la recenta intalnire a Organizatiei de Cooperare de la Shanghai (SCO), unde s-a pus baza unui nou aranjament de securitate colectiva la nivel eurasiatic (si la care s-a validat alaturarea Belarusului cu doar o saptamana inaintea summitului NATO, tara unde China desfasoara deja exercitii militare - mai multe despre SCO aici), aceste declaratii ii fac de rusine pe toti liderii europeni din NATO. Pivotul NATO catre Asia la care europenii sunt dispusi sa se alature a demonstrat ca toti europenii sunt doar vasali a SUA, incapabili de cativa ani sa echilibreze interesele SUA in cadrul NATO cu propriile lor interese.
In plus, SUA da dovada de o mare ipocrizie prin aceste acuzatii la adresa Chinei, schimband din nou normele ,,ordinii internationale bazate pe reguli" dupa bunul plac. Exista un concept in dreptul international numit contrabanda de razboi, conform caruia statele neutre nu ar trebui sa ofere contrabanda de razboi statelor beligerante, sau daca o fac, acea contrabanda poate fi confiscata de cealalta parte intr-o blocada maritima. SUA a extins definitia a ceea ce inseamna contrabanda exact pentru ca China nu este vinovata de trimiterea de arme in Rusia, de aceea nu au declarat ca China incalca dreptul international, pentru ca nu o face, ci doar ordinea internationala bazata pe reguli, care dupa cum am vazut poate fi modificata oricand de SUA. China este o tara care nu a trimis arme nici Ucrainei, nici Rusiei, nu exista nicio dovada ca componentele trimise de China au ajuns in vreo arma, si care a oferit singura propunere de pace care nu a fost respinsa categoric de Rusia sau Ucraina, Vladimir Zelenski mentionand-o recent ca fiind una dintre potentialii mediatori ai conflictului. In acelasi timp, NATO insasi trimite o cantitate enorma de arme in Ucraina, dar spune ca nu poate sa fie considerata parte a razboiului.
Drept raspuns la aceste acuzatii, China a numit NATO o ,,relicva a Razboiului Rece" si i-a cerut aliantei sa nu se amestece in afacerile asiatice: ,,Fara nicio dovada, NATO continua sa raspandeasca minciuni fabricate de SUA, defaimand deschis China, semanand discordie intre China si Europa si subminand cooperarea sino-europeana. NATO continua sa sublinieze interconexiunea dintre securitatea europeana si securitatea in regiunea Asia-Pacific. Indemnam Alianta sa ramana in rolul sau de organizatie defensiva regionala in Atlanticul de Nord. NATO nu ar trebui sa devina un perturbator al pacii si stabilitatii in regiunea Asia-Pacific sau un instrument folosit de unele mari puteri pentru a mentine hegemonia".
Astfel, declaratia finala a summitului a fost mai degraba o declaratie de razboi impotriva Eurasiei decat o adunare de state care isi doresc rezolvarea razboiului din Ucraina. Si mai grav, NATO a demonstrat ca nu este o alianta, ci o organizatie cu o ierarhie clara, in care nimeni in afara de SUA nu se mai poate impune. Acest fapt a fost demonstrat si inaintea summitului de faptul ca SUA si-a izolat fara mila aliatii europeni de Rusia si China, in cazul Germaniei literalmente bombardand legaturile dintre acestea prin distrugerea Nordstream, dar acum a fost consemnat oficial. Europenii nu mai sunt doar vasali, ci sunt cu adevarat intr-o pozitie periculoasa de dependenta totala de un fost hegemon care isi doreste cu ardoare razboaie pe continentul eurasiatic in ciuda pozitiei militare slabite a NATO la toate granitele care conteaza. Din pacate pentru noi, aceste declaratii belicoase ale NATO au dus doar la o integrare economica si militara aprofundata intr-o Eurasia acum total indepartata de Europa de Vest si de SUA.
Alte anunturi importante de la summit:
Ca raspuns la ,,actiunile destabilizatoare ale Iranului care afecteaza securitatea euro-atlantica prin furnizarea de sprijin militar direct Rusiei", in declaratia finala s-a anuntat si crearea unei noi baze militare mari NATO dar si a primului birou de legatura NATO din Orientul Mijlociu in Iordania. Acest fapt a trecut total neobservat de media din Occident, desi este un anunt istoric ce demonstreaza riscul real de escaladare a conflictului din Gaza cu scopul de a slabi Iranul si implicarea NATO, nu doar a SUA, in cazul unei escaladari. Secretarul adjunct NATO Mircea Geoana a declarat ca strategia aliantei pentru Marea Neagra a fost in centrul atentiei la summit. Desi nu au aparut declaratii publice referitoare la ce s-a discutat in afara de cele obisnuite (,,Ramanem ferm angajati fata de securitatea si stabilitatea lor. Vom continua sa intarim dialogul politic si cooperarea practica cu Balcanii de Vest pentru a sprijini reformele, pacea si securitatea regionala"), cel mai probabil s-a discutat cum sa puna presiune pe Turcia ca aceasta sa sustina Washingtonul in Marea Neagra si cum sa forteze Rusia sa paraseasca Crimeea si Marea Azov. Aceasta zona face parte de mult timp din strategia NATO de a impune o infrangere strategica impotriva Rusiei, dar reunificarea Crimeei cu Rusia a deturnat planurile NATO de a construi baze militare acolo si a dus la necesitatea NATO de a se baza pe baza militara Mihail Kogalniceanu, destul de apropiata de Crimeea si Marea Azov an cazul unui atac, intr-o viitoare confruntare cu Rusia.NATO si Japonia au convenit sa stabileasca o linie de ,,informatii de securitate extrem de confidentiale", disponibila non-stop, spunand ca Japonia are un ,,rol pivotal" in extinderea NATO in Asia.Polonia a creat o legiune ucraineana pentru a sustine eforturile de razboi din Ucraina, la care au spus ca s-au inscris deja cateva mii care ,,isi doresc cu adevarat sa serveasca si sa isi inlocuiasca compatriotii", fapt ce pare improbabil avand in vedere ca aceasta legiune a fost anuntata cu doar doua zile inaintea acestor declaratii. De asemenea, nu este clar de ce acesti refugiati ucraineni nu s-ar fi inrolat de la inceput in Fortele Armate ale Ucrainei.Inaltul Reprezentant al UE, Josep Borrell, a recunoscut la Forumul Public NATO ca populatia din Africa sprijina Rusia, crede ca Putin a salvat Donbasul si ca spera sa ii ajute si pe ei. Dupa aceasta declaratie, a intrebat retoric ,,ce fel de proces intelectual pot sa aiba acesti africani daca ei cred ca Putin este un salvator?", insultand africanii prin insinuarea ca sunt mai limitati din punct de vedere intelectual si fiind acuzat de rasism pe retelele de socializare.
In concluzie, acest summit a demonstrat in principal ca Europa nu mai are putere de decizie deloc in NATO, dar si faptul ca SUA se pregateste sa se retraga din Europa si sa se concentreze pe China, extinzand NATO in Asia-Pacific si lasandu-ne pe noi europenii ,,in curul gol", fara aliati importanti dar cu un risc mult mai pronuntat de razboi. Reconcentrarea politicii externe americane deja s-a efectuat, atentia si resursele acordate Ucrainei si restului Europei din partea SUA urmand sa scada treptat in urmatorul an pe masura ce provocarile in Asia vor creste. Rusia si China se pregatesc deja de mult de acest pivot, dovada fiind activitatea sporita a BRICS si SCO din ultimii ani, organizatii care si-au cimentat aliantele si a caror lideri si-au consolidat pozitiile interne, gata de reorganizarea lumii chit ca va fi nevoie de un razboi cu SUA si aliatii ei dezorientati si slabiti sau nu.
Comments