Doi oameni ai strazii, eroii atentatului de la Manchester
"Erau niste copii, multi copii plini de sange si care strigau si plangeau", a declarat marti pentru postul ITV Stephen Jones, fara domiciliu stabil, in vasrta de 35 de ani, slab, cu mustata si un mic barbison. "A trebuit sa le scoatem cuie din brate si chiar din fata unei fete", a adaugat acest fost tamplar, fara adapost de peste un an. "Daca n-am locuinta nu inseamna ca n-am suflet", a spus el. "Ei aveau nevoie de ajutor", "e vorba despre instinctul de a te duce sa ajuti". "Am auzit un bum, o secunda mai tarziu am vazut un fulger alb, iar apoi fum si am auzit tipete", a povestit la randul sau, agentiei britanice Press Association (PA), Chris Parker, in varsta de 33 de ani, aproape plangand. "M-a trantit la pamant. Apoi m-am ridicat si, in loc sa o iau la fuga, instinctul meu m-a impins sa fug si sa incerc sa ajut", a spus el, vorbind despre "oameni intinsi pe jos cam peste tot". "Am vazut o fetita... Nu mai avea picioare. Am invelit-o intr-un tricou si am intrebat-o <
Comments