De Ziua Nationala a Romaniei
Anul acesta, Ziua Nationala a Romaniei a avut parte de restrictii fara precedent. Euforia noastra, cei care ne-o manifestam in numele marelui eveniment istoric, a fost estompata din pricina pandemiei. Ieri, 1 Decembrie, cand s-au implinit 102 ani de la Marea Adunare a romanilor de la Alba Iulia, manifestarile simbolice au tinut loc anvergurii multimilor. Purtatorul de cuvant al Armatei Romane i-a sfatuit pe cetateni sa nu fie prezenti la Arcul de Triumf din Bucuresti, ca este pericol de infectie. Presedintele Romaniei a depus o coroana de flori, iar 150 de militari au batut pas de defilare.
La Alba Iulia, Cetatea Marii Uniri, aceleasi manifestari restranse. La Baia Mare, cladirea Consiliului Judetean este pavoazata cu un mare drapel tricolor. Autoritati si garda la catarg. Ne-a ramas intoarcerea spre sinele nostru, sa ne plecam fruntile in fata jertfei inaintasilor. Din pacate, Ziua Nationala ne-a aflat suficient de dezbinati. Suntem trimisi sa intelegem starea de spirit crispata, provocata de campania electorala, deoarece trebuie aparata democratia. De ce nu s-a decretat o zi de impacare nationala? Asa romanii ar fi inteles ca in fibra noastra exista liantul care ne uneste. Dar politica, lupta pentru putere, sunt mai presus de idealul Unirii.
Asta imi aduce aminte de Ziua de 1 Decembrie din anul 1990, de la Alba Iulia. Dimpreuna cu romani din dreapta Tisei, cu Ion Ardeleanu-Pruncu si regretatii Stefan Bellu, jurnalist cu vocatia istoriei, si profesorul Ion Vancea, am facut parte din delegatia Maramuresului la Alba Iulia. Maramuresenii am fost plasati langa tribuna oficiala. Asa ca am putut vedea de aproape noile autoritati ale Romaniei. Mi-au ramas ca o rana huiduielile rusinoase care-l vizau pe unul din arhitectii noii democratii, Corneliu Coposu, din partea sustinatorilor lui Ion Iliescu si Petre Roman. Noii lideri ai FSN au schitat gesturi de linistire a spiritelor. Dar zadarnic! Atunci mi-am dat seama ca democratia noua presupune si serioase convulsii.
Cum sa-mi imaginez o pace unionista de o zi, cand alegerile parlamentare bat la usa. Aduceti-va aminte de sarbatoarea Centenarului Marii Uniri. Nu prea a lasat urme. Nici anul acesta, de Centenarul Trianon, nu am stat mai bine. Ba, din contra, mai rau. Reamintesc ca semnarea Tratatului de la Trianon (1920) a insemnat pentru Romania recunoasterea internationala a fruntariilor postbelice, in cea mai mare parte o consecinta a aplicarii principiului autodeterminarii nationale, cel care a fost considerat principalul pilon al Doctrinei Pacii. Romanii s-au aliniat la ideile care au schimbat Europa. Nationalismul de tip etnic, din spatiul german, promovat de Herder, ne-a aflat acasa. Deoarece promova ideea ca natiunea este o mostenire istorica avand la baza limba, cultura si traditiile populare ale unei comunitati.
Sa nu uitam ca Tratatul este fermentul unor eforturi considerabile, de aproape un an si jumatate, care a confirmat riguros datele nationale demografice, istorice, culturale si social-economice. In aceste zile premergatoare Sarbatorii Nationale mi-a fost dat sa aud comentarii rautacioase la adresa poporului roman. Nici acum, nu v-ati rabdat? Si nu faceau parte din esalonul din cadrul natiunii romane care socotesc 1 Decembrie o zi de doliu, ci erau neaosi de-ai nostri. Am mai spus-o ca nihilismul distruge substanta, fibra noastra nationala. Acesti denigratori cred ca sunt cu atat mai la vedere cu cat isi coboara valorile neamului.
Nu sunt strain de noile teorii care bantuie prin Europa cu privire la statul national. La sentimentul patriotic. Dupa cum merge lumea, socotesc ca vremea statelor nationale nu a trecut. De aceea Ziua Nationala ne este un reazim istoric. Cand sa inchei acest text mi-a cazut in mana un articol semnat de istoricul Ilie Gherhes despre sentimentul religios al Marii Uniri. Cand la Alba Iulia s-a coagulat taria altarelor, o energie buna, fara seaman. Acum, pe drumul rugaciunii spre Pestera Sfantului Andrei, sunt multe oprelisti din partea celor care raspund de ordinea in tara.
Eu raman de partea bunei randuieli. Pandemia, o amenintare! Vine istoricul si constata ca "nici un preot si nici un participant la Marea Adunare, nu s-au imbolnavit de gripa spaniola, desi ciuma aceea cumplita bantuia lumea satelor noastre." Alte lumi, alte boli, alti oameni. Comentarii pot fi, chiar de Ziua Nationala a Romaniei.
Post-ul De Ziua Nationala a Romaniei apare prima data in Graiul Maramuresului - Cotidian independent al judetului Maramures.
Comments