Dorin Chiotea: Bucuresti - Rio, un drum cu peripetii si multa oboseala
Am ajuns la Rio. Rupt, se vede şi în poză de la ridicarea acreditării, 11 ore şi jumătate de zbor de la Amsterdam te seacă de puteri şi te face să realizezi că şi statul pe scaun poate fi un efort important. Şi aici vorbim de oameni încercaţi, cu sute de zboruri la activ, başca sportivi obişnuiţi cu greul de la gimnastică şi canotaj.
Zecile de filme, jocuri video, chiar şi chatul între pasagerii de pe display-urile avionului KLM nu pot alunga furnicăturile inevitabile ce apar în picioare. Majoritatea atleţilor şi antrenorilor din delegaţia sosită ieri noapte au dormit puţin în dimineaţă plecării. Apoi decolarea la 07.00, trei ore de călătorie până la Amsterdam, două ore de escală, şi încă 11 ore şi jumătate peste Atlantic.
Era 23.30 în România, dar mai începea un calvar chiar când credeam că Ovidiu Grecea, consulul României la Rio - îl ştiţi, grasul acela cu tupeu care le zicea pe bune când era şeful Corpului de Control al Guvernului! - rezolvase totul, trecându-ne rapid peste rândurile imense de la controlul paşapoartelor. Cu câteva minute înaintea noastră, la biroul de acreditare deschis în aeroport, a sosit delegaţia Spaniei. 400 de oameni au blocat, practic, activitatea pentru vreo două ore şi jumătate. Frustraţi sau nu, noi, olandezii şi irlandezii, cu toţii vreo 60, am stat la rând resemnaţi. Oricât ai fi fost de optimist nu puteai să nu remarci decăderea sportului românesc, cu atât de puţine calificări la această ediţie a Jocurilor şi cu atât de multă glorie în spate încât, probabil, Spania nu ne va depăşi la medalii. Încă.
Până la hotel am făcut o oră cu o maşină pusă la dispoziţie de COSR, pe care am aşteptat-o vreo 30 de minute - preţul ambuteiajelor! - după ce am părăsit incinta aerogării. Oraşul e imens, nu uitaţi că în Emisfera Sudică se iese din iarnă şi se întunecă pe la ora 18.00. Am vrut să fac pe eroul şi să public rapid tot ce mi-am notat. M-am băgat la dus, am cumpărat un adaptor de la un supermarket apropiat, apoi am luat laptopul în braţe (gest care o enervează de ani de zile pe Carmen) si am adormit buştean fără să-mi dau seama. Acum sunt în direct cu voi pe Realitatea.net şi pe facebook, la şase ore în urmă. Răsuciţi niţel fusele orare şi aflaţi că aici, în cel mai frumos oraş al lumii, e aproape 03.30 dimineaţa.
De azi încolo, 27 de zile încerc să vă fac sa vedeţi totul prin ochii mei. Pentru mine, Rio 2016 a început!
Articole recomandate
Comments