,,E doar lenes, plictisit si fara motivatie". Cele mai comune mituri despre ADHD la copii, una dintr...
Un copil din 20 va primi, la un moment dat, un diagnostic de ADHD -deficit de atentie/hiperactivitate – arata estimarile actuale. Semnele apar in copilarie, intervalul predominant de diagnosticare fiind intre 4 si 8 ani, si se pastreaza si la varsta adulta.&
Deficitul de atentie si hiperactivitate este una dintre cele mai frecvente tulburari de neurodezvoltare din copilarie. Este rezultatul disfunctiei neurologice in procesele asociate cu producerea sau utilizarea dopaminei si norepinefrinei in diferite structuri ale creierului. Cercetarile imagistice au pus in evidenta diferente in dezvoltarea creierului intre persoanele cu ADHD si persoanele fara aceasta tulburare.
Un copil cu ADHD arata ca orice alt copil, dar se comporta si se manifesta diferit, a explicat psihologul Miruna Jovin.Cauzele afectiunii nu sunt cunoscute. Potrivit Centers for Disease Control and Prevention (CDC), printre factorii de risc se numara zestrea genetica, expunerea la noxe - plumb, de exemplu - in timpul sarcinii sau la varste mici; consumul de alcool si de tutun in timpul sarcinii; loviturile la cap si sanatatea mintala a familiei dar si mediul familial.
ADHD include o combinatie de probleme persistente, cum ar fi dificultatea de concentrare, agitatia continua si comportamentul impulsiv. Copiii cu ADHD se pot confrunta cu stima de sine scazuta, relatii turbulente si performante slabe la scoala.
Potrivit Mayo Clinic, simptomele se diminueaza uneori pe masura ce copiii cresc, insa unele persoane nu depasesc niciodata simptomele ADHD.
8 mituri frecvente despre ADHD
In jurul acestei tulburari cronice care afecteaza milioane de copii din toata lumea s-au creat o serie de mituri. Le explicam pe cele mai importante:
1. ,,Copilul meu este prea mic pentru a avea ADHD" este unul dintre mituri, potrivit healthychildren.org. & Cu toate ca multi parinti considera ca ADHD este o problema a copiilor de varsta scolara, semnele si diagnosticul pot aparea inca din etapa prescolara.
Uneori, chiar si medicilor le este dificil sa faca diferenta la prescolari intre comportamentul ,,normal" de unul care sugereaza prezenta ADHD. Un copil de varsta mica poate avea in mod firesc caracteristici precum impulsivitatea sau hiperactivitatea care pot fi de asemenea semne ale prezentei ADHD. Un medic pediatru poate evalua intensitatea comportamentelor prescolarului pentru a ajuta la stabilirea diagnosticului. Tulburarea este diagnosticata atunci cand ajunge sa afecteze viata de zi cu zi, dezvoltarea si functionarea fireasca a unuic copil prescolar.&
2. ,,E doar lenes, plictisit si fara motivatie."& Un copil caruia ii este aproape imposibil sa ramana concentrat la clasa sau sa indeplineasca o sarcina pe o perioada mai lunga de timp poate incerca sa salveze situatia actionand ca si cum i-ar fi lene sa o faca. El nu este insa lenes, ci are dificultati reale de functionare.
Toti copiii vor sa reuseasca si sa fie laudati pentru munca lor. Daca astfel de sarcini ar fi usor de indeplinit de catre copiii cu ADHD si ar oferi feedback satisfacator, acei copii ar parea la fel de ,,motivati" ca oricine altcineva.
3. ,,El e dificil sau - ea e o visatoare cu ochii deschisi - dar asta este normal. Nu-i mai lasa pe copii sa fie copii in ziua de azi". Este adevarat ca toti copiii sunt impulsivi, activi si neatenti, uneori la extrem.
Cu toate acestea, un copil cu ADHD este mai mult decat un copil ,,dificil" pentru parintii si profesorii sai, sau un ,,visator cu ochii deschisi" care tinde sa se piarda in ganduri. Pentru el sau ea, hiperactivitatea si/sau neatentia& constituie o adevarata dizabilitate functionala de zi cu zi. Adica, impiedica in mod serios si consecvent capacitatea de a reusi la scoala, de a se integra in rutina familiei, de a respecta regulile in casa, de a mentine prietenii, de a interactiona pozitiv cu membrii familiei sau de a evita ranirea.
4. ,,Tratamentul pentru ADHD il va vindeca. Scopul este de a renunta la medicamente cat mai curand posibil." Tulburarea cu deficit de atentie/hiperactivitate este o afectiune cronica care cel mai adesea nu dispare in totalitate, ci se modifica in timp.
Multi adolescenti si adulti sunt capabili sa-si organizeze viata si sa foloseasca tehnici care le permit sa renunte la tratamentul medical, insa un numar semnificativ continua diferite forme de tratament si sprijin pe toata durata vietii. Adevaratul scop este ca o persoana sa functioneze bine in fiecare etapa a vietii, mai degraba decat sa intrerupa oricare sau toate tratamentele cat mai curand posibil.
5. ,,Se concentreaza ore intregi la jocurile video. Nu poate avea ADHD." Tulburarea pune probleme la sarcinile care solicita o atentie stabila perioade lungi de timp, nu in activitati care sunt foarte captivante si stimulative.
Pentru o persoana cu ADHD lectiile la scoala pot fi deosebit de dificil de urmarit, comparativ cu jocurile video pentru ca sunt mai putin stimulative in privinta sunetului, imaginii si activitatii fizice. Majoritatea copiilor cu ADHD sunt diagnosticati in timpul anilor de scoala tocmai pentru ca cerintele de pregatire, sociale si comportamentale din acesti ani sunt foarte dificil de indeplinit pentru ei.
6.,,ADHD este cauzat de o disciplina proasta a parintilor. Tot ce are nevoie un copil este o buna disciplina." ADHD nu este rezultatul unei proaste discipline. Cu toate acestea, practicile parentale pot inrautati situatia sau, dimpotriva.
7. Potrivit childmind.org, un alt mit este acela potrivit caruia ,,fetele nu au ADHD. Doar baietii." In realitate: copiii pot avea ADHD indiferent de sex. Cu toate acestea, de doua ori mai multi baieti sunt diagnosticati cu ADHD, comparativ cu fetele. Respectiv, 11,7% dintre baietii americani, comparativ cu 5,7% dintre fete, potrivit datelor CDC.
Caroline Mendel, psiholog clinician in Centrul pentru ADHD si Tulburari de Comportament de la Child Mind Institute, a explicat situatia prin faptul ca, in mod obisnuit, baietii cu ADHD tind sa fie hiperactivi, in timp ce fetele, neatente. Copiii care nu pot sta la locul lor in banca sau il intrerup pe profesor sunt mult mai vizibili decat cei care stau izolati, a explicat psihologul.
De aceea fetele cu aceasta tulburare scapa mai adesea diagnosticarii, chiar daca au dificultati la scoala si dezvolta adesea probleme cu stima de sine. Un alt simptom comun observat la fete este labilitatea emotionala, a mai spus Mendel, ceea ce le face sa fie extrem de suparate din motive minore.
8. ,,Copiii cu ADHD depasesc aceasta afectiune." Parintii si multi medici credeau candva ca, pe masura ce copiii cu ADHD intra in adolescenta si apoi trec la varsta adulta, ADHD lor nu va mai fi o problema. Dar studii recente au aratat ca unele simptome ale ADHD pot persista si in viata adulta in 85% din cazuri.
Unii adulti pot beneficia de utilizarea medicamentelor pentru ADHD toata viata. Altii au demonstrat o imbunatatire suficienta incat medicatia sa fie inutila, in functie de ocupatia pe care si-au ales-o si de capacitatea lor de a reusi in relatii si alte activitati sociale. Indiferent de circumstante, persoanele adulte pot face ajustari in mediul lor, pot profita din plin de propriile forte si pot duce o viata matura foarte productiva, chiar si atunci cand semnele ADHD inca persista.
Sursa foto: Dreamstime
Comments