De ce ar trebui ca femeile sa conduca lumea: doar ele pot opri apocalipsa nucleara
Însă în ciuda importanţei capitale pe care o politică nucleară puternică şi stabilă o are pentru SUA şi pentru securitatea globală, o posibilitate clară de îmbunătăţire a fost în totalitate neglijată: aducerea mai multor femei în acest domeniu. Cercetările arată că, în lipsa participării complete a femeilor în problemele legate de armele nucleare, probabilitatea comportamentului mai riscant este mai mare,
acordurile negociate sunt mai puţin probabil de respectat şi ideile inovatoare nu sunt ascultate.
Totuşi, femeile reprezintă doar în jur de un sfert din delegaţiile care merg la discuţiile internaţionale privind neproliferarea nucleară; cercetările arată că este necesar un prag de 30 la sută pentru ca schimbările din dinamica grupului să ducă la rezultate mai bune. Şi la Conferinţa de revizuire a Tratatului privind Neproliferarea, 33 de ţări au trimis delegaţii fără niciun fel de reprezentant sau consilier femeie, inclusiv Iran, Irak, Egipt, Libia şi Siria-state care sunt înarmate nuclear sau care au avut activităţi nucleare.
De fapt, femeile au jucat un rol în securitatea nucleară din SUA încă din anii 1950, atunci când reprezentau peste 20 la sută din personalul profesional al CIA, potrivit New America. Şi unele femei sunt bine cunoscute pentru contribuţiile pe care le-au adus, precum fostul subsecretar de Stat pentru Afaceri Externe, Wendy Sherman, care a primit Medalia pentru Securitate Naţională de la fostul preşedinte american Barack Obama, pentru munca sa în ajungerea unei înţelegeri care ar limita activităţile nucleare ale Iranului.
Însă femeile ocupă relativ puţine locuri de conducere în politica SUA din domeniul nuclear, după cum arată şi un grafic al New America. Între 1970 şi 2019, doar 11 din cei 68 de oameni care au avut roluri de conducere în Departamentul de Stat au fost femei, şi doar cinci din 36 de la Departamentuld e Enegie şi cinci din 63 la Departamentul de Apărare. Doi dintre cei 21 de consilieri privind securitatea naţională erau femei la acea vreme.
Cercetările venite din partea lui Valerie Hudson de la Universitatea Texas şi a altora arată, de asemenea, că statutul femeilor, inclusiv reprezentarea lor în luarea de decizii, este cel mai bun indice al stării de pace care caracterizează un stat.
Incontestabil, femeile din politica nucleară au de depăşit bariere enorme, inclusiv lipsa recunoaşterii. „Nu există o lipsă de femei în politicile nucleare... este lupta pentru a fi inclusă atunci când este un interviu de făcut“, a declarat Nancy Pariish, directorul executiv al Acţiunile Femeilor pentru Noi Direcţii, o organizaţie anti-nucleară care foloseşte puterea politică a femeilor pentru a pleda pentru pace.
Femeile au jucat un rol notabil în mişcările mondiale pentru pace, inclusiv în protestele faţă de folosirea armelor nucleare-spre exemplu, Dagmar Wilson, care a mobilizat o jumătate de milion de femei din America împotriva testărilor nucleare din 1961, după ce izotoăi radioactivi au fost descoperiţi în lapte. Şi femeile au motive întemeiate pentru a se mobiliza: corpurile cu utere şi sîni sunt mai susceptibile la radiaţiile dăunătoare care afectează supravieţuitorii atacurilor nucleare, potrivit ONU.
Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:
Comments