Despre stramosii nostri, daci
O afirmatie a poetei Ana Blandiana, facuta la Scoala de Vara de la Sighetul Marmatiei, unde participa mai ales tineri, mi-a ramas o idee de meditat. Le vorbea ucenicilor vietii despre perceptia trecutului. Constata ca, pentru tanara generatie, trecutul se reduce la cateva decenii din urma. Acesta ar fi trecutul romanilor! Vremea scursa a devenit istorie, disciplina care acum nu se mai invata la scoala cum ar trebui, pentru a-i invata pe tineri ca nu suntem ai nimanui. Ca avem radacini adanci in trecut. Cum au si alte nea-muri de pe fata Pamantului. Si asa subiectul despre stramosii nostri, daci, este trecut pe linie amortita. Mai ales in informatiile curente de presa. Dar cine cauta, mai afla preocupari pentru inceputurile noastre in Dacia.
Am citit revista Historia, de pe luna septembrie, care se ocupa de viata in Dacia Romana si de cum am devenit latini. Este un demers care trimite la surse si la informatii autentice, despre o perioada mai putin cunoscuta. Cine se mai intereseaza cine au fost stramosii nostri daci? Mai sunt specialisti tacuti, dar priceputi, care rascolesc pamantul in numele lui Parvan si Daicoviciu. Ma gandesc la descoperirea arheologica unicat, de la Lozna, care indica faptul ca in urma cu doua milenii, zona era locuita de triburi dacice. Cercetatorii de la Muzeul Judetean Botosani au stabilit, cu argumentele pamantului, ca in jurul acelei turbarii a fost o asezare bine structurata, avea ateliere de fierarie si dulgherie. Bastinasii faceau comert cu imprejurimile, dar pradau zonele locuite de romani.
Cine vrea sa deschida cartile esentiale va vedea ca istoricii romani, dar si straini, au dovedit ca avem o istorie care ne apartine. Trebuie insusita si asumata de tinerii romani. Daca nu de ei, de cine? Va spun eu, ca am citit despre o tanara din Catalunia, cercetator in lingvistica si dialectologie, pe numele ei Carmen Jimenez Huertas, care a surprins opinia publica internationala interesata de subiect. Ca limbile popoarelor latine nu vin din latina, ci invers, latina este o ruda indepartata a lor. Confratele Catalin Manole, de la eleganta revista Formula AS, a avut un dialog cu autoarea cartii ,,Nu venim din latina", lansata si la Bucuresti, tradusa si in limba romana.
Dar am citit si alte interviuri bine articulate pe aceasta tema. Ea sustine ca ,,limba romana si spaniola nu se trag din latina, ci dimpotriva, latina s-a nascut din vechile noastre limbi." Tanara cercetatoare aduce in discutie studii genetice serioase, care afirma negru pe alb ca "Ibericii, ca si dacii, sunt unele dintre cele mai vechi popoare ale Europei." Carmen Huertas dispune de date arheologice certe, afirma ea, care vorbesc despre faptul ca noi suntem urmasii unei populatii montane, ai unor pacurari migratori, care s-au deplasat din zona rasariteana a Europei spre Vest. Ei sunt locuitori ai vechii Europe. Deci, nici mai mult nici mai putin, crede ca pacurarii din Pirinei, din nordul Spaniei, sunt asemanatori cu cei din Carpati. Afirma ca are multe date care arata ca ar trebui revizuita istoria intemeierii Europei.
Daca ramanem strict la discutia dintre Iberia si Dacia, nu ai cum sa nu remarci asemanari izbitoare, chiar si pentru un obisnuit, sustine Carmen. Ca sa nu cad in pacatul unui protocronism pagubos, vehiculat de amatorii de istorii intemeietoare, m-am interesat de profilul stiintific al ei. Este cat se poate de credibil. Cartea ei se numeste ,,No venimos del latin". Este profesoara de limba latina. Este o cercetatoare cu argumente. Aventura ei trezeste interes. Crede ca la venirea romanilor in Peninsula, limba iberica nu dispare, ci se extinde. Deoarece limbile romanice nu vin de nicaieri. Ele erau la locul lor, erau graiuri locale. Este fascinata de daci si de romani deoarece nu sunt mentionati in marile enciclopedii istorice.
Carmen ne da o parere de ce nu se vorbeste despre romani. Deoarece este imposibil de explicat limba romana printr-o romanizare care nu a avut loc. Daca ar vorbi despre romani si daci, europenii ar trebui sa schimbe istoria. Magulitoare afirmatii. Evoca scrierea straveche de la Turdas, care are semne identice cu cele descoperite la iberici. Dacii aveau un singur zeu, dar si ibericii aveau un singur zeu. Cred ca este un mare castig, spune autoarea, ca se vorbeste in public despre acest subiect. Care nu a convins, inca, spatiul academic si cel al istoricilor.
Intr-o lume in care ne fascineaza inteligenta artificiala, cu generatii pentru care istoria se rezuma la citeva decenii in urma, cum constata Ana Blandiana, faptul ca se vorbeste de stramosii nostri, dacii, inca nu e totul pierdut. Ca in tinerii din ziua de astazi se poate trezi simtul critic, avand la indemana si alte variante ale istoriei. Care nu sunt chiar nazdravane. Dar, cerceteaza si apoi crede!
Post-ul Despre stramosii nostri, daci apare prima data in Graiul Maramuresului - Cotidian independent al judetului Maramures.
Comments